1,784 matches
-
inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverșunare și un drapel și trei tunuri au fost cucerite de trupele noastre. Aceste trofee, eu ordon a le trămite în capitala țării și a se păstra acolo ca o vecinică dovadă a vitejiei armatei românești. Drapelul se va așeza deocamdată în Arsenal, până se va hotărî definitiv locul unde are să se păstreze. Iară tunurile luate de la vrăjmaș, două se vor așeza de ambele părți ale statuii lui Mihai Viteazul. Umbra măreață a gloriosului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
angajat de Ion Ghica, în același an, ca elev la Teatrul Național: „Pascaly juca multe piese patriotice și el mai în fiecare seară recita, cu un drapel tricolor în mână, poeziile patriotice de război, recent scrise de Alecsandri, inspirat de vitejia românilor cari se luptau la Grivița și la Plevna ...“ (C.I. Nottara, Amintiri, ediție îngrijită de Mihai Vasiliu, E.S.P.L.A., București, 1960, p. 52). Eugeniu Carada, autorul „operetei naționale“ Fata de la Cozia, era cunoscutul fruntaș liberal-radical, căruia I.C. Brătianu îi încredințase, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Șeineanu nici măcar nu se pomenește despre opera lui Alec sandri de la 1877-’78. Se pomenește despre Doine, despre Pasteluri și despre Despot Vodă, dar nici un cuvânt de Fântâna Blanduziei, Cântul gintei latine și poezia înălțătoare și nemuritoare care a cântat vitejia deșteptătoare a neamului românesc la 1877.152 151. Poezia Peneș Curcanul - datată „Mircești, august 1877“ - a apărut în revista Convor biri literare din 1/13 ianuarie 1878. 152. Nu se poate contesta importanța poeziei patriotice scrise de Vasile Alecsandri în timpul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Brătianu, deoarece principele Carol este peste Dunăre în capul armatei. Mesagiul este scris în stilul cronicarilor, place mult și face o adâncă impresiune. Scena este emoționantă și mișcătoare. Ion Brătianu, când citește rândurile din mesagiu în care se vorbea despre vitejia armatei române și reînvierea vechilor virtuți ale neamului, este podidit de lacrămi. Nemaiputând continua trece mesagiul lui Kogălniceanu care, după câteva rânduri, este silit să se oprească la rândul său înecat de emoțiune. Citirea mesagiului este sfârșită de Gheorghe Chițu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ibid.) 32. Corpurile legiuitoare s-au deschis în 1877, ca în fiecare an, în sesiune ordinară la 15/27 noiembrie; mesajul șefului statului, alcătuit probabil de M. Kogălniceanu, cuprindea într-adevăr fraze emoționante referitoare la proclamarea independenței României și la vitejia ostașilor români peste Dunăre: „În fața rezbelului ce ne-a fost făcut Înalta Poartă, d voastră, în sesiunea din aprilie, ați declarat rupte legămintele noastre cu Imperiul Otoman, ați rostit sus și tare că de acum înainte Țara noastră este de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
legămintele noastre cu Imperiul Otoman, ați rostit sus și tare că de acum înainte Țara noastră este de sine stătătoare! In dependența României, proclamată de d-voastră, soldații noștri au afirmat-o pe câmpurile de bătaie din Bulgaria... Ei, prin vitejia lor, au îmbogățit analele noastre militare, înscriind pe paginile acestora numele luptelor de la Rahova și de la Grivița, alăturea cu numele glorioaselor bă tălii de la Racova și de la Călugăreni... Noi am avut multe și scumpe pier deri. Eroii, cari cu sângele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inimă și de aceea în războaie o și ferea prin oarecare măsură de acoperire”. Perșii, în contra cărora luptă, „erau plini de teamă” în fața lui, astfel că i-a și biruit. Dacă Spandiatis ar fi avut poetul care să-i cînte vitejiile, precum Ahile pe Homer, expresia a cărei lipsă o constatam la începutul acestor rînduri cu siguranță că ar fi existat. Recitind pasajul din Cartea de învățătură pentru Romanós, mă întreb (sper că nu e o prostie) care din cei doi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pași În cunoașterea folclorului românesc. Maria Millo, repet, ultima urmașă a familiei, a fost căsătorită cu un magistrat M. Antonescu de care a divorțat. Au avut un singur fiu Mircea M. Antonescu, care deși Învățase În Germania, a luptat cu vitejie după 1944 și a murit pe front, În ultimele zile de eliberare a Transilvaniei de cotropitorii fasciști. Are și un portret al lui de pe care s-ar putea face o fotocopie și un articol scris atunci de un camarad. În ce privește
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe deasupra, și unchiul lui Păunescu, cel care e prieten cu ministrul poet Petre Gigea. Ei? îmi aprobați sau nu? Și i se aprobă. Ce este însă de-a dreptul caraghios mi se pare altceva. Păunescu se împăunează cu faptele de vitejie ale unchiului său tot așa cum cineva s-ar lăuda cu un văr care a fost campion de box, deși el este un sfrijit, cerând stima și respectul fizic datorate calităților celuilalt. Pentru că Adrian Păunescu, cel care se erijează în mare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Codreanu a luptat și a căzut împreună cu alte mii dintre cei mai buni ai lui, numele Căpitanului nostru nu poate să apară într-o publicație, cărțile cu cu gândurile și lupta lui sunt interzise, iar cântecele care i-au cântat vitejiile și i-au însuflețit toată acțiunea, sunt oprite cu pedeapsă de muncă silnică. Toate acestea nu se întâmplă din cauză că Mișcarea Legionară de azi ar fi alta decât aceea de pe vremea când trăia Căpitanul, ci pentru că azi, ca și ieri, Garda
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întârzie la serviciu și cari lucrează în mod neglijent pentru ca subsemnatul la rândul meu să cer Cercului Teritorial București, să aplice tuturor celor vinovați pedepsele cele mai severe. Nu se poate tolera, ca atunci când fiii națiunii române luptă cu atâta vitejie pe câmpurile de bătălie, sacrificându-și viața pentru Națiune și Cruce, evreii din interiorul țării - chemați să presteze o muncă de folos obștesc, - să saboteze dispozițiunile Guvernului, lucrând în derâdere și bătae de joc. 2) Cu această ocazie atrag atențiunea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
la discursul lui Kennedy, de asta îmi vor și spune, după ce au uitat cum mă cheamă, bunicul kennedy. [...] Din păcate, va spune o altă fracțiune a nepoților mei, bunicul kennedy a fost un idiot senil. Nu s-a distins prin vitejie, s-avem și noi un erou în familie: ar fi putut muri în Revoluție - și atunci noi am fi mândri c-avem un bunic erou. La sărbători în familie vor pune caseta mea pentru invitați și vor zice: acesta este
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
de luptat cu amintirea sfântă a bunicului său, cu boierii din grupul lui Luca Arbore, bătrânul hatman care îl slujise cu credință pe Ștefan. Trebuie să înfrunte, de fapt, pe toți cei care îl mustră pentru nevrednicie, amintindu-i de vitejia și înțelepciunea lui Ștefan. Egocentric, obsedat de himera puterii, sfidător, nesăbuit și semeț, ajunge să săvârșească fapte odioase. Ca și Alexandru Lăpușneanu din nuvela lui C. Negruzzi, Ștefăniță este imaginat a-și primi o pedeapsă înfricoșătoare: moare otrăvit chiar de
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin vitejie și prin clarviziune pe câmpul de bătaie, ca și printr-un neclătinat simț al dreptății, dublat de un ager instinct al vredniciei. Ca într-una dintre nuvelele de început, în vremea secetei de după război este plasată și tema romanului Gura
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
și Hlavsa, București, 1894; ed. București, 1907; Legenda țiganilor, cu ilustrații de Hlavsa, București, 1896; Foloasele învățăturii, București, 1902; Din lumea satelor, București, f. a.; Snoave, București, 1909; Cântece și povești, București, 1910; Gruia lui Novac. Epopee. Alcătuită din cântecele de vitejie ale poporului român, cu ilustrații de A. Murnu, București, 1913; Povestea lui Făt-Frumos, București, 1919; Visuri împlinite, București, 1919; Faptă și răsplată, București, 1920; Iisus Mântuitorul, București, 1921; Ion Săracul, București, 1923; Odinioară, București, 1923; Păcală argat, București, 1924; Răzbunarea
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
neaoșă, firească, lipsită de franțuzisme stridente. Interesante sunt și notele, comentariile marginale, unde, ca și într-o cuvântare funebră anexată tălmăcirii, G. face elogiul vieții patriarhale de familie, îndeamnă la cumpătare și la iubire de patrie, ajungând chiar să asemene vitejiile unor eroi din povestirile orientale cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
de „multe și minunate fapte” meșteșugit depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
înălțat „sfatul și mintea de om neînțelept” și nu s-a plecat poruncilor împăratului Rudolf, dar nu se poate preciza cui îi aparține acest fragment, redactat, probabil, după moartea voievodului. În cuprinsul cronicii, admirația pentru Mihai, care acționează „cu atâta vitejie și cu atâta înțelepciune”, răzbate din fiecare rând. Către Sigismund Báthory (cu totul diferit de Ioan Zápolya, predecesorul său, prezent în Cronica despre Radu de la Afumați) se îndreaptă în schimb o ironie disprețuitoare și plină de tristețea gândului că de la
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Casei Școalelor, este preocupat de ridicarea satului. Pentru îndrumarea învățătorilor și a cercurilor culturale, călătorește prin Neamț, Buzău, Prahova, Gorj, Mehedinți, Muscel. Dedică aceluiași scop o selecție de obiceiuri, Dintr-ale neamului nostru (1903), și poeziile patriotice din Cântece de vitejie (1904). Este numit, în 1907, șef al Biroului de control al activității extrașcolare din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și referendar. Ultima revistă pe care o conduce (cu Ion Gorun și Il. Chendi) este antimodernista „Viața literară” (1906). Lucrează intens
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
este una dintre ipostazele energetismului coșbucian, explică aplecarea poetului asupra eposului național, ilustrat în maniera grandorii legendare (Pașa Hassan) sau, neostentativ, prin surprinderea resorturilor direct omenești - speranța, legătura cu pământul - ale eroismului (în „cronica” Războiului pentru Independență din Cântece de vitejie). C. a crezut într-o morală eroică a vieții și în rolul de exponent al durerilor și bucuriilor poporului său („Sunt suflet din sufletul neamului meu/ Și-i cânt bucuria și-amarul” - Poetul). El a creat o operă de orientare
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Andrei Gligor, Craiova, 1995; Povestea unei coroane de oțel, București, 1899; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1992; ed. Iași, 1997; Din țara Basarabilor, București, 1901; Ziarul unui pierde-vară, București, 1902; Dintr-ale neamului nostru, București, 1903; Cântece de vitejie, București, 1904; Superstițiunile păgubitoare ale poporului nostru, București, 1909; Balade, București, 1913; Drumul iubirii, București, [1916]; Povești în versuri, îngr. Nicolae Drăganu, Sibiu, 1921; Poezii alese, pref. Mihai Beniuc, București, 1952; Poezii, I-II,pref. D. Micu, București, 1953; Despre
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
D. Micu, București, 1961; Comentariu la „Divina Comedie”, I-II, îngr. și introd. Al. Duțu și Titus Pârvulescu, București, 1963-1965; ed., în Opere alese, IX, îngr. Gh. Chivu, pref. și comentarii Al. Duțu, București, 1998; Fire de tort. Cântece de vitejie, I-II, îngr. și pref. Mircea Tomuș, București, 1966; Opere alese, vol. I-VI, îngr. și pref. Gavril Scridon, București, 1966-1982, vol. VII-IX, îngr. Gh. Chivu, pref. și comentarii Al. Duțu, București, 1985-1998; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2000; Scrieri
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării și reflecției, alunecarea în fantastic, ritmica timpului sunt sugerate prin sonoritate și imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Viața lui Apollonius din Tyana (III, II), o mărturie a existenței unui unicorn: "Ei ne mai spun că în mlaștinile fluviului pot fi prinși măgari sălbatici, care au un corn în frunte, cu care se-nfruntă, ca taurii, nu fără vitejie. Indienii meșteresc din acest corn un vas de băut și se spune că oricine ar bea din el nu cade bolnav în acea zi, iar de este rănit, nu simte nici o durere, că poate trece chiar prin foc și că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
circumstanțele. Această faimă este confirmată și de prima poveste a Vulpii. Nu altfel stau lucrurile în cea de a doua. Dorind să se înfrupte din caii unei herghelii lăsate nesupravegheată de stăpânul bețiv, Lupul are de înfruntat de data aceasta vitejia unui armăsar, care nu se teme și amenință să-i sfarme capul. Cum armele fizice (colții, ghearele) nu-i slujesc, prădătorul recurge la un șiretlic: îngurgitează pământ și se preface mort, iar când armăsarul îl adulmecă, se prinde de botul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]