KorAP: Find »[drukola/base=viral & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...394 >

9,837 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

proviral în gena celulară determină inactivarea acesteia, dacă este funcțională, sau dimpotrivă, activarea, dacă ea se află în stare de represie completă (inactivă). Inserția provirală poate să întrerupă secvențele reglatoare normale și să pună gena gazdă țintă sub controlul promotorului viral. Astfel, în ambele situații, virusul induce neoplazia în mod indirect, ca urmare a mutațiilor în genele celulei gazdă și nu ca expresie în sine a genelor virale. Bill Hayward și Susan Astrin (1981) au dovedit experimental procesul de activare a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
întrerupă secvențele reglatoare normale și să pună gena gazdă țintă sub controlul promotorului viral. Astfel, în ambele situații, virusul induce neoplazia în mod indirect, ca urmare a mutațiilor în genele celulei gazdă și nu ca expresie în sine a genelor virale. Bill Hayward și Susan Astrin (1981) au dovedit experimental procesul de activare a unei gene celulare, ca urmare a inserției adiacente a unui provirus. Inserția provirusului a dus la amplificarea expresiei genei țintă prin transcrierea inițiată la nivelul promotorului proviral

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Inducția retrovirală a leucemiilor mieloide și limfosarcoamelor plasmacitoide la șoarece are loc prin activarea unei alte protooncogene, desemnată myb. În acest caz, inserția provirală determină trunchierea secvențelor amino- și/sau carboxi-terminale ale proteinei protooncogenei. Asemenea deleții sunt întâlnite în oncogena virală myb a virusului mieloblastozei aviare. Prin inserția provirusului retrovirusului leucemiei murine MuLV este activată protooncogena fms, în unele leucemii mieloide de la șoarece. Protooncogena mos este activată în unele plasmacitoame de șoarece, prin integrarea adiacentă a unor secvențe endogene înrudite cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
are un comportament atipic pentru o protooncogenă devenită oncogenă prin mutație, din care cauză sunt exprimate îndoieli cu privire la încadrarea sa în categoria protooncogenelor. 19.3. IMPLICAREA GENEI her-2 ÎN CANCER Gena her-2 sau v-erb-b2, (simbol derivat de la avian erythroblastic leukemia viral oncogene homolog 2 sau neuro/glioblastoma derived oncogene homolog sau c-erbB-2), codifică pentru oncoproteina HERSTATIN simbolizată HER-2 sinonim cu ERB-b2. Aceasta genă a fost localizată 17q12-q21, prin hibridizare in situ (Popescu și colab., 1989), și a fost pusă în evidență

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ale genei p53 determină o creștere remarcabilă a duratei medii funcționale a proteinei P53 mutante, având drept consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1 produsă de unele specii de mucegai din genul Aspergillus și fumul de țigară) produc frecvent mutații ale genei p53. În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
p53 și în neoplazii pulmonare și esofagiene, asociate cu fumatul. Neoplaziile maligne în care nu sunt identificate mutații ale genei p53 au la bază modificarea funcțională a produsului său genic, proteina P53, în urma complexării acesteia cu unele proteine celulare sau virale. Această afirmație este susținută de constatarea că proteina E6 a virusului herpetic reduce activitatea de factor de transcriere a formei tetramerice a P53. Același mecanism funcționează probabil și în numeroase sarcoame umane, ca urmare a amplificării protooncogenei mdm 2, în urma

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
derularea transformării maligne. Gena supresoare de tumori p53 devine astfel o țintă obișnuită a inactivării, atât prin mutație, la nivelul secvenței sale, cât și prin inhibiția acțiunii produsului său, proteina P53 - consecutiv asocierii sale cu produșii proteinici ai unor oncogene virale și celulare. Mutația genei p53 stă la originea celei mai comune neoplazii cerebrale - astrocitomul. Simptomatologia sa este agravată de amplificarea genei pentru factorul epidermal de creștere (EGF), precum și de pierderea unui cromozom 10. În alte tipuri de neoplazii cerebrale se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ciclului celular eucariotic. dusul protooncogenei MDM2 devenită oncogenă prin amplificare, identificată în multe sarcoame, se leagă, de asemenea, la pRB și o inhibă, permițând progresia ciclului celular. În celulele maligne, pRB poate fi inactivată și pe alte căi. Numeroase oncoproteine virale (E1A a adenovirusului, antigena T de SV40 și proteina E7 a virusului papilloma uman) se leagă și sechestrează sau degradează pRB, sau aceasta este inactivată direct prin mutații de pierdere a funcției ce apar în gena Rb1. Nu este clar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
enzime fiind esențiale în replicarea ADN. E2F este prezent în celule normale, într-un complex activ cu RB. Legarea RB1 blochează funcția E2F ca activator al transcrierii și complexul RB1-E2F poate acționa ca un represor. E1A și alte proteine oncogene virale se leagă la aceeași regiune a RB1 ca și E2F. Legarea acestor proteine disociază complexele RB1-E2F, eliberând E2F activator al transcrierii genelor sale țintă. Supraexpresia lui E2F poate stimula proliferarea celulară și activitatea genei Rb1 ca genă supresoare de tumori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
două ori) al proteinei activate N-ras p21, comparativ cu partenerii lor tumorigenici. Sunt și alte exemple prin care autorul argumentează inexistența unui efect direct al genelor supresoare de tumori asupra expresiei oncogenelor. Astfel, atunci când celulele murine transformate cu oncogene virale ras sau oncogene celulare ras activate din protooncogene sunt fuzionate cu celule normale, hibrizii celulari nu sunt tumorigeni și continuă să exprime proteina 21 activată la nivel ridicat în locații corespunzătoare din membrana plasmatică. Și linia celulară umană EJ de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
creșterea neoplastică, fiind necesare și alte modificări genetice spre a fi realizată condiția malignă, printre care și inactivarea genelor supresoare de tumori” (Stanbridge, 1990). Există diferență notabilă în reactivitatea celulelor murine și a celor umane, in vitro, la transferul oncogenelor virale sau al oncogenelor celulare umane: celulele de rozătoare se transformă malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a genomului uman față de genomul murin. Celulele umane normale imortalizate cu oncogene virale au dobândit o instabilitate genomică mai mare, devenind mult mai susceptibile la transformarea malignă indusă de oncogena ras. Controlul negativ al expresiei maligne este, cel puțin în unele cazuri, de tip TRANSACTIVARE, neinfluențând direct expresia oncogenelor activate convențional, întâlnită în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței celulelor tumorale față de agenții antitumorali (Goldie și Coldman, 1984). Cercetările moderne, bazate pe tehnici moleculare precum hibridizarea moleculară in situ, permit detectarea secvențelor omoloage din ADN celular, a oncogenelor virale și determinarea relației strânse dintre benzile cromozomale implicate nerandomic în formarea markerilor cromozomali și locii protooncogenelor (fig. 23.6). Cartarea protooncogenelor și a punctelor de rupere cromozomală a evidențiat corelația dintre alterarea structurii cromozomale și alterarea funcției protooncogenelor. În limfoproliferările

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
deplin elucidate, astfel că citogenetica tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate mecanisme, dintre care, în prezent bine conturate și confirmate sunt: remanierile cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
toate probabilitățile, echilibrată (neasociată cu pierderi de gene sau cu mutații) (Olinici, 1978). În urma ei apar noi contexte genice, care influențează dramatic funcționarea genelor preexistente. Astfel, în segmentul cromozomului 9 translocat în cromozomul 22 se află omologul celular al oncogenei virale v-abl. Simbolul abl derivă de la denumirea de genă Abelson, identificată prima dată în leucemia murină Abelson, reprezentând protooncogena c-abl. Clonarea genei c-abl, izolată din ADN al celulelor tumorale, a permis analiza moleculară fină a acesteia, constatându-se că ruperea cromozomului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei abl și a genei c-myc: translocația abl determină formarea unei proteine modificate, pe când translocația c-myc determină expresia anormală a produsului genic normal. Este interesant că proteina de fuziune BCR/ABL are un grad înalt de asemănare cu produsul oncogenei virale abl, care este o proteină fuzionată ce conține secvențele gag la terminalul amino. În ambele aceste proteine de fuziune, terminalul amino normal codificat de protooncogena abl, este deletat. În plus, proteina BCR/ABL prezintă activitate tirozinkinazică crescută, similară aceleia a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
proteină fuzionată ce conține secvențele gag la terminalul amino. În ambele aceste proteine de fuziune, terminalul amino normal codificat de protooncogena abl, este deletat. În plus, proteina BCR/ABL prezintă activitate tirozinkinazică crescută, similară aceleia a proteinei codificată de oncogena virală. Semnificația biologică a acestui produs genic aberant a fost dovedită și de capacitatea genei de fuziune bcr/abl de a induce transformarea malignă a celulelor normale. Spre deosebire de anomaliile cromozomale, evidențiate în alte tipuri de leucemii, în limfoame maligne sau în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
stadiu al vieții individuale în care ele ar trebui să fie inactive. Activarea protooncogenelor le convertește în oncogene celulare care sunt responsabile de transformarea malignă. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate mecanisme, dintre care bine confirmate sunt inserția genomului viral, mutația punctiformă și remanierile cromozomale. Remanierile cromozomale pot determina fracturarea protooncogenelor, erori de recombinare și/sau fuziuni genice anormale (fig. 25.1). Restructurarea cromozomală poate fi urmată de erori de reparare și/sau recombinare, sau de fuziune genică. Rezultatul este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Această neoplazie apare cu incidență mare în unele zone din Africa, fiind asociată cu infecții cu virusul Epstein-Barr (EBV). EBV este agentul cauzal al limfomului Burkitt. Acest virus poate transforma limfocitele umane în cultură, ca urmare directă a expresiei oncogenei virale v-myc. Astfel, infecția EBV, pe de o parte, și translocația c-myc, pe de alta, sunt implicate în patogeneză, reprezentând două evenimente distincte în etiogeneza acestui limfom. O mutație punctiformă într-un intron al genei rasH conduce la creșterea activității transformante

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
imunitar); - anumite categorii de tumori (cancerele de piele cu virus papiloma, limfoamele pozitive pentru antigenele EBV) au o incidență crescută la pacienții cu transplant, supuși imunosupresiei. Imunosupresia prelungită peste 20 de ani este asociată cu creșterea incidenței tumorilor de origine virală, în timp ce incidența celorlalte categorii de tumori crește foarte puțin. Dovezile clinice sugerează că răspunsul imun este orientat predominant față de infecția cu virusuri oncogene și neoncogene, iar rata apariției altor tumori este relativ nemodificată. Aceasta arată indirect faptul că supravegherea antitumorală

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
farmacologice, inclusiv o marcantă funcție imunomodulatoare. Administrarea suplimentară, enterică sau parenterală, a Arg (500 mg/kg/zi) la rozătoare stimulează dezvoltarea timusului, crește numărul și mitogeneza limfocitelor. Arginina favorizează răspunsul antitumoral față de o varietate de tumori (transplantate, induse chimic sau viral), reducând rata creșterii, diseminarea metastazică și creșterea perioadei de latență a dezvoltării tumorii. Macrofagele citotoxice generează NO și distrug celula țintă prin inhibiția aconitazei (enzimă a ciclului Krebs), a respirației mitocondriale și a sintezei ADN. 29.6. MECANISME DE SCĂPARE

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
evolutiv, prin care celulele, în mod programat, își inactivează, dezasamblează și degradează propriile componente structurale și funcționale pentru autodezorganizare. Acest proces poate fi implicat în dezvoltarea normală a organismului, în embriogeneză, precum și în diferite procese patologice (carcinogeneză, boli autoimune, infecții virale). Există două căi principale, interconectate, ale apoptozei: una intrinsecă și alta extrinsecă. 30.1. CALEA APOPTOTICĂ INTRINSECĂ Calea apoptotică intrinsecă este indusă mai ales de către stresul mitocondrial, șocuri termice, leziuni în ADN și este inițiată prin eliberarea intracelulară a factorilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un grup relativ recent identificat de supresori apoptotici ce sau dovedit a fi conservați în seria animală. Primele proteine IAP au fost identificate în anii 1993 și 1994 la insecte precum Cydia pomonella, infectată cu un Baculovirus inductor al granulozei virale și Orgyia pseudotsugata, infectată cu virusul poliedrozei nucleare (Crook et al., 1993; Birnbaum și colab., 1994). La aceste organisme, proteinele IAP inhibă apoptoza celulelor gazdă care au fost infectate și astfel este prevenită propagarea infecțiilor virale. Ulterior, proteinele IAP au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Baculovirus inductor al granulozei virale și Orgyia pseudotsugata, infectată cu virusul poliedrozei nucleare (Crook et al., 1993; Birnbaum și colab., 1994). La aceste organisme, proteinele IAP inhibă apoptoza celulelor gazdă care au fost infectate și astfel este prevenită propagarea infecțiilor virale. Ulterior, proteinele IAP au fost identificate și la vertebrate (Rothe și colab., 1995). Prima proteină din această clasă descoperită la mamifere este NAIP sau BIRC1 (de la Baculoviral IAP Repeat Containing protein 1) și este codificată de o genă candidat pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
proinflamatorii (pro-IL-1b, pro-IL-18). 30.3.1.3. Domeniul RING Studiile privind structura și funcția unor proteine IAP au demonstrat că supresia apoptozei necesită, în general, prezența a cel puțin unui domeniu BIR. În anumite condiții, unele proteine IAP ale mamiferelor, virale și de la Drosophila melanogaster necesită prezența unui domeniu RING Zn finger. Acest domeniu este localizat de obicei la capătul amino-terminal al proteinelor și este important atât pentru interacția cu ADN cât și cu diferite proteine. Prezența unui astfel de motiv

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]