9,098 matches
-
petrec viața de zi cu zi. Dar, în ochii lui Daniélou (ca și în ochii lui Urs von Balthasar), nu rezultă de aici că teologia trebuie să „se adapteze gustului zilei”, ceea ce ar constitui o trădare a însăși esenței și vocației sale, ci „să răspundă nevoilor sufletelor care trăiesc în prezent”. Critica lui Daniélou se reduce grosso modo la două puncte. El denunță, pe de o parte, „pierderea sensului transcendenței lui Dumnezeu printr-o teologie raționalizată, care-L tratează pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Daniélou mai face una, derivată: în opinia sa, în teologie s-a produs o ruptură între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
percepția aceea care greu poate fi trecută cu vederea: alegerea vieții de mănăstire ar fi cauzată de o decepție. Eu nu eram decepționată; îmi lipseau reperele... Mi-am zis atunci că este moral să intri într-o mănăstire doar din vocație, nu din nevoia de a căuta repere. Nu voiam să întemeiez o alegere pe ceva șubred. Dar gândul în glumă, în serios a revenit. Simplu, vei spune, nimic nou: jocul refulare-defulare. Dar eu vreau o viață de mănăstire în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am croit-o". Cineva a studiat și s-a pregătit pentru o profesiune, nu pentru o alta. Este lipsit de sens să rămână întristat toată viața pentru alegerea profesiunii greșite (mă gândesc de exemplu la un zugrav de succes cu vocație de pictor, sau la un avocat cu vocație de preot). Dacă nu se poate (sau nu se vrea în mod serios) o schimbare a propriei decizii este preferabil de a rămâne fideli alegerii făcute și a căuta să obținem maximul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a pregătit pentru o profesiune, nu pentru o alta. Este lipsit de sens să rămână întristat toată viața pentru alegerea profesiunii greșite (mă gândesc de exemplu la un zugrav de succes cu vocație de pictor, sau la un avocat cu vocație de preot). Dacă nu se poate (sau nu se vrea în mod serios) o schimbare a propriei decizii este preferabil de a rămâne fideli alegerii făcute și a căuta să obținem maximul. Și din punct de vedere religios omul se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un muncitor neobosit. De fapt, aparțin celor norocoși care pot afirma că munca pentru ei este un hobby. Într-adevăr, pentru mine munca nu este o pierdere de timp și cu atât mai puțin un job, cât mai curând o vocație. Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bărbat și fiecare femeie trebuie să-l găsească pentru sine, atât într-un context restrâns al mediului în care trăiește, cât și în unul mai amplu al lumii întregi. Orice profesie, indiferent de poziția ocupată, poate să devină o autentică vocație și să ne satisfacă deplin. Angajarea în voluntariat fie el social, caritativ sau politic poate avea mai multă importanță decât multe alte ocupații prin care se câștigă o pâine. Grija și asistența pentru ceilalți în ciuda oricărei osteneli pot schimba modul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cunoștințelor stăpânite. Criminală deoarece ea înseamnă pentru individ stoparea dezvoltării sale potențiale, reducerea deliberată a ființei sale la condiția de rotiță a dispozitivului tehnico-economic. Este prin urmare nimerit să afirmăm aici că învățarea trebuie cel puțin să răspundă unei duble vocații. Pe de-o parte, este adevărat, de a-l plasa pe fiecare în condiția de a îndeplini o funcție în societate și, astfel, de a-și însuși o meserie. Pe de altă parte totuși, și mai semnificativ, de a-i
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poate chiar să se opună acesteia, dacă este nevoie de o mână de lucru necalificată. Nu putem așadar considera finalitatea economică drept suficientă și valabilă în sine. A clădi Universitatea pe ea ar însemna a limita peste măsură câmpul sau vocația sa, iar dacă aceasta din urmă este cultura, ar însemna a o distruge de-a dreptul. Inserția tehnicistă și am arătat pe larg în ce fel universul economic se transformă sub ochii noștri în cel al tehnicii împinge această dialectică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se construiește o bună parte a culturii unei țări și a unei epoci. A spori îndatoririle profesorilor nu înseamnă așadar numai a lovi în niște oameni eminenți, ci și a pune capăt învățământului superior și astfel Universității înseși în ceea ce privește vocația sa de cercetare. Faptul că această creștere a programelor de lucru adică, în realitate, distrugerea Universității a fost solicitată chiar de către profesorii Universității sau de către straniul lor sindicat (și aceasta într-un moment în care revendicările sindicale vorbeau în alte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
era cu trup și suflet în serviciul cetățeanului, dornic de informație cât mai corectă, ruptă din pulsul gregar și năvalnic al Maicii Realități. Știrea de presă era de numai câteva rânduri, scurtă și la obiect și jurnalistul din convingere și vocație care era Bart o citi și reciti de mai multe ori. Era vorba despre un contract dubios încheiat de un minister economic oarecare cu o firmă privată a unui individ uns cu foarte multe alifii: înainte de nouăzeci, director de ocol
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mobilizat decât un județ. Problema națională nu se mai pune în termenii de început de secol, de aceea cooperarea transfrontalieră a devenit o realitate dezirabilă în contextul complementarităților multiple între regiuni, zone sau spații geo-economice. Aceasta poate fi una din vocațiile regionalismului. Este adevărat că o structură economică regională se construieș-te în timp dar, în mod inevitabil, trebuie plecat de la rețelele infrastructurale existente și care transcend frontierele județene (energie electrică, rețele de transport, apă canal, gaze naturale etc.) și de la multiplele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și de la multiplele legături de cooperare biși multilaterale deja stabilite. O structură de tip "rețea" existentă de facto nu exclude un centru, chiar dacă, sau tocmai pentru că prerogativele acestuia sunt limitate la câteva aspecte esențiale (expertizare, informare, constituire baze de date, vocație în construirea și promovarea marilor proiecte ș.a.). Acestea pot fi și criterii de selectare a centrului. Și Uniunea Europenă are un "centru" și Sistemul Monetar European de asemenea, și nu întâmplător ele se află unde se află. Infrastructura economică, socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
global, capacitatea de expertiză și poziția geo-strategică sunt impor-tante, dar noi nu trăim numai din tradiție, din amintiri și nostalgii, ci încercăm să ne valorizăm înzestrările: factorul uman, potențialul extraordinar de învățământ-cercetare, cultură în sensul integral, generos al termenului și vocația civilizatoare. Nu este vorba de cercuri concentrice, nu este vorba de efecte de dominație, ci de o dezvoltare armonioasă valorificând potențialul fiecărei zone, cu poli de competitivitate, de creștere, maximizatoare de resurse și minimizatoare de cheltuieli. O strategie formulată la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai angaja, indiferent care ar fi prețul muncii. Este, de altfel, ceea ce Keynes a putut constata cu ocazia vizitei sale la Chicago, în 1931, în plină criză. Plecînd de la această constatare locală și temporală, Keynes va genera un raționament cu vocație universală. Plasîndu-se din punctul de vedere al colectivității, el va repune în cauză legea lui Say, zisă și legea debușeelor, care stipula faptul că orice ofertă implică o distribuire a veniturilor care creează propria-i cerere. În optica keynesiană, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Mai mult, hegemonia S.U.A. a fost afectată, lumea părînd să devină din nou multipolară. Un singur lucru e cert, deocamdată: nimic nu va mai fi cum a fost pînă la data nefericitului eveniment. Mondializarea economică rămîne, însă, un proiect cu vocație universală. Deși universalul este considerat o valoare pozitivă, orice proiect universal dă naștere la conflicte, pentru că este adesea resimțit, cum e cazul tuturor imperialismelor, ca o tentativă de distrugere a identităților particulare, iar reacțiile pot fi pasionale, destructive. Modelul american
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dispunem de o explicație sumară, dar destul de robustă a repartiției sarcinilor între administrațiile publice și, dincolo de aceasta, putem chiar anticipa pro-babilele evoluții din domeniu, în funcție de efectele de debordare. Dezvoltarea comunităților urbane, a comunităților de comune sau de sindicate intercomunale cu vocație unică sau multiplă sunt ilustrări în acest sens. Acest raționament are totuși o limită legată de caracterul său prea utilitarist. Așa cum am arătat, o națiune nu este numai o juxtapunere de consumatori raționali de bunuri și servicii publice și private
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care o avem acum în vedere, pentru "nonficțiune", considerată aceasta "între show și înțelepciune", denotă intenția abordării literaturii nu doar "ca o artă", ci și ca "un mod de libertate". În atari situații se obișnuiește a se vorbi despre o vocație scriitoricească reprimată, despre un talent deturnat etc., ceea ce nu ni se pare oportun, deoarece astfel de clișee condescendente subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
De-a vieții fiecăruia poveste/ În clipa când o spun la spectatori.// Iar dezgustat de-atâtea măști și vise,/ De-mi pierd în alții eul uneori,/ Când ies din scenă, scuip printre cuvinte". (p. 196) În fine, există autori cu vocație socială (Ion Chelaru) ale căror texte trimit în termeni acizi la realitatea socială și politică. Cu siguranță, de mare interes sunt textele marilor noștri actori. Toma Caragiu scrie o poezie de factură existențială menită să pună în evidență un soi
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
o afacere de familie. Zdenka și Vaclav Vaculovic, în absența unui grup de lucru care să preia și să execute impulsurile de la centru, nu vor putea netezi suprafețele festivalului, oricâte bune intenții ar investi în substanța acestuia. Mai ales că vocația lor esențială este alta: Zdenka, o fină și sensibilă violonistă, promotoare ferventă a muzicii contemporane cehoslovace; Vaclav, un pictor cu accente monumentale care, în viziunea criticului american George Kubler, practică un fel de "Shape of time", ca un lanț de
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
cu aceiași actori din film, Iulia Verdeș și Cristi Predescu în regia autorului. În ecoul minimalismului sus amintit, cei doi protagoniști nu au nume, El și Ea, doi tineri de 18 ani pe care nu-i definește nimic excepțional, nici vocația unei mari iubiri, și cu atît mai puțin cea a tragediei, doi adolescenți ca oricare alții din cei pe care-i vedem în jurul nostru. Acest anonimat devine semnificativ în raport cu experiența prin care trec. Intriga este și ea minimalistă, doi tineri
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
că mă specializez pe roluri de polițist. Sunt un polițist care, din anumite motive, ajunge să facă pe Moș Crăciun. Un job pe care oamenii îl fac de multe ori pentru bani sau de nevoie se transformă aproape într-o vocație. Devin, până la sfârșit un Moș Crăciun adevărat", a povestit actorul pentru Tv Mania. Dragoș speră ca fiica lui va aprecia filmul. ,,Este pentru prima oară când îl joc pe Moș Crăciun și abia aștept să văd reacția Sofiei când mă
Andreea Marin, câștig la loterie pentru un Crăciun fericit () [Corola-journal/Journalistic/80742_a_82067]
-
și imprevizibilă. Vitalitatea ei artistică nu e condiționată de tirajele mici, de vizibilitatea restrânsă, de manifestările grafomanilor lirici, ușor de penalizat. Ea se verifică prin apariția unei noi generații de poeți, cu vârfurile ei și cu un interes exclusiv (o vocație) pentru un gen ce și-a diminuat, indiscutabil, relevanța socială, dar rămâne major în interiorul literaturii. Nu poezia este în criză, ci, poate, receptarea ei, în care aș include și un anumit tip de discurs: emfatic, prețios, ne-critic. A citit
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
contemporane românești și universale. Vasta publicistică semnată de Sebastian permite recompunerea unei estetici autentice, Eugen Lovinescu menționân-du-l în capitolul închinat criticii noi, alături de Tudor Vianu, Șerban Cio-culescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, G. Călinescu și Vladimir Streinu. Șerban Cioculescu era încredințat că vocația fundamentală a lui Sebastian era aceea de critic, ba mai mult, a văzut în el "unul dintre cei mai înzestrați critici ai generației sale", care "știa să citească și exprima totdeauna impresii și judecăți foarte personale". Actul său critic este
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
cu fața la public, într-o vreme când critica literară se cam îmbâcsea într-un stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună opinia cu franchețe despre o carte neizbutită, chiar dacă era semnată de un scriitor ce se impusese prin opere de valoare". Și Nicolae Manolescu așază sub semnul oralității critica lui Sebastian
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]