2,072 matches
-
în șiretenia lor de comercianți versați în relația cu turiștii străini - se întrevedeau doar vânzări substanțiale, la prețuri duble sau triple sau... mai mult, oare? Naveai cum să reziști până la urmă: multitudinea tentațiilor și priceperea celor de după tejghea îți frângeau vigilența și te convingeau. Erai mulțumit că ai cumpărat la un preț bun, dar naveai cum ști dacă nu cumva te-ai păcălit. Ajuns acasă, în România și împărțind cadourile, nu mai eram sigur de calitate; începeam să suspectez că adevărata
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira nimic altceva. Era scund, negru, nebărbierit, prost îmbrăcat, dormind pe jos și căruia trebuia să-i înșel vigilența astfel încât eu să cumpăr cât mai mult și mai ieftin, în timp ce de la el era musai să mă mai capăt și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă gândire! Analiză superficială din partea mea și surpriză pe măsură. Dintr-o dată, atitudinea față omul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
devenit public, iar individul a recunoscut că descifrările mele sunt juste. Își va primi condamnarea în această lună. Nu dezvăluim nici un secret observând cu mirare cât de răspândit este spionajul sovietic în țările scandinave; trebuie să adaug că admir mult vigilența și inteligența poliției noastre - nu are decât un cusur, este prea umană când are de-a face cu asemenea persoane. În același timp, s-au derulat evenimentele din Ungaria și ne-au „deprimat teribil”, cum scrieți dvs. înșivă. Mulți unguri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cei care, după obicei, umblau cu uratul, ursul, capra etc. De Paște, din varii motive, mai totdeauna fără acoperire în realitate, oamenii erau chemați la serviciu sau erau organizate întîlniri tovărășești ș.c.l. numai nu cumva, din lipsă de vigilență, să dea misticismul peste noi. Dar, se știe, oamenii, pe lîngă cele materiale, mai au nevoie și de temple și ritualuri fără de care, în timp, riscă să-și piardă calitatea de ființe sociale comunitare în esență. Așa s-a transferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
criminalitate, afirmă: "Amnezia comunismului întărește memoria nazismului și invers, pe cînd memoria cea dreaptă, cea evidentă, condamnă și pe unul și pe celălalt. Vaga remușcare ce însoțește trecerea comunismului pe planul al doilea al criminalității se vede compensată de o vigilență, de o concentrare extremă a atenției asupra a tot ceea ce a fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă". Este considerată firească de către Monica Lovinescu uimirea unui observator occidental, străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
impus de ultimul dictator; controlul aproape total al vieții sociale și al celei intime etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un prieten apropiat cu nici unul dintre cei citați mai sus, prieteniile mele se numărau mai ales din tabăra „anticomuniștilor”. Un N. Manolescu, un G. Liiceanu. Un Ivasiuc. Apropo, ce s-ar fi Întâmplat cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai publicului, răspundeau Însă, se pare, noilor exigențe ale noii dogme „estetice” care stipula că, În afara și chiar Înaintea așa-zisei valori literare, trebuia să fi dovedit ca om și ca autor, sub dictatură, o atitudine de luptă și de vigilență sans faille, fără reproș, „pilduitoare”, nu-i așa, pentru „așa-zișii mari scriitori” care făcuseră „rușinoase compromisuri cu puterea”. Și nu numai numele meu era „expurgat” cu grijă de pe prima pagină, ca și din interiorul revistei 22, dar și al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și furia, Îndreptățită, contra comunismului le critic și nici indignarea contra ultimei dictaturi, cea a lui Ceaușescu, absurdă și mai proaspătă În mintea mai tinerelor generații, deși „cealaltă”, dictatura lui Dej, fusese nu absurdă, ci barbară! Nu, și nici veghea, vigilența contra „Întoarcerii” sistemului, vigilență pe care am taxat-o drept „naivă” deoarece era evident, pentru Întreg Estul Europei, cotropit odată de Rușii sovietici și de ideologia lor, dar chiar și pentru Rușii Înșiși, că acest lucru nu mai era posibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comunismului le critic și nici indignarea contra ultimei dictaturi, cea a lui Ceaușescu, absurdă și mai proaspătă În mintea mai tinerelor generații, deși „cealaltă”, dictatura lui Dej, fusese nu absurdă, ci barbară! Nu, și nici veghea, vigilența contra „Întoarcerii” sistemului, vigilență pe care am taxat-o drept „naivă” deoarece era evident, pentru Întreg Estul Europei, cotropit odată de Rușii sovietici și de ideologia lor, dar chiar și pentru Rușii Înșiși, că acest lucru nu mai era posibil; azi, la cincisprezece ani
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau R.D.G. Nu, noi nu ne-am găsit „ritmul” și coeziunea, spiritul practic și eficient pe care-l așteptau de la noi și Înainte, și după lectorii noștri și pături Întinse ale populației, și atunci am vrut să demonstrăm după că vigilența noastră este vie și trează! Și ce am reușit, de fapt?! Fracturarea lumii literare, Încă o dată izolarea și chiar calomnierea unor spirite de vârf și agitarea În câmpul politic a unor sloganuri depășite de care s-au folosit apoi, s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vizita nimic. M-a rugat să vă mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu multă plăcere. Bietul Muzeu... fără vigilența Dvs., trece prea repede În posteritate. Nu va putea nimeni face, ceea ce ați făcut. Măcar dacă ar putea păstra. Irimescu (...) ajută acolo unde poate și Îl mai privește personal ... Eu l-am cunoscut foarte bine și pe el și pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
se dă nimic pe față. Un consemn tacit, de genul: „Ea știe că eu știu că ea știe”. Evident că beneficiarii ghinioniști ai „distracțiilor fierbinți” - clienții cărora fetele le subtilizează banii - nu se pot plânge decât de propria lipsă de vigilență și de perspicacitate: plăcerile nocturne nu sunt trecute pe lista oficială a serviciilor prestate la Oktyabriskaia, iar poliția își are partea ei din veniturile „sindicatului subteran” și îți râde în față. 3 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Renunț să mai merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la FSB, fostul KGB, a cărui „apartenență” nu mai este camuflată. Omul lucrează „la vedere”, nu are de ce să-și oculteze identitatea. Dacă nu o face șeful statului, ex-șef al serviciilor secrete, ce ar avea de ascuns un simplu agent? Vigilența „organelor” a rămas aceeași. Chiar dacă la Biblioteca Nekrasov, în acea după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
marxiste și pro-sovietice foile vremii, politice și literare. Ani de zile cronicar en-titre la Scânteia -, când, acolo, câteva rânduri puteau nu numai să spulbere un nume și să-l ofere interdicției de semnătură, dar, uneori, chiar să deștepte asupra acestuia „vigilența organelor de resort”! Apoi, la începutul anilor ’60, după fuga lui P. Dumitriu, redactor-șef al Vieții Românești, cronicar la Gazeta literară etc. E adevărat că în a doua parte a perioadei ceaușiste el s-a retras la facultate, unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintre „radicali”, din care se recoltează de fapt viitorii conducători, cel despre care nu se poate bănui că, o dată ajuns la putere, se va îmbolnăvi de „plăcerile și rafinamentele perfide ale burghezului ajuns”, cel care va păstra „intactă flacăra și vigilența revoluționară”. De altfel, Maurer însuși explică într-un mod ciudat faptul că, la moartea precipitată a lui Dej, el l-a susținut pe tânărul, fanaticul și „cam prostul” Ceaușescu la conducerea partidului contra lui Apostol, care era, se pare, deja
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contra noului șef de stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-au atenuat „vigilența și ura contra burgheziei reacționare”, unele sechele trădează încă vechi reflexe de gândire și de atitudine. Astfel, în ultima carte publicată de Ov.S. Crohmălniceanu înainte de a muri, scrisă în Germania, unde ceruse azil politic după revoluție, există un pasagiu unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voință de a ignora tot ce se petrece în jur. Ei trebuie să-și protejeze cu orice preț puritatea, apărând-o de tot ce-i imund. A-și încrucișa privirea cu un impur ar fi nu atât o slăbire a vigilenței, cât o impietate. De fapt, ei ne anulează pentru a rămâne curați: o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când le întind pașaportul meu soldaților în exercițiul funcțiunii, cea mai mare parte dintre ei mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de munte/ De mia de sute” (Lipova - Arad). Cerbul va fi săgetat la izvor, fiindcă spațiul are atât o conotație nefastă dată de tranziția între acvatic și teluric, cât și o funcție pragmatică: momentul adăpării dă ocazia „prădătorilor” să înșele vigilența animalelor. Uniunea cerb-vânător nu poate sfârși decât prin identificarea celor doi printr-o moarte simbolică a dublului animal și o „cuminecare” din forțele primare ale Naturii. Stihiile acvatice aduc pe scena colindelor peștele de mare sau „dulful” și vidra. Raportate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sugestiv prin replica soțului balaur, norocul fiind o coordonată a contingentului din care fata este forțată să plece acum. Instanța epică amendează intențiile nefaste ale mamei împărătese printr-un apelativ circumscris fenomenalului. A fi hoț înseamnă a înșela regulile și vigilența mundană, ceea ce presupune o istețime canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Insulele Marshall, cât și la Veddah și la câteva triburi africane”. Coliba, a cărei ipostază supraîncărcată de sacralitate este argeaua în baladele românești, a fost identificată ca spațiu inițiatic și la tribul australian thompson. Pătrunderea treptată în sacru necesită o vigilență supraomenească pentru a depăși morbul somnolenței, proba atât de familiară din basmele românești având o punere în scenă reală la triburile Yuri sau la populația cafri. Pentru riturile liminare, de pătrundere propriuzisă în dimensiunea mitică, se remarcă decorul unitar al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
explică gândul lui. Nu a zis nimic Tovarășul cu prilejul zilei de 1 mai, poate a amânat să ne facă această bucurie la 23 August, doar se împlinesc 45 de ani. S-ar putea să aveți dreptate, acceptai eu cu vigilență. Prin septembrie sau octombrie, întâmplător, l-am întâlnit pe stradă pe ofițer, care se referi imediat la absența măsurilor la care visa, în cadrul festiv al celei de a 45-a aniversări, și îmi dădu, fără să îi fi cerut, următoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că aș putea face și eu rost de trotil de la ei, să arunc în aer sistemul comunist, sau cel puțin cântecul era în mințile lor bolnave o dovadă mascată a intenției mele de-a detona clădirea CC al PCR, iar vigilența lor se făcea utilă sistemului comunist eliminând acea strofă din cântecul dat la TVR, pentru a nu sugera și altora periculoasa idee subversivă. Astea le-am aflat mai târziu de la cineva sus-pus, care lucra în televiziune, așa cum am aflat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conducea spre hotelul lui, zicea el. Îmi simțeam stomacul Încordîndu-se ca și cum aș fi fost pe punctul să mă injectez după multă vreme fără drog. Ar fi trebuit să fiu mai pe fază, firește, dar n-am reușit niciodată să combin vigilența și sexul. Tot timpul ăsta el vorbea cu un accent sudic sexy care nu era cel din New Orleans, iar la lumina zilei arăta tot bine. Am ajuns la hotel și mi-a băgat un text că de ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]