1,637 matches
-
100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acea clipă, norii ajunseseră la astru și îl sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele din fața ei, ca lumina unui reflector ce cade pe scenă asupra principalilor actori, până când și aceasta din urmă dispăru sub voalul greu și negru. Lumea era cufundată în penumbră, căci nu mai era nici o urmă de lumină la orizont, iar steaua noastră nu putea fi văzută nici de ochii pătrunzători ai lui Vladimir, nici de ai mei. Soarele nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cealaltă de perdeaua zăpadă și tensionate. Capitolul 15 Vibraseră un pic nervos, dar se stabilizaseră. Ne uitam cu toții acolo unde trebuia să fie blocul gri, dar tot ce vedeam era cablul care se pierdea la câțiva metri în fața noastră în voalul de fulgi. Apăru dintr-o dată un om care venea spre noi agățat de cablu. Cei din jur își duseră armele la piept, gata să riposteze în caz de vreo agresiune. Doar Soliteraj rămase impasibil. Străinul ajunse la capăt și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna primăvară. Atunci, natura e plină de viață și
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la pagina 5“ de la noi, Însă cu un pronunțat caracter pornografic. Zonă a Londrei de pe țărmul nordic al Tamisei, aproximativ Între Battersea Bridge și Chelsea Bridge, incluzînd cartierele rezidențiale Chelsea și Brompton. Cap de mînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceruri stindarde, cât e seninul de-nalt! De la un țărm la celălalt, lacul s-aprinde și arde! Niciunde mai multă lumină, nicicum întrebările cad în mirare și marea de liniști mă-nconjură cum aș merge pe ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător de atâta vigoare... sunt pe marea de visuri, la Tușnad, în Rai cu-acesat plai plin de floare... Iulie, 1978 Ale nevolniciei prea multe rele Întunericul din cerul gurii este un semn veninos; moliile rod și-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
revistei, te prezinți la raport cu sergentul Dinsus! ― Am înțeles, domnule locotenent colonel! După ce a trecut prin fața ultimului pluton, colonelul s-a retras spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în foc, dar eu așa le-am spus babelor care s-au ocupat de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ține iubirea proaspătă. Și Mihaela cunoștea acest secret, de care multe din semenele ei vârstnice și cu experiență n-aveau habar. Într-o zi, am văzut-o înveșmîntată în șalvari și voal de turcoaică pe care le cumpărase într-ascuns de la bazar. (Cu fiecare rochie nouă, femeia luptă să placă mai mult.) ― Luminăția ta, mi-a spus prosternîndu-se ca în fața sultanului, vreau să fac din mine haremul tău, eu fiind întotdeauna favorita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister. Auzind că am constituit casa drept zestre soției necredincioase pentru a-i înlesni căsătoria cu amantul ei, oricine ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aventură erotică a Athenei, cea cu Hefaistos, din care s-a născut Erichtonius. Și nici măcar acest episod nu e sigur. Căci grecii o considerau pe Athena castă trupește. În procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția brusc acolo. Dar cum?... Sufeream îngrozitor, dar preferam orice, numai să nu fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai păstrase nici o urmă de prospețime. Iar în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ar reuși să fie peste tot locul în același timp, și lângă mort, și lângă noi să ne consoleze; prin camere dând ordine și făcând mereu noi aranjări, iar în oraș după cumpărături. Ce haine de doliu ar purta! Ce voaluri! Sunt convins că indiferent de truda ei imensă de femeie de treabă, care vrea să salveze pe Viky, a întrezărit hainele negre pe care le va purta cu toată prestanța (după cum ca fată, cosând de dimineață până seara pentru gospodăria
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Doar din cea mai îndepărtată cameră de pe coridor - dormitorul lui Mitsuhide - se strecura lumina slabă a unei lămpi. Când Mitsuharu privi în încăpere, nu văzu nici slujitori și nici paji. Mitsuhide era singur, îmbrăcat într-o kimono de vară din voal alb, cu sabia lungă lângă el și brațul pe rezemătoarea de-alături. Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandanților ce încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, în urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, în toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai sunt aici, toate au dispărut.) În casa mea sunt îngrămădite covoare crem, o canapea acoperită cu piele de rinocer și un pat oval ca o cuvertură de satin negru. Nici unul din aceste obiecte nu îmi aparține. Pereții tapetați cu voal nu sunt ai mei. Totul e închiriat închiriez apa, căldura, lumina. Închiriez ceaiul cu plicul. Locuiesc aici de zece ani și nimic nu e al meu. Apartamentul meu e mic și mă costă o groază de bani. Stând în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai nasol decât ceea ce eu însumi îmi fac... Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi s-a părut, chiar, că îi simt aburul respirației pe obrazul meu: — Dea, am făcut eu. Dar ea a continuat să stea neclintită, privindu-mă cu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe jos. N-a fost ca de obicei - știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de liră. Nici vorbă, locuri rezervate și două lire taxă de intrare. Vron își face apariția în voaluri și eșarfe și cămăși și asta în bezna de aici. După care se cară. Toți de-aici înnebuniseră de-a binelea. M-am dus la ea și i-am zis - ieși înapoi și scoate-ți nenorocitele astea de țoale. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nota de plată pentru Otello. E bogată, mai ții minte? Când am ajuns la jumătatea drumului, am prins-o pe Martina de mână. Roșcata era încă la post. Încadrată de frunze și de lumina felinarului, tocmai își aprindea altă țigară. Voalul îi era pe jumătate ridicat și umerii trași în față. În seara asta nu mai părea deloc nebună. Mi se părea că își ține bine ciudățeniile sub control. — O vezi pe femeia aia de acolo? am întrebat-o eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot timpul. Te înduioșau până la lacrimi... Erau prietenii fideli ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vreun sfat în momentele acelea, grele. Tăcea și suferea alături de fiica sa.George a fost condus pe ultimul drum. Frusina se îmbrăcă în rochia ei roz, vaporoasă, pregătită pentru logodnă. Îi ședea atât de bine! Pe cap, în loc de paliură și voal își aranjă o coroniță de flori de câmp, asemeni florilor pe care George i le culegea deseori și i le aducea când trecea pe la ea, la primărie. Buchetul, tot din flori de câmp, întregea culorile vii din coroniță și din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acordat de Revista literară “Visul” la concursul internațional Visulediția 7, Mă simțeam mai bine înainte! Nu trebuia să fac nimic. Eram un gentleman! <biography> lumina lunii nu vreau să fii frumoasă, doar să-mi placi. când te-nfășor pe-un voal de in subțire, ne ține-n cer prea născător de maci sărutul meu ce nu-și mai vine-n fire. nu vreau să fii frumoasă, vreau să-mi ierți iubirea care-nvinge, cu-ndrăzneală, metempsihoze grele sub coperți nerepetând destine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]