3,681 matches
-
să-i jure supunere lui Nobunaga și să ceară viitoarele ordine. La data pe care o stabiliseră, Hideyoshi îl însoți pe Naoie la Azuchi. Furia lui Nobunaga, însă, încă nu se răcise. — Nu mă întâlnesc cu ei. Atâta tot îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era în dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se înapoie în camera de oaspeți, unde îl lăsase pe Naoie, și-i vesti rezultatul. — Domnia Sa nu e în toane prea bune azi. Mă așteptați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încă nu se răcise. — Nu mă întâlnesc cu ei. Atâta tot îl vesti pe Hideyoshi, prin mijlocirea aghiotantului. Hideyoshi era în dilemă. Nu putea decât să aștepte. Se înapoie în camera de oaspeți, unde îl lăsase pe Naoie, și-i vesti rezultatul. — Domnia Sa nu e în toane prea bune azi. Mă așteptați un timp la locuința dumneavoastră? — E indispus? întrebă nefericit Naoie. Solicitând pacea, nu cerșise mila lui Nobunaga. Încă mai putea să conteze pe o armată formidabilă. Ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ucis, pe lângă el adăugându-se alte câteva sute de morți și răniți. În ca de-a doua zi, numărul victimelor continuă să crească, fără însă a se cuceri nici o palmă de loc din zidurile castelului. La urma urmei, Murashige era vestit pentru curajul său și avea în rândurile trupelor mulți oameni curajoși. Mai mult decât atât, când Murashige însuși fusese gata să coboare steagul revoltei, în urma încercărilor lui Nobunaga de a-l îndupleca, membrii familiei și ofițerii fuseseră ce-i care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era împăcat nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, în contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea să fie surprins de meticulozitatea lui Nobunaga. Nu mai e nici un suflet viu pe muntele ăsta? Hai să încercăm la templul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch'i, intitulată „Corăbii revenind din porturi depărtate”. Mă întreb dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch'i, cu una din stratagemele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească în cele din urmă întreaga lume. Nu mai erau doar speculații într-o doară, ci părea o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul cu lancea. Avea patruzeci și opt de ani, aceeași vârstă cu a lui Hideyoshi. Hideyoshi nu avea nici un fiu; Shonyu, însă, avea trei cu care se putea mândri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
primise ordin de a se întoarce la Inuyama imediat după ce el însuși fusese eliberat din Nagashima. Până în acea zi, Shonyu nu se putuse hotărî dacă să fie aliat sau dușman cu Castelul Inuyama, dar acum, când îi trimisese lui Hideyoshi vestea că-l sprijinea, Castelul Inuyama avea să devină un inamic aflat drept în fața lui. Mai mult, castelul se găsea într-o zonă strategică înzestrată cu mijloace defensive naturale și nu încăpea nici o îndoială că Ieyasu și Nobuo îl considerau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aștepte rezultatul propriu-zis. Corpul de războinici care înregistrase o victorie atât de strălucită încasa acum ceea ce-i dăduse lui Hidetsugu cu doar câteva momente în urmă. În întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru marea sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci împiedicau acum caii comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și în urmă spadele pe când fugeau de vârfurile lăncilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
legislații precum Legea privind practicile de corupție și ilegale din 1883 nu întâmpinau dificultăți în a se impune. Dar așa cum am argumentat sau demonstrat de-a lungul acestui capitol, în timp ce aceste schimbări au redus fără îndoială incidențele corupției, ele au vestit în același timp și apariția unor noi forme de corupție. Extinderea dreptului de vot, care semnala cu siguranță sfârșitul corupției în micile orașe și al cumpărării voturilor în văzul tuturor, a fost asociată și cu o intensificare a competiției partidelor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
toate izvoarele de care ne-am servit. Rugăm deci să ni se îngăduie de a cita izvoarele abia la capătul studiului nostru, care se termină cu cesiunea de la 1812. [5 martie 1878] CONCESIUNI ECONOMICE O telegramă a agenției Havas ne vestește sosirea d-lui Brătianu în Viena, solicitarea sa pentru sprijinul Austriei în afacerile noastre și răspunsul Austriei, care se zice că ar fi egal cu încuviințarea acelui sprijin, dacă i se vor face concesiuni economice. Nu putem ști nici de ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care, din cauza temperaturii aspre a patriei sale, se ocupă puțin cu agricultura, dar cu atât mai mult cu cultura vitelor și cu cîșlile, aceasta într-un stil mare și cu succes însemnat, încît, prin bogăția turmelor lor de oi, sânt vestiți în Rumelia toată. În vremea iernii, când omătul acopere înălțimile munților, ei[î]și mână turmele în văile cu o climă mai blindă și le pasc, nomadizând pe șesurile pline de iarbă până chiar înlăuntrul Greciei libere, iar, când se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și proprii, și figurate, pentru a însemna putrejunea bizantină ce-au răspîndit-o oamenii aceștia asupra țării, ne lipseau locuțiunile pentru a reduce la adevărata lor espresie zădărnica logomahie cu care amețesc publicul român și falsifică bunul lui simț, atât de vestit odată, pentru a arăta, în fine, și a face lumea să se convingă că neadevărul, fraza umflată, lipsa de sentimente și de idei e singurul mijloc de care roșii dispun pentru a amăgi o nație întreagă. * adecă Cogălniceano {EminescuOpX 223
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de superficialele teorii demagogice-umanitare și că reprezentanții acestor teorii, fie ei emisari ai Alianței, fie capi de partide numite în ironie naționale, vor reafla astăzi în noi acel vechi bun-simț, întunecat de câteva timp, dar pentru care poporul nostru era vestit odată, care nu se lasă indus în eroare prin distincțiuni subțiri și trageri pe sfoară de sistem superior. Deși nu știm și nici putem ști dacă o rezolvare a cestiunii în sens strict național și fără nici o concesie făcută teoriilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei servicii. Mâni dimineață contele Hogos, reprezentantul Austriei din București, va fi primit deja instrucții depline în privirea pasurilor ce va avea de făcut. Aceste pasuri sânt în esență următoarele: El va invita pe guvernul român ca fără întîrziere să vestească puterilor ce măsuri se vor lua pentru a îndeplini Tractatul de la Berlin în privirea egalității confesionale în Principat. Guvernul austriac, unindu-se cu acest mod de intervențiune, nu se unește însă cu politica silei, pe care unele puteri par gata
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fi părtași cu d-voastră la exploatarea țării. Dați-le aceste pretexte și vor fi pururea bucuroși de-a vă urma. Mundus vult decipi, ergo decipiatur. Lumea voiește, e setoasă de-a fi înșelată, înșelați-o dar! * "Binele public" vestește că joi, la 8 ore seara, s-a ținut în sala de la Grand Hôtel du Boulevard o întrunire la care au luat parte diferiți alegători din toate colegiile electorale ale Capitalei cu scopul de-a se constitui o partidă cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
2-3 săptămâni, am adus ceva alimente și era mai bine. Și Încă un lucru: parcă era mai liber, puteai să mergi și după-masă pe stradă fără să te bată sau să te Închidă. Se simțea parcă un vânt, ceva care vestea că va veni ceva mai bun. Asta era În ’42, vara. Primul lucru pe care am vrut noi să-l facem e să scăpăm de mizeria și de condițiile de viață În care trăiam. Am cunoscut o familie de ucraineni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
farsei însă ne târâse pe toți pe la toate hotelurile, ultimul fiind Postăvarul, cel mai luxos, unde continuase să joace cu recepționerul bonoma lui glumă. După o săptămână petrecută printre bolnavi, vindecând sau iscălind certificate de deces, marele diagnostician (căci era vestit prin asta, veneau la el bolnavi și de prin țările vecine) se distra în felul acesta inocent, care ar fi părut, desigur, "neserios" neliniștiților lui pacienți. Era prieten vechi cu domnul Culala. Micul inginer fusese protectorul de pe șantier al iubitei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o importanță sporită preambulului la Constituția din 1958, Încorporându-l În Constituția propriu-zisă. Au dispus astfel de „un aparat de referință fără de care orice control al constituționalității este neputincios” (Roussillon, 1991, p. 48). Lacorne poate conchide acum că „o țară vestită pentru legicentrismul său și pentru tradiția sa rousseauistă s-a transformat Încetul cu Încetul Într-un stat de drept, În care se recunoaște În sfârșit că «legea votată nu exprimă voința generală decât dacă respectă Constituția»” (Lacorne, 1993, pp. 22-23
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
răspundere potrivite cu însușirile lor, la Academie, în Marea Adunare Națională, în ministere. Scriitorii de astăzi au pentru operele lor tiraje pe care înaintașii noștri n-au îndrăznit a le imagina". Ca în final să-și etaleze plăcerea de a vesti Congresul despre îmbunătățirile aduse legii drepturilor de autor ce favorizau prin plăți consistente și publicarea promptă a lucrărilor autori de opere realist-socialiste. Cuvîntul președintelui de onoare (pe atunci și președinte al Marii Adunări Naționale echivalentul comunist al Parlamentului de astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bună, fără îndoială!". Atenționează că nu are "nimic nici cu evreii, nici cu maghiarii, nici cu alții. Dar, pe atunci, la Securitatea din Botoșani se vorbea idiș și ungurește. La Dorohoi, s-a adăugat și ucraineana. Penitenciarul din Iași era vestit pentru plăcerea comandantului de a vedea deținuții plini de păduchi. Comandantul era evreu și ura lui împotriva noastră sărea în ochi. Românii din Securitate erau de numărat pe degete. Nu înseamnă că erau mai buni! Unul, Miron, un bîlbîit, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interne în artă. Simbolismul începe în literatura română efectiv cu Ștefan Petică. Al. Macedonski anunțase curentul, îi dăduse un început de doctrină, fără să fi devenit prin asta poet simbolist propriu-zis. Precursori ai simbolismului, Traian Demetrescu, Iuliu Cezar Săvescu îl vestesc doar prin unele note ale liricii lor, care în esență rămâne romantică în primul caz, parnasiană în cel de-al doilea. Ștefan Petică e însă simbolist prin însăși atitudinea lirică, prin sensibilitate, dacă nu și prin întreaga tehnică poetică. [...] Toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
și trecător dar, manifestându-se cu o asemenea intensitate, el pare să fie semnul celei mai grave crize pe care omenirea a avut-o de traversat în tot cursul ciclului său actual. N-am ajuns oare în acea epocă înfricoșătoare, vestită de Cărțile Sfinte ale Indiei, "în care castele se vor amesteca, iar familia însăși nu va mai exista?". E de ajuns să privim în jur ca să ne convingem că aceasta e, într-adevăr, starea lumii actuale și să constatăm pretutindeni
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
accentuarea ruperii artei de util, de cotidian, căderea în estetism, inventarea artei absurdului de către Beckett, E. Ionesco. În filosofie, Kierkegaard, Nietzsche, iar mai recent M. Foucault și-au exprimat angoasele prin anunțuri mai alarmante decât iminenta "moarte a lui Dumnezeu", vestind "moartea omului", odată cu ștergerea științelor umane din paradigma concepută de ultimul filosof citat, ca un "triedru al cunoașterilor". (19, p. 402 ș.u) În timpul scurs de la astfel de anunțuri, faptele vorbesc despre întărirea, și nu de slăbirea ori dispariția ideilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vii...” Este vizibilă afinitatea cu poezia Magdei Isanos: aceeași spiritualizare prin diafanizare a reprezentărilor, aceeași orientare spre fraged, spre pur, aceeași deschidere candidă a sufletului spre elementar, același mod ingenuu al frazării („Ci dă-mi, Doamne, brâul de clopoței/ Ce vestește pădurii trecerea îngerilor tăi,/ Să-l duc în peștera celui mai tânăr vânt/ Și slava ta și bucuria mea/ Cu el să descânt necontenit și să le cânt”). A stabili un raport de influență e totuși dificil, întrucât cele două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
care alcătuiesc (susțin) credința fără nici o demonstrație rațională și care sunt aduse prin ea Domnului. Căci pentru credință nu aduce nimeni nimic mai înainte. Fiindcă mintea Îl privește în chip firesc și fără nici o meșteșugire pe Făcătorul propriu, întrucât Îl vestește zidirea. Pentru că ce ar putea să aducă cineva de valoare egală cu credința, ca să primească credința în Dumnezeu ca datorie și nu ca dar?”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, rp. 51, în Filocalia..., vol. III, p. 201-202) Necesitatea credinței
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]