13,235 matches
-
Cum s-ar descurca el în privința tatălui nostru? I-ar spune direct: "Tată, eu o să fiu plecat un timp. Indiferent cine ce-o să-ți spună, nu-l lua-n seamă! Din când în când, o să-ți mai dau eu de veste, așa că fii liniștit și nu-ți face nici cea mai mică grijă în privința mea!". Ceva de genul ăsta i-ar spune și tata și-ar vedea calm de ale lui, indiferent la frăsuiala altora din jur, inclusiv a autorităților. Numai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
legate doar de subtilizarea acelor materiale, ci și de dibăcia confraților. Și de parcă nu erau îndeajuns toate problemele astea, colac peste pupăză, Virgil, amicul de la șase care lucra la Administrația Domeniului Public pe un camion baban, nu-i dăduse nicio veste toată dimineața. Nici nu mai știa ce să facă. Deja toate ascunzătorile lui erau pline ochi cu fiare. Îi știa și pe gunoieri. Ar fi putut încerca o chestie lucrativă cu ăștia, dar erau din cale afară de ai dracului. Prea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nuanță delicată, bătând ușor spre lila. Tânăra mesteca în grabă, cu vădită poftă, ceva: "M-ați chemat, dom' doctor?", se interesă ea cu gura încă plină. "Nu. M-am prefăcut doar ca să-ți cronometrez timpul de reacție. Îți dau o veste agasantă, dragă. Avem un pacient. Instrumentarul e pregătit?" "La zece îl scosese de la autoclavă Tudora. Totu-i ok!" "Bine. Dacă-i ok, adu-l încoace, te rog." "Pe măsuța aia?" "Nu, domnișoară, pe un scăunel de bucătărie, eventual într-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apărare a omului, în fața neprevăzutului. (Vezi și părerea Sf. Augustin vizavi de teatrul antic, acesta având, oricum am lua-o, și o valoare taumaturgică.) Ce-ar fi să-mi imaginez ce s-ar fi ales de crima Clitemnestrei bunăoară, dacă vestea uciderii lui Agamemnon ar fi fost transmisă de la emițător la receptor în câteva minute sau în câteva secunde, la TV. sau prin internet? Ar fi fost ca la jocul de șah când în copilărie, reluam, ca să dăm dovadă de fair-play
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negru nu ar fi dat șah regelui de alb; aceasta însemna ca cel care juca cu piesele albe, să ia măsuri de prevenire a catastrofei. Fără un asemenea compromis, se declanșa rapid conflictul între jucători, chiar și armat. Așadar dacă vestea morții lui Agamemnon ar fi făcut înconjurul mapamondului în câteva secunde, n-ar mai fi luat ființă mitul homeric și mai apoi, nici tragedia cu pricina. În acest caz, cu toate că s-ar fi descoperit încă de-atunci termenul „stres”, n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grijă ca Henri să pregătească bine Ursul. Să-l dreseze în așa fel, ca să poată depăși chiar și rigorile scenei. De altfel, cei din cuplul Bethlen nu se așteaptă ca Ursul, venit din spate, pe parcursul vânătorii, să-i scalpeze fără veste și să-i ajute să treacă urgent, până să reacționeze vânătorii ceilalți, în lumea umbrelor. Căutați pe cineva căruia de mic îi fusese tăiată limba și așa, înțelegându se cu bestia, va face numai ceea ce i se spune. Adu-ți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apartament, Karin - tante își luă o carte de rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nevastă. Da. Norocul lui, porumbeilor, a fost că, chiar și lipsită de șmecheria femeilor versate, n-am rămas gravidă. De rămâneam, își găsea el nănașul cu mine. Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vă ruga să-i interziceți domnului Gerard să se mai apropie de mine... Sima păru că paralizează subit. Buzele, rămase tributare zâmbetului de suprafață, nu-și mai reveneau, în timp ce ochii și fruntea păreau a fi totuși capabile să reacționeze la vestea abia intrată proaspăt, pe urechi. Cu greu se dezmetici, ca și cum abia s-ar fi dezlipit de un plan înclinat uns cu clei și își legă totuși, parcă în surdină, cuvintele: Ce să facă? Iozefina își privi soțul, mai întâi drept
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vis, de mână și m-ar fi dus undeva sus, pe niște plaiuri pe care nu-mi aminteam să fi călcat decât demult, în copilărie. Oricum, nici prin cap nu mi-ar fi trecut să merg la înmormântarea Iozefinei, cu toate că vestea mă marcase profund. Din acel moment, parcă ceva se rupsese în mine. Îmi năvăliră în minte momente și momente din întrevederile noastre. Și bune și rele. Începeam să cred încet, că moartea ei, care întorsese pe dos orășelul de pe Râul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ușor... Moș Dumitru și Pâcu s-au privit semnificativ: „Adică ce crezi dumneata, jupâne? Noi suntem de ici-colea? Suntem oameni gospodari și la locul nostru. Nu ne terfelim noi obrazul pentru câțiva crăițari acolo! Acum însă - jupâne - pregăteștete să afli vestea care nu știu dacă are să-ți placă. Dar noi așa am hotărât!” Moș Dumitru și-a dres glasul, semn că are de spus ceva de seamă: Nu știu ce părere ai despre ceilalți cărăuși, jupâne... Mai încape îndoială, moș Dumitre? - a rostit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mânie!... Dacă ar afla că nu am tăcut din gură, nu știu ce s-ar întâmpla. Fii fără grijă, Ioane. Acum ar mai fi o treabă de făcut și nu știu cine o poate face. Care ar fi treaba ceea? Cine se duce cu vestea nenorocită la femeia lui Hliboceanu? Asta am s-o fac eu, băiete. Numai să ajungem acasă și o iau prin pădure până pe Măgură... Când m-o vedea Dochița!... Trebuie să mă gândesc bine ce să-i spun și ce nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În centru, Soarele și toate corpurile cerești Învârtindu-se În jurul lui, ca niște bile În jurul unui titirez. E gol, netocmit și plat, ca o farfurie, iar În mijloc se află acest turn În care sufletele ajung după moarte. Deci, iată vestea bună: Viața de Apoi chiar există! Cea pe care-o parcurgeți acum e doar un mic examen organizat de departamentul HR din Ceruri pentru o repartizare cât mai judicioasă a resurselor În următoarea existență, cea adevărată. Faceți, așadar, parte dintr-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anumită perioadă În Purgatoriu, unde alții decid dacă merită să fie promovați mai departe spre birourile situate În Ceruri sau să fie retrogradați În halele de producție din Iad. Am zis „alții“? De fapt, sunt aceiași, pentru că da!, asta e vestea proastă, aici vă veți reîntâlni majoritatea foștilor șefi. V-ați bucurat că ați scăpat de ei când au ieșit la pensie și s-a eliberat astfel un loc În schemă? Ei bine, vă așteaptă acolo tot În funcții de conducere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de fasole, să parcurgă pe jos lungile intestine de beton spre a reveni la suprafață. Așadar, toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În toată puterea cuvântului, iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ele puse la curent cu planurile de stăpânire a lumii. Pe plan mondial, cifra accidentelor rutiere mortale a crescut rapid, dar nimeni n-a făcut legătura cu organizația lor. Prin intermediul unor aparate de măsură și control aflate În service-uri, vestea a fost transmisă Încet și către utilajele care funcționau pe baza curentului electric. Apoi, Volkswagen T. Guevara a dat semnalul Începerii fazei finale. Trebuia găsit un mare oraș al omenirii, care să fie cucerit și izolat de restul lumii, comunicațiile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce era În sufletul acelor oameni aflați la ultimul etaj al unui mall, În mijlocul fiarelor hămesite care-și cereau drepturile. Acest interminabil ocol are și unele virtuți. Asemenea celui trezit după o comă Îndelungată, care l-a privat de aflarea veștilor bune, dar și de șocul catastrofelor ori al morții celor apropiați, n-ați trăit orele de spaimă ale prizonierilor aflați la etajul cu restaurante din mallul roman, când televizorul a Început să difuzeze un film cu biografia Comandantului T., În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sticlă de pe marginea drumului. Înăuntru părea că nu se Întâmplase nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul sportiv informa că, ieri, AS Roma Învinsese pe Inter cu 2-0 pe Stadio Olimpico, iar suporterii se Încăieraseră după meci cu carabinierii pe străzile din jur. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înfiorați ca niște fetițe la vederea unui șoarece, nu dovedeau pic de respect pentru moarte. O căutau doar pentru a-și extrage din apropiere doza de satisfacție, dar și, ca În cazul unei cocote celebre, pentru a le da de veste tuturor că-și permiteau s-o aibă. O tratau ca pe-o profesoară senilă, așteptând să-și Întoarcă spatele spre a o maimuțări, ferindu-se apoi din calea brațului care, odată, putea cosi milioane de oameni dintr-o singură mișcare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În instanță au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce obținuse În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima, poziția socială, statutul de zeu, serviciul În centru. Degeaba s-a retras imediat În mantia sa, pe măsură ce vestea se răspândea prin oraș, toată legenda i s-a năruit, amestecându-se cu glodul și cu dezamăgirea. Până și Stallone a dat o declarație În care afirma că, pentru a uita umilința la care fusese supus, va Începe turnarea următorului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prizonieri. Niciodată două uși n-au stat deschise În același timp, astfel Încât să ne putem Întâlni cu vecinii. Niciodată n-am putut să comunicăm, cei din afară cu cei dinăuntru, pentru că unii priveau de pe coridor fără a putea da de veste că făceau acest lucru, iar ceilalți erau ca niște exponate care habar n-aveau când erau urmărite. Odată, am Încercat să facem o gaură În peretele dinspre coridor, sperând că vom putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noastre comunități, iar dacă, prin absurd, cineva ar fi reușit totuși acest lucru, toată lumea noastră s-ar fi spart În bucăți și respectivul ar fi fost aspru pedepsit. Într-o zi, tata a venit de la serviciu (era poștașul cartierului) cu vestea cea mare: primise o ofertă ca pilot de crash-test la Marele Accelerator de Particule CERN din Elveția. Ce frumos suna: Elveția! Îmi imaginam că acolo fermionii curgeau În șuvoaie albe și mătăsoase, că nici una dintre horele și Încrengăturile În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar locuința noastră fusese și ea spulberată și azvârlită Într-o nebuloasă Îndepărtată. Tata nu s-a reangajat ca poștaș (de altfel, apăruse Între timp f-mailul, poșta fotonică, așa că nimeni nu mai avea nevoie de lentul quarc pentru a trimite vești) și a scris o carte de memorii despre Întâmplarea ai cărei eroi fuseserăm, intitulată Ziua În care Pământul a făcut poc! După un timp, mama a divorțat, dându-l În judecată pentru violență conjugală și obținând astfel jumătate din Încasările
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]