6,708 matches
-
Silviu apucase să-i povestească despre experiența prin care trecuse în timpul unei operații ortopedice, experiența de decorporare care l-a marcat pentru toată viața. - Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-i o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucă Silviu să prind
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
Silviu apucase să-i povestească despre experiența prin care trecuse în timpul unei operații ortopedice, experiența de decorporare care l-a marcat pentru toată viața. - Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-i o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucă Silviu să prind
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
-ndepărtat?! Dar eu, eu tocmai m-am apropiat! Dar poarta se transformă-n zid, Un rece zid... Prin care nu mai văd nimic. Și când poarta se transformă-n zid, Se-nchide drumul spre iubire... Se naște-n inimă un vid Ce schimbă-n rău a noastră fire... (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Un rece zid, lumea fiecăruia / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI, 14 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate
UN RECE ZID, LUMEA FIECĂRUIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375775_a_377104]
-
dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, deoarece privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea să absolută, cea mai pură, în afară vidului total al albului neutru. Albastrul deschis ... Citește mai mult Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, deoarece privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea să absolută, cea mai pură, în afară vidului total al albului neutru. Albastrul deschis ... XV. APARIȚIE EDITURĂ INSPIRESCU! VOLUMUL DE POEZIE FLUTURI ÎN INFERN, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 1761 din 27 octombrie 2015. ANA PODARU - IUBIND IUBIREA Fluturi în Infern- un titlu incitant pornind
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
îți aparține De aceea te rog Doamne, mă mai ține Să-mi șterg greșelile omenești îngăduite De libertatea ce mi-ai dat-o, Sfinte! Acum că ochii minții larg mi se deschid Și pot vedea în întuneric,și respira în vid Când pot să te percep ca pe o prezență Acceptă-mă la poala Ta după absență. Îngăduie-mi să mă închin, când recunosc Că fără Tine -n lume, Doamne nu am rost Îngăduie să te slujesc cu adorare și Iubire
NUMELE ASCUNS ÎN MINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379212_a_380541]
-
mai rămăsese din acest înger era o creatură dizgrațioasă și cu inima frânta. Singura salvare ar fi fost suflarea rece a morții, dar cum poți pune capăt unei entități nemuritoare? Avea să își trăiască eternitatea pe acea plajă, înecată în vidul durerii, continuând să aștepte, acum că Raiul avea porțile închise pentru ea. Ironic, dar nu îl ura pe el, își ura propria persoană mai mult decât orice. Se considera o vietate patetică, ce a căzut pradă întunericului și acum era
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Săpate în mână! Rid... Spirală de vremi, Murind, se aprind, Trecutul de-l chemi. Rid... Cenușă și vreasc, Străin crisalid, Din tine mă nasc. Rid... Tropar și cuvânt, În tine mă las, Ca în mormânt. Rid... Cuneiform, În spaimă și vid, Din nou mă transform! Referință Bibliografică: Prieten perfid / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PRIETEN PERFID de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369249_a_370578]
-
am regăsit și ne-am pierdut pentru o întâlnire viitoare fără bariere timp-spațiu??... Ne pierdem aici ca să ne regăsim dincolo de voalul Tăcerii? Să fie acesta prețul răscumpărării clipelor noastre viitoare de eternitate iar toate astea însoțite de durerea dorului, de vidul interior, de golul pustiu?? Va compensa acum ceva până și pentru atunci?? Și dacă ne vom pierde definitiv în universuri paralele chiar dacă transparente, impenetrabile, indiferente la chemarea noastră, a sufletelor-gemene?? Să fie asta pedeapsă supremă? Să fie cineva atât de
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
știința, altfel ascunsă. Fie și pentru aceasta, intercomunicarea nu are a fi socotită un "mit" istoriografic, iar prin ea nici "geografia" culturală din vechime. Nu știm bine cum s-a comunicat și nici în ce măsură, dar cum naturii nu-i place vidul, nici omului izolarea. În această perspectivă evenimențială nu se poate merge prea departe. Rămîne ca hermeneutica de tip antropologic (cultural) să depășească aceste limite. Și tot ea să dea seamă, pertinent, de ceea ce avea să se întîmple în secolele evului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
treceri, în înaintarea la politeism și în suprimarea din nou a acestuia într-o unică divinitate supremă, substanța divină rămîne neschimbată, una și aceeași" [13 td]. Ibid., la p. 61 reia: "Indul se ridică numai pînă la ceea ce este absolut vid și, prin aceasta, pînă la abstracția egal de negativă față de orice concret. Un asemenea mod de a deveni Brahman, cum avem la inzi nu întîlnim în Egipt, ci invizibilul are la egipteni o semnificație mai plină..." [14 td]. În p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
numai sufletul subiectiv, și totul trebuie să-și găsească pieirea în el. După cum în vanitatea sus-amintită, în care ceea ce rămîne este numai puterea subiectivă a negării, piere totul, tot astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Îmbogățiții de după 1989 nu s-au constituit nici într-o nouă elită, nici într-o nouă clasă de mijloc. Ei sînt definiți ca bogați, în timp ce banul, ca unică finalitate, nu structurează o societate. Îndemnul anilor 1990-1995 "îmbogățiți-vă!" nu umple vidul politic rămas în urma evacuării construcțiilor ideologice anterioare. La întrebarea "Ce-i de făcut?", occidentaliștii și occidentalii răspund: democrație și economie de piață. Instituțiile României au fost puse în funcțiune pe calea referendumului din decembrie 1989, iar marea privatizare a început
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
instituțiile, se instituie, România se va îndrepta spre o descompunere anarhică marcată de rivalitățile interne între clientele politice dispuse pe spații regionale. Statul, care nu mai este decît în serviciul unora, pierde din credibilitate. Acest stat nu este statul cetățenilor. Vidul poate fi umplut printr-o supralicitare naționalistă care ar ține loc de proiect politic. Este o slabă soluție de salvare o salvare în defensivă care elimină pluralismul istoriei culturii și societății românești și care suscită revolta minorităților naționale. Spiritul autohtonist
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alianța cu Partidul Național din Transilvania i-a atins s-au retras din noua formațiune, cum este cazul lui Lupu. Partidul se dovedește puternic, dar hibrid. El este confruntat cu redutabile provocări: o criză financiară care anunță degringolada economică și vidul politic lăsat prin moartea regelui. Măsurile luate de național-țărăniști pentru stoparea crizei financiare reprezintă un bun indiciu al schimbării radicale a orientărilor României după evicțiunea liberalilor. Marelui proiect naționalist îi urmează o deschidere spre finanțele occidentale, astfel încît anumite medii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
austrieci și părăsindu-și ogoarele pe greabănele boilor, însămînțînd cu trupul lor bătrîna brazdă, fugeau de moarte să ajungă-n moarte, ținea atît de mult războiul, un naufragiu nesfîrșit. iar oamenii umblau puhoi pe drumuri și măsurau cu ponderea lor vidul de nu știu care spațiu-mbătați, ce șerpuia ca o frînghie în jurul grumazului, smucită. Cît cuprindea vederea..." (Trad. de Virgil Teodorescu. după vol. B, Fundoianu, Poezii, Editura pentru Literatură, 1965, p. 130) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- II ALEXANDRU ZUB PREFAȚĂ I 424 CATHERINE DURANDIN ISTORIA ROMÂNILOR
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gândirile-mi rebele contra cerului deschis..." Înger și demon) care nu întreține o rivalitate în faptă (acel le cri al unui mysterium tremendum), pentru că lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în vine, zice el
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce o ruinare a lumii dinăuntru: "Stăpân geniilor pieirii! Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărâmate A lumii din năuntru" (Andrei Mureșanu) Iar pe alt plan, deșertul / pustiul de afară creează un vid interior: "Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț peste pustii." (Amicului F.I) " Pe inima pustie zadarnic mâna-mi țiu Ia bate ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca și cariul încet într-un sicriu." (Melancolie) sau: "O, capul meu, capu-i încins cu fortune O, capul meu, capu-i ruină" (variantă, Mortua est, Opere, vol. 1, 309) Numai prin această reglare a presimțirilor pustiului din afară cu vidul interior, ca o depresurizare, "un înstrăinat de sine însuși" poate deveni propriul contemplator: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." Este aici, într-un mod destul de pașnic exprimată, o lege a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
arhitectonică" dedaliană: de la abside care par sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți să moară o dată cu zidul cetății Sarmisegetuza. Faptul că Eminescu a așezat acest episod pe la mijlocul poemului Memento mori (versurile 889-912) nu ni se pare întâmplător: este un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea IV; Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu" Melancolie; Viața-mi se scurge ca și murmura / Ce-o suflă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și nici minte s-o priceapă" (Scrisoarea I) intuind și impunând termenul de "neființă"33, din germanul Nichtsein, în care sein este ființă. Mai apropiat de M. Eminescu din acest punct-zero este Basarab Nicolescu care vorbește în teoremele sale despre "vidul cuantic", despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
33, din germanul Nichtsein, în care sein este ființă. Mai apropiat de M. Eminescu din acest punct-zero este Basarab Nicolescu care vorbește în teoremele sale despre "vidul cuantic", despre "o fluctuație între ființă și neființă"; "nimic nu poate epuiza bogăția vidului cuantic. Căci el este Nimicul"34. Sensul de "vid plin" nu este altul decât cel intuit de Sergiu Al. George.35 Am avea la Eminescu un sens ontologic, pentru că "nimicul" corespunzând unui enunț negativ ca "absență", nu poate fi conceput
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]