1,765 matches
-
cu banii. Mamaei de viață! Când oi da de filon, mă scald în șampanie. Dați-mi niște bani, că mi-am cheltuit ultimele resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare, gropi mari, vinete îi înconjurau ochii, și era o mizerie s-o vezi vopsită violent pe față, ca să pară tânără. Otilia fu pe loc înduioșată și, fiindcă simțea lipsa până și a răului dacă se obișnuise cu el, revederea verișoarei o bucură. Îi mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase capul în jos, și atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mort, Aurica țipă, Stănică se miră, alergă să vestească pe Aglae, care veni cu toată banda, tocmai pe când sosea și Otilia, care se opri, galbenă, în prag. Stănică sări la ea s-o îmbrățișeze și s-o mîngîie: - Otilia, Otilia, verișoara mea scumpă, fii tare, fii laînălțime, era doar de așteptat un astfel de deznodământ. Apoi explică tuturor întîmplarea: - Otilia tocmai mi-a spus: stai aici și păzește și cheam-ope Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnată-mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
permitea să huzurească în timpul războiului nu era ușor de justificat. Statutul acesta de excepție se datora întru totul, mi-a spus Rațiu, șefului acestei echipe, Sandi Botez - în care am recunoscut imediat pe soțul simpatic, care ne vizita des, al verișoarei primare a mamei mele, Ioana Bădulescu, care crescuse în casa bunicii mele de pe strada Donici. Am aflat mai târziu, de la tatăl meu, povestea lui Sandi. Încercasem să-l descos în privința lui Sandi pe Dorin Dron, care fusese în tinerețe portarul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Bănuiesc că nu, spun posomorîtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a cîștigat nu știu ce premiu al industriei, spune pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sîmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adînc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părinții mei să se poată mîndri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — SÎnt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mîndri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat la noi și, brusc, parcă nu m-au mai putut vedea În ochi. Numai pe ea o vedeau. Avea paisprezece ani cînd a venit la noi, și eu aveam zece și la Început am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Blaine o știu.) Ai mei locuiau Înainte În Twickenham, locul În care am crescut. Dar acum s-au mutat din Londra Într-un sat din Hampshire. Ajung la ei acasă un pic după prînz, și o găsesc pe mama cu verișoara mea Kerry. Și ea și soțul ei Nev s-au mutat din oraș Într-un sat aflat la cinci minute de mers cu mașina de cel În care stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp pînă cînd Lissy percutează. — Știi, ceva de genul ăsta i s-a Întîmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a dus la o petrecere și s-a trezit față În față cu doctorul care o asistase la naștere, cu două luni În urmă. — Oo, spun, strîmbîndu-mă. Exact ! Mi-a zis că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cyril. — În viața mea n-am pus pe cineva la punct În felul ăsta, zic. Niciodată n-am... management operațional, adaug repede, cînd trecem pe lîngă niște angajați de la contabilitate. — Așa am crezut și eu, spune, clătinînd din cap. Iisuse, verișoara asta a ta... evaluare realistă a pieței. — E o... diagramă operațională, zic iute În clipa În care trecem pe lîngă Connor. Păi... vi le scriu imediat la computer, domnule Harper. Reușim cumva să intrăm În casă și să urcăm scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aveam de gînd să mă prezint. — Emma, Îmi pare rău că m-am băgat În chestia asta, spune Jack și mă privește vinovat. Am depășit cu mult măsura. N-aveam nici un drept să mă bag așa În viața ta. Dar... verișoara aia a ta m-a scos, pur și simplu, din sărite... — Nu ! Îl Întrerup, Întorcîndu-mă spre el. A fost foarte bine că te-ai băgat ! Nu i-am mai spus niciodată părerea mea despre ea. Niciodată ! A fost... a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atunci, prin care îi anunța. Am auzit că se discută de casa mea și a lui Ion Arbore... aduce Mihai vorba. Să ne mai faci rost de îngrășăminte, dacă poți. Casa, deocamdată, n-ai teamă! îi răspunde președintele. Uite-ți verișoara, frumoasa doamnă Violeta Vlădeanu, arată președintele cu coada ochiului spre femeia care se apropie, venind dinspre stația de autobuz. Cu greu, Mihai recunoaște în femeia aceasta pe fata nașului său, Ion Vlădeanu; merge elegant, în ciuda celor două sacoșe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în speranța că s-or vedea stelele. Adrian e novice. Ascultă fascinat povestirile celor doi și se inițiază. Noaptea, băieții dorm împreună într-o cameră. De fapt, stau de vorbă. Adorm abia în zori. Cristina se joacă pînă tîrziu cu verișoara ei, Mariana, elevă de liceu, care și-a luat cu ea un braț de cărți. Mihai s-a înfuriat și și-a întrebat sora: "e în vacanță sau nu?!", mai ales că Mariana a luat premiu în fiecare an. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
măcar de formă; nu de alta, dar, întîlnindu-mă mereu cu el, să nu înțeleagă altceva băieții de la recepție. Tamara începe să rîdă cu chef, agățîndu-se strîns de brațul lui. Înainte de-a urca în troleibuzul care s-o ducă la verișoara ei, se apropie și-i urează drurn bun. Mihai are impresia că-i din nou la combinat, ca pe vremuri, timpul a fost dat înapoi cu un an, iar lîngă el e buna lui prietenă Tamara. Spre seară însă, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
domnul și doamna Harold J. Scoggins, turiști din Cedar Rapids, Iowa, mîndrii părinți ai lui Donald, de șaptesprezece ani, și Marsha, de șaisprezece. Doctorii continuau să se uite ciudat la el. Iar lesbiana s-a dovedit a fi Dot Rothstein, verișoara lui Kikey Teitlebaum, cunoscut colaborator al legendarului Dudley Smith. O autopsie de rutină ar fi arătat clar că „pastilele“ scoase din domnul și doamna Scoggins provin din arma sergentului Jack Vincennes. Pielea i-au salvat-o copiii. A nădușit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu de-a face cîndva“ - Johnny Stomp, vechi turnător, care Îl ura. Dud abia așteptînd să-i facă „dezvăluiri complete“. Arestarea lui Lamar Hinton și scuturarea lui pentru informații legate de Nite Owl. Dot Rothstein era acolo, iar Dot era verișoara lui Kikey Teitlebaum... Bud se spălă pe față și se Întoarse calm la masă. Stomp spuse: — Una mică și mulțumitoare? — Da, și ai dreptate. Îl vreau pe Dublu pentru niște mandate mai vechi, dar am o intuiție legată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tare! Plec, merg la un telefon public și-i conving pe cei de la P.C. Bell să urmărească În următorul sfert de oră toate apelurile plecate din local. Au fost două - unul către Dot Rothstein, buna prietenă a lui Dudley și verișoara lui Kikey, iar celălalt către locuința lui Dudley. Vincennes spuse: — Fir-aș albastru, nenică! MÎna lui Ed sări direct pe pistol. Eroare: White e polițist. — Dă-mi elemente de confirmare. White suflă fumul pe fereastră. — Cursul introductiv de Criminalistică. Negroteii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cînd ea credea că totul s-a terminat, Susana o Întrebă dacă serba ziua de nume a lui Julius. Susan făcu un efort titanic pentru a-și aminti, a surprinde și a exprima În cuvinte modul de a gîndi al verișoarei sale: „Nu, Îi răspunse; cred că e Încă prea devreme pentru a organiza petreceri acasă; chiar dacă e vorba de copii“. — Desigur! Cred că faci foarte bine. Ai perfectă dreptate. Ce-ar spune lumea... Sosi și ziua lui Julius, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întreba cine are grijă de căminele lor, cine se ocupă de copiii lor, cînd deodată, Dumnezeu știe de ce, ridică ochii și-l zări pe Julius, care privea petrecerea de la fereastra camerei lui. Datoria ei era s-o anunțe pe verișoara Susan. Arhitectul la modă dansase trei dansuri la rînd cu Susan și-i descria casa pe care visase s-o construiască cîndva, așa voia s-o cucerească naivul de el, trezind În sufletul ei dorința de a trăi Împreună Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan Își dădu seama că pierduse adresa croitoresei. I-au adus telefonul și a format numărul verișoarei sale Susana. — La ce oră s-a culcat Julius În noaptea petrecerii? Susan Îi spuse că e grăbită, te rog, Juan Lucas trebuia să vină dintr-o clipă Într-alta, trebuia să iasă cu Lester și alți cîțiva prieteni. Susana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare preț. Se oprea să stea de vorbă cu toate călugărițele și li-l prezenta pe soțul ei, ca să vadă că are un cămin trainic, că ea nu era ca alte femei, care pierd adresa croitoresei În fiecare an, ca verișoara ei Susan. Frumoasa Susan se plictisea de moarte, abia aștepta să se termine odată ceremonia asta. Julius o căuta din ochi, o privea de pe scăunelul lui și se topea de dragul ei, o controla, o implora mut să fie atentă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chemat, l-a mîngîiat pe creștetul capului și i-a prins la gît o medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna În buzunarul pantalonilor și-i aranjează trăgîndu-i puțin la o parte și lăsînd, ca toreadorii, să se profileze cît mai bine organele genitale. Și apoi s-a luptat ca un toreador adevărat cu niște vaci Înfuriate de la crescătoria unei verișoare, iar la petreceri, cînd răsună muzica unui pasodoble, lumea Îi face loc și-l cheamă În față; atunci el străbate salonul Îndreptîndu-se nu spre fata cea mai frumoasă, ci spre cea care se află cel mai departe, pentru ca drumul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa Maria și acolo nici vorbă s-o poată lua pe suedeză, În Europa s-ar fi putut, dar nu la Lima și apoi În Europa decadența face ravagii, peste tot dai de suedeze și de negri, acum cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]