4,259 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului “E o durere de cântec” i-ascult tresărirea verdele nu mai respiră pe tâmple în sufletul aplecat spre aduceri aminte
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului “E o durere de cântec” i-ascult tresărirea verdele nu mai respiră pe tâmple în sufletul aplecat spre aduceri aminte atâtea clipe absente de mine răsar din aroma unei primăveri uitate sub scoarța călcată de corbi drumul își poartă șerpuirea tot mai adânc împietrire de vis turnat mireasmă dulce-amară
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
este decât un repetabil exercițiu cântat crescendo de muzicianul destinului și fata aceea cu ochii de chilimbar fata cu trupul de fildeș prin atâtea chipuri își îngroapă limpezimile între îndoială și credință la cap de pod spre un neunde și verdele verdele nu mai respiră pe tâmple. (raspuns la poezia d-lui Trandafir Simpetru, “E o durere de cântec”) Referință Bibliografică: Verdele nu mai respiră pe tâmple / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
decât un repetabil exercițiu cântat crescendo de muzicianul destinului și fata aceea cu ochii de chilimbar fata cu trupul de fildeș prin atâtea chipuri își îngroapă limpezimile între îndoială și credință la cap de pod spre un neunde și verdele verdele nu mai respiră pe tâmple. (raspuns la poezia d-lui Trandafir Simpetru, “E o durere de cântec”) Referință Bibliografică: Verdele nu mai respiră pe tâmple / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
fildeș prin atâtea chipuri își îngroapă limpezimile între îndoială și credință la cap de pod spre un neunde și verdele verdele nu mai respiră pe tâmple. (raspuns la poezia d-lui Trandafir Simpetru, “E o durere de cântec”) Referință Bibliografică: Verdele nu mai respiră pe tâmple / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2042, Anul VI, 03 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
toamnă și strălucire în cerul ei, pentru că fiecare frunză îmi șoptea despre fericirea de odinioară. Astăzi fiecare parte a trupului meu istovit vorbește asemenea frunzelor de ieri despre stelele rătăcite departe, despre fericirea de odinioară, despre chipul primăverii, despre ochii verdelui și galbenul vieții. (Se apropie de birou.) Laptopul, portalul meu spre alte lumi. (Îl atinge, pe urmă își retrage mâna speriat.) Trebuie să sacrific motorul meu de legătură cu alte lumi spre a cumpăra prafurile pierdute, prafurile ce le-am
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
cum se mai găsesc și pe la noi pe la comercianții ambulanți de înghețată sau produse de patiserie, pop corn sau alte produse comerciale, tonete pe care vânzătorul ambulant le împinge, deplasândule pe roți. Erau pline cu tot felul de culori de verde, maron, galben, roșcat, al unor ciocolate sub formă de căciulă, de vreo trei - patru centimetri lungime și doi diametru la bază. Radu a cumpărat imediat două sute de grame din diferite culori. Erau cam același preț, în jur de 2,5
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370758_a_372087]
-
va folosi !Strig până la epuizare,nimeni nu-l vrea,nimeni nu mi-l cumpără.Mă întorc acasăcu timpul meu la mine,cu speranța că-l voi vinde cândva,bucuros însăcă mai am încă timp.... VERDE CRUDPeste atâtea zăpezi și albDoar verdele crud mai are voință,Să nască din el un lujer nealb,Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
voi vinde cândva,bucuros însăcă mai am încă timp.... VERDE CRUDPeste atâtea zăpezi și albDoar verdele crud mai are voință,Să nască din el un lujer nealb,Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
crud mai are voință,Să nască din el un lujer nealb,Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de iubiri. Se simte-n aer cânt de primăvară, În noi un verde crud de-odinioară....
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de iubiri. Se simte-n aer cânt de primăvară, În noi un verde crud de-odinioară....
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
ne-au oferit un peisaj de-a dreptul divin, cu livezi de meri în floare, cu magnolii ale căror flori roz explodau de vitalitate, lalele galbene și roșii își înălțau cupele de-a lungul aleilor, flori galbene de păpădie luminau verdele ierbii, copaci bătrâni își înălțau trunchiurile spre cer. În Biserică ne-au întâmpinat imagini de o profundă sacralitate. Oamenii îi venerau pe Iisus și pe Maica Lui, născătoare de Dumnezeu, într-un mod tradițional românesc, dar care parcă aici avea
RÂMNICU VÂLCEA, ORAŞUL TRADIŢIILOR ŞI AL BUNEI CREDINŢE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369711_a_371040]
-
cuibărește teama și mă despică-n două O parte-ar vrea să plece în lumea ta cea nouă; Dar jumătatea rece, din nordul fără viață Rămâne să sfințească tăcerile de gheață. Îți simt și-acum pădurea cum mă-nvelește-n verde Și în nervuri albastre, culoarea mi se pierde; Tu ai pictat pe trupu-mi un anotimp de umbre Să nu uit gustul ploii din toamnele-n penumbre. Știai că mă voi pierde pe la răscruci de vânturi Împovărată iarăși de-atâtea negre
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]
-
-n copac parcă-i Doamne cocostârc și-am atâta verde-n cap pielea toamnei la oblânc Parcă-i Doamne cocostârc cerul atârnând deasupra e un nor și mai adânc steaua-și saltă-n aer umbra Cerul atârnând deasupra am atâta verde-n cap din cerneală-mi ridic cupa primăvara stă-n copac Parcă-i Doamne cocostârc ce-a rămas cu steaua-n pârg Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Noroc în albastru / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680
NOROC ÎN ALBASTRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368098_a_369427]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
sau istorice, cărora le descoperă un posibil sens figurat. (...) Cu studiată simetrie, poetul invocă, în poemul final, Fluture cu aripi de cuvinte, un complex imagistic, cu o superpoziție de metafore, care alcătuiesc o matrice de stări: o râmă ce înghite verdele edenic al pământului, precum șarpele biblic distrugător, devine semnificant pentru viermele de mătase pe care poetul îl vrea transformat în fluture cu aripi de cuvinte, ce devine la rândul său semnificant pentru zborul lui Icar, asociat deopotrivă artei (labirintul ce
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
o țară frumoasă, spunea o doamnă învățătoare, plină de păduri și spații verzi, este de datoria noastră să valorizăm aceste daruri și să le lăsăm celor ce vin după noi la fel de curate. Cât de minunat ni se reflectă privirea în verdele naturii atunci când îl contemplăm! Cât de minunat se poate simți un om, un copil, atunci când știe că și datorită lui în jur este viață! Că aerul acela plin de oxigen pe care-l utilizăm în procesul respirației, se datorează și
NATURA, PRIETENA MEA! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368229_a_369558]
-
până devenim iarăși copii, să ne naștem din nou, de data asta unul pentru celălalt! Mi-am tatuat iubirea mi-am tatuat în inimă parfumul trupului tău cu litere ptimăvăratice, ca să miroși mereu a iarbă proaspăt încolțită, de câte ori o să tăvălim verdele din noi să-mi mângâi gândul de tine. mi-am tatuat iubirea în priviri, de când te-am întâlnit , văd doar curcubeul ochilor tăi, în pașii mei port fiecare chemare a ta și alerg ca și când te-ai îndepărta de mâinele din
RĂPEȘTE-MĂ DE IERI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362612_a_363941]
-
AZI, TE ÎMBRAC CU MINE Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi, te îmbrac cu mine Azi, am să te îmbrac cu mine, într-un albastru din visele noastre, mai știi verdele ce-l văzusem pe un trecător , zilele trecute? am să ți-l cumpăr, poate îți iau și puțin roșu, și galben, mi au mai rămas câteva parale de când am vândut la negru două-trei zâmbete, de când eram fericiți, măi ții minte
AZI, TE IMBRAC CU MINE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362630_a_363959]
-
păduri seculare. Îmi ridicai privirea și rămăsei câteva clipe înmărmurit de frumusețea priveliștii ce se ridica în fața ochilor, și atunci mă năpădiră amintirile unui vis frumos din îndepărtata mea copilărie, când admiram pentru prima dată albul imaculat al zăpezii și verdele odihnitor al acestor păduri de brazi. Mă simțeam acum copleșit de emoții asemănătoare celor ale regăsirii locurilor natale. Venisem aici prima dată cu fratele Dumitru, la îndemnul părintelui Ioachim din Medgidia, care ne spusese: - Mergeți la Agapia din Deal, acolo
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
mea grădină,... XVIII. AZI, TE ÎMBRAC CU MINE, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. Azi, te îmbrac cu mine Azi, am să te îmbrac cu mine, într-un albastru din visele noastre, mai știi verdele ce-l văzusem pe un trecător , zilele trecute? am să ți-l cumpăr, poate îți iau și puțin roșu, și galben, mi au mai rămas câteva parale de când am vândut la negru două-trei zâmbete, de când eram fericiți, mai ții minte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
parale de când am vândut la negru două-trei zâmbete, de când eram fericiți, mai ții minte când am fost fericiți? Citește mai mult Azi, te îmbrac cu mineAzi, am să te îmbrac cu mine,într-un albastru din visele noastre,mai știi verdele ce-l vazusempe un trecător , zilele trecute?am să ți-l cumpăr,poate îți iau și puțin roșu, și galben,mi au mai rămas câteva paralede când am vândut la negrudoua-trei zâmbete,de când eram fericiți,măi ții minte când am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am fost și sub muguri și în crengile negre. Aștept acum verdele vieții, frunzele. Iar pașii se duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
port peste tot și lumea parcă ar râde. Nu mai înțeleg nimic. De ce cred ca umbra mea este marioneta. Se lasă pe spate când vreau? Nu! Nu, sunt eu marioneta! Și-atunci sunt mai bărbat? Da! Pentru că zilele trec și verdele frunzelor izbucnește-n lemnul ramurilor sărutate de soare. Și din negru țâșnește viața sau reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]