1,466 matches
-
aproape albă și solvent limpede , incolor . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice Tratamentul osteoporozei la femeile care au trecut de menopauză și prezintă risc crescut de fracturi ( vezi pct . 5. 1 ) . S- a demonstrat o reducere semnificativă a frecvenței fracturilor de vertebre , dar nu și a celor de șold . 4. 2 Doze și mod de administrare Doza recomandată este de 100 micrograme parathormon , administrată o dată pe zi sub forma unei injecții subcutanate în abdomen . Pacienții trebuie instruiți să aplice tehnici de injectare
Ro_804 () [Corola-website/Science/291563_a_292892]
-
inițial . Scorul T lombar mediu , inițial , a fost de aproximativ - 3, 0 în fiecare grup de tratament . Dintre cele 2532 de paciente randomizate pentru tratament ( ITT ) , un total de 59 de paciente au prezentat cel puțin o nouă fractură de vertebră , la placebo : 42 ( 3, 37 % ) , iar la Preotact : 17 ( 1, 32 % ) , p=0, 001 . Pacientele din grupul de tratament cu Preotact au prezentat o reducere cu 61 % a riscului relativ de apariție a unei noi fracturi de vertebră , în luna
Ro_804 () [Corola-website/Science/291563_a_292892]
-
fractură de vertebră , la placebo : 42 ( 3, 37 % ) , iar la Preotact : 17 ( 1, 32 % ) , p=0, 001 . Pacientele din grupul de tratament cu Preotact au prezentat o reducere cu 61 % a riscului relativ de apariție a unei noi fracturi de vertebră , în luna 18 , în comparație cu pacientele din grupul placebo . Pentru a preveni una sau mai multe fracturi vertebrale noi , a fost nevoie ca 48 de femei să fie tratate pe o durată medie de 18 luni , calculată pentru populația totală . Pentru
Ro_804 () [Corola-website/Science/291563_a_292892]
-
embriotoxic pe o gamă largă de modele animale , la doza terapeutică pentru om sau la valori mai mici decât această doză . Efectul teratogen s- a caracterizat prin osificarea parțială a oaselor craniului , absența foselor oftalmice , hidrocefalie , sternum bifidum , lipsa unor vertebre lombare . Efectul embriotoxic a fost caracterizat prin scăderea viabilității fetale , reducerea dimensiunilor nou - născuților vii și întârzieri în dezvoltare . La om , conform unei analize retrospective pe o cohortă de 123 pacienți adulți tratați cu hidroxicarbamidă , au fost raportate 23 de
Ro_949 () [Corola-website/Science/291708_a_293037]
-
și să fixeze pradă, dar nu pot mesteca, prin urmare șarpele trebuie să își înghită pradă întreaga. Șerpii urca și coboară printre crengi, se cațără, înoată și se scufundă cu o agilitate extraordinară, tocmai datorită excepționalei mobilități a coastelor și vertebrelor. Șerpii au aspecte foarte diferite și s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape orice nișă ecologică, excepție făcând doar regiunile polare. Aproximativ 3 000 de specii de șerpi sunt neveninoase și își folosesc colții îndreptați pentru a apuca și fixă
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
masculin și al 12-lea din istoria tenisului pentru perioada 1965 - 2005. Agassi s-a retras din activitate în 2006, după ce a fost eliminat în turul trei al Openului Statelor Unite. Suferea de sciatică și de spondiloză cauzată de deplasarea unor vertebre care interferează cu nervii spatelui. Este fondatorul fundației caritabile . care a adunat peste 60 de milioane de $ pentru copiii în pericol din Sudul statului Nevada. În 2001, Fundația a deschis un Liceu Pregătitor în Las Vegas care îi poartă numele
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
dar nu ar fi fost niciodată o persoană prea sănătoasă. Astfel în copilărie suferise de pojar, tuse convulsiva, varicellă. În adolescență: apendicita, gălbinare și debutul unui astm bronșic, din 1936, în urma unui accident la fotbal, suferea de o fractură de vertebra dorsala, dureri de spate permanente în viața lui, apoi a fost rănit în război și bolnav de malarie, iar în 1948, primește diagnosticul unei boli care avea să-l macine tot restul vieții, boala Addison. Avea parte de următoarele simptome
Asasinarea lui John F. Kennedy () [Corola-website/Science/316610_a_317939]
-
acoperit în întregime, în loc de solzi, cu plăci osoase (scuturi osoase) regulate, metamerice, strâns concrescute între ele, care formează un schelet extern rigid. Plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel transversal complet; numărul inelelor corespunde în genere cu numărul vertebrelor; taxonomia singnatidelor se bazează în mare măsură pe numărul acestor inele și ornamentația lor. Plăcile osoase sunt dispuse în rânduri longitudinale, 7 rânduri în regiunea trunchiului și 4 rânduri în cea a cozii. Fiecare placă osoasă (scut osos) este prevăzută
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
postoperatorii tot mai puține pe măsura acumulării experienței (32-33). Deși mai există rezerve formulate în special de autori americani (34), totuși experiența autorilor norvegieni (35-37) pare convingătoare. Limita superioară (proximală) a rectului (joncțiunea recto-sigmoidiană) este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar de către chirurgi la nivelul promontoriului (38-39). Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor (musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe colice), absența haustrelor și dispariția mezosigmei
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
și plexul hipogastric inferior) - intricate cu cele precedente. Plexul hipogastric superior este format din fibre toracolombare simpatice (responsabile de ejaculare la bărbat) și e situat în țesutul conjunctiv extraperitoneal, anterior de bifurcația aortei și de vena iliacă comună stângă, în dreptul vertebrei L5 și promontoriului (1) ; are o formă de triunghi cu vârful cranial, iar din unghiurile inferioare se desprind nervii hipogastrici (drept și stâng) (56). O rețea filamentoasă delicată în țesutul areolar furnizează un plan avascular între PHS posterior și mezorect
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și se unește cu fascia perirectală la 3-5 cm deasupra inelului anorectal (38, 44). După Sato și Sato (45) conține mici vene și ramuri nervoase provenind din ganglionii sacrați. Septul rectogenital (rectoprostatic la bărbat, respectiv rectovaginal) separă rectul și
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
2 ochi proeminenți și o gură largă prevăzută cu dinți ascuțiți. Înotătoarea dorsala este situată posterior iar cele ventrale sunt distanțate una de alta. Înotătoarea caudala este bifurcata. Baracudă are un corp relativ rigid, coloana vertebrală având numai 24 de vertebre. O baracudă poate avea o lungime de la 23 cm până la 2 m, acestea fiind speciile mari că Sphyraena barracuda, Sphyraena afra und Sphyraena guachancho. Peștele trăiește în regiunile tropicale și subtropicale din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian și marile învecinate sau în
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
ei pot fi identificați după culoarea părții inferioare a înotătoarei codale, care devine vizibilă în timpul scufundării după un salt deasupra apei. Dimensiunile și aranjarea concrescențelor de piele prezintă și ele diferențe individuale. Coloana vertebrală a balenelor cu cocoașă numără 7 vertebre cervicale, 14 pectorale, 10-11 lombare și 21 codale (în total 52-53). Fanoanele balenei cu cocoașă sunt de culoare cenușie-neagră cu franjuri cafenii, dure, uneori fanoanele anterioare pot fi mai deschise la culoare sau chiar albe. Pe fiecare jumătate a maxilarului
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
pe plămâni, dar și asupra celorlalte organe, care își schimbă poziționarea naturală pentru a se adapta spațiului remodelat”, a notat în cartea ei, „Fashionably Fatal”, autoarea Summer Stevens. Un corset purtat pe regiunea lombosacrală, destinat limitării mobilității relative a primelor vertebre lombare, poartă denumirea de "Lombostat". Lombostatul clasic este un corset mulat, din gips sau din rășină, dar și din plastic, piele sau oțel, destinat să asigure o imobilizare riguroasă a regiunii lombosacrale, pentru a limita lombalgiile acute. Există și o
Corset () [Corola-website/Science/318872_a_320201]
-
dintre care 6 sunt perechi și neperechi: vomerul și mandibula. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
care 6 sunt perechi și neperechi: vomerul și mandibula. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior de coloana vertebrală toracală, anterior de stern, iar
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior de coloana vertebrală toracală, anterior de stern, iar între acestea de coaste și cartilajele costale. Sternul este un
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior de coloana vertebrală toracală, anterior de stern, iar între acestea de coaste și cartilajele costale. Sternul este un os lat, situat pe linia mediană anterioară a toracelui. El
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior de coloana vertebrală toracală, anterior de stern, iar între acestea de coaste și cartilajele costale. Sternul este un os lat, situat pe linia mediană anterioară a toracelui. El este alcătuit din trei părți
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
ligamentele de la nivelul gâtului, și anume: Tratamentul în cervicalgie se bazează, pe kinetoterapie, fizioterapie și masaj. Coloana cervicală (CC) este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
C7 au corp vertebral și arc posterior. Corpurile lor vertebrale sunt separate de discuri vertebrale. Pe fața superioară a corpurilor vertebrale există 2 proeminențe laterale ce se potrivesc unor adâncituri laterale de pe fața inferioară a corpului supraiacent. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra subiacentă. Prin apofizele transverse ale primelor 6 vertebre cervicale trece artera vertebrală. Fațetele articulare de pe procesele articulare
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
proeminențe laterale ce se potrivesc unor adâncituri laterale de pe fața inferioară a corpului supraiacent. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra subiacentă. Prin apofizele transverse ale primelor 6 vertebre cervicale trece artera vertebrală. Fațetele articulare de pe procesele articulare sunt oblice în jos și înapoi. Ele permit mișcări de flexie-extensie. C7 are apofiza spinoasă ușor de recunoscut clinic deoarece este cea mai
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
de pe fața inferioară a corpului supraiacent. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au un șanț orientat dinspre canalul vertebral spre anterior și lateral prin care trece nervul rahidian cu același număr ca și vertebra subiacentă. Prin apofizele transverse ale primelor 6 vertebre cervicale trece artera vertebrală. Fațetele articulare de pe procesele articulare sunt oblice în jos și înapoi. Ele permit mișcări de flexie-extensie. C7 are apofiza spinoasă ușor de recunoscut clinic deoarece este cea mai lungă și cea mai proeminentă. Apofizele sale transverse
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]