4,908 matches
-
se mai scandează doar "Jos Ceaușescu", ci și "Libertate", "Democrație", "Vrem alegeri libere", "Jos comunismul". E de la sine înțeles că nu putem ști cine au fost inițiatorii și autorii acestor lozinci, ori ai inscripțiilor murale în majoritatea lor scrise cu vopsea, dar unele și cu cretă, pe zidurile Universității, ale Institutului de Arhitectură, pe soclurile de statui și pe alte clădiri din spațiul bucureștean al revoluției, cuprins între Piața Universității și Piața Romană. Despre unele dintre aceste inscripții (de exemplu, despre
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cel puțin două cazuri, nr. 8 și 110, și chiar, într-un caz, "Demisia" (nr. 38). Extrem de semnificativ apare dublul graffito nr. 11, unde, peste o inscripție cu creta "Jos Ceaușescu", o altă mână a scris, de data asta cu vopsea, "Jos comunismul". Dintre lozincile revendicative, aceasta e cel mai bine reprezentată în corpus, atât în forma ei directă (nr. 10, 11, 33, 69), cât și indirectă. Graffiti nr. 70 ("Aruncați carnetele"), și 42 datând din zilele imediat următoare revoluției și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cele 141 de grafitti identificate pe zidurile Bucureștilor, un dublu înscris relevă sensul acestui război de simboluri care inaugurează de fapt discursul revoluției: peste o primă lozincă scrisă în grabă cu creta, "Jos Ceaușescu!", altcineva scrie, de data asta cu vopsea deci mai elaborat și mai durabil "Jos comunismul!". Întrezărim astfel o radicalizare semnificativă, care urcă de la exasperarea oarbă și de la așteptarea, poate, a unei perestroici à la roumaine către nostalgia interbelicului, care apărea ca o oază de democrație și libertate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unde ar putea să-și cumpere cele hotărâte... Citește o firmă: "Cleo", dar vitrinele sunt goale și habar n-are ce se vinde înăuntru. Sau poate nu se vinde nimic? Trece mai departe și citește: "Sale", scris foarte mare, cu vopsea albă, pe uriașele geamuri ale vitrinelor. Apoi "Second hand", scris cu litere ceva mai mici. Înăuntru nu se vede nici o mișcare. Băbuța pune un deget la tâmplă și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu eu de pe unde au mai umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele călătoria ce-o făcurăm împreună la padișah. Să fie spre aducere aminte! Apa de băut se încălzise, aburul de pe pocale se uscase, șerbeturile neatinse se muiaseră, doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
murit când avea 13 ani, astfel că a fost nevoit să plece la Londra unde a devenit ucenicul unui pictor portretist. Deși era foarte talentat la desen, a renunțat la această muncă în scurt timp din cauza alergiei la uleiuri și vopsele. Moștenirea de 100 lire, rămasă de la tatăl său, i-a permis să urmeze Colegiul Westminster. După 18 ani, ca student la Oxford, l-a cunoscut pe Robert Boyle, cel care l-a angajat apoi la Departamentul de Experimente al Societății
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
artă și tablouri originale, dar au copii bune. Luxul principal constă în etalarea unei argintării bogate, în întregime modernă, adesea placată; nu vezi aici niciuna dintre operele vechii orfevrării. Tapetele și tapiseriile lipsesc aproape peste tot; pereții sunt dați cu vopsea amestecată cu apă și clei sau a fresco; există plafoane la fel de remarcabile ca cele din Torino și Milano. Încălzirea apartamentelor se face prin sobe monumentale cu țevi conductoare ca acelea din Viena și Lombardia; peste tot, ferestre duble cu storuri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
separat. Nu înseamnă că ele "există" independent unele de altele. Singurul material de care dispunem în investigație este textul din fața noastră. Dar chiar și această afirmație nu este formulată corect; cititorii au doar cartea, hîrtia și cerneala, sau petele de vopsea de pe o pînză, lumina dintr-o sală de cinema întunecoasă, și ei trebuie să folosească acest material pentru a stabili structura textului. Faptul că un text poate fi divizat în trei straturi este o supoziție teoretică bazată pe un proces
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se termină benzina, spuse d'Arrast. Și adormi din nou, liniștit. În zori, d'Arrast, abia trezit din somn, privea cu uimire din patul lui la încăperea în care se afla. Pereții mari erau proaspăt spoiți până la jumătate cu o vopsea întunecată. În partea de sus fuseseră cândva albi, dar acum erau acoperiți până în tavan cu un strat de var gălbui și scorojit. Paturile erau așezate pe două rânduri, câte șase de fiecare parte. Numai unul era desfăcut, la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul din stânga împarte apartamentul comun cu un bătrân muribund, bolnav de inimă. Decompensare, precizează colegul. Compensare și decompensare. Dacă nu se produce compensarea, pacientul se pierde. Bătrânul are o fată, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona plângea și nici în ruptul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
către casa ei. O mai blangodeam prin parc până dispăreau ai ei la serviciu, după care băteam cu semnal în poarta mare, verde, nu înainte de a suna de trei ori scurt. Apoi înlemneam cu ochii pe "zăvorulălamare" din fier, cu vopseaua căzută pe alocuri. Despre "zăvorulălamare" pot să vă vorbesc ore în șir, l-am privit, studiat, măsurat, în speranța că se va deschide cât mai repede. De fapt, cred că în secundele alea de așteptare, care mi se păreau ore
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
imaginare (sau capete de oameni), descoperite încă de pe vremea când printr-a X-a așteptam în fața porții să o scot la o plimbare de mână pe strada mare. Cu timpul, harta imaginară de pe poarta Lilianei mele s-a modificat, smalțul vopselei sărind la fiecare nouă vibrație a tablei pe care o știți foarte bine, parcă urmărind mișcarea continentelor din ora de geografie, atunci când s-a desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sărind la fiecare nouă vibrație a tablei pe care o știți foarte bine, parcă urmărind mișcarea continentelor din ora de geografie, atunci când s-a desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări, ba crescîndu-le barbă sau coarne, ba transformîndu-se în elefanți sau balene, în funcție de lumină sau de anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai puțin, deși îmi făcusem un obicei din a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zugrăvească apartamentul, mergând pe scările lor ca pe catalige. Unul s-a prăbușit peste mine, aproape strivindu-mă. Au făcut apoi modele cu rolul: brăduți și floricele cafenii pe tencuiala galbenă. Mi se păreau minunate. îmi plăcea și cum mirosea vopseaua. Ieșeam și intram din casă pe fereastră. Copiii de vârsta mea ne adunam la demisol și ne jucam "de-a doctorul cu chiloții jos". Foarte aproape de vila noastră era o mare groapă de gunoaie unde-și avea corturile o șatră
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dau foc sus, sub cazanele de smoală. Fumul, spectaculos de negru, se răspândește peste tot cartierul o dată cu vântul primăverii. Cât despre centrala termică, ea este o cazemată de beton ruinată aproape cu desăvârșire și pe zidurile căreia sânt scrise cu vopsea roșie cuvinte fără noimă, însoțite de semnul pentru Copyright. Sânt desenate și sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Alături de centrală (prin a cărei ușă deschisă se văd uneori misterioși cilindri vopsiți în albastru) e un maidan atât de plin de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost la început evreiască. Pe o parte sânt blocuri ca al meu, dar pe cealaltă e un mic cartier cu vile cu un etaj, destul de reușite, în care locuiseră evrei. Când aceștia au plecat, o vreme vilele s-au părăginit. Vopseaua acrilică de pe pereți s-a cojit atât de oribil, încît fațadele arătau, când m-am mutat eu în zonă, ca un psoriazis al zidurilor. în largile lor curți interioare își făceau nevoile vagabonzii: Geamurile erau sparte. Ușile împăienjenite, îmi amintesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de urină. Ne-au dat mături de nuiele să măturăm molozul de prin încăperile vide. Pe pereții diverselor camere un maniac scrisese cu verde "Fut zugrăvite". Ne-mpiedicam mereu de zugrăvițele astea, niște băietane în pantaloni și surtucuri bălțate de vopsea. Se-ntindeau cu muncitorii, niște puștani și ei, prin toate colțurile. Pileau cu ei o vodcă ordinară sau bere. Vorbeau la fel ca țigăncile de pe Nada Florilor. într-o zi, una dintre ele s-a apropiat de mine, cum stăteam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ieșind, fără o vorbă, pe ușă. Cartea din mâini îmi căzuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroise cu asta? N-aveam să aflu niciodată, căci, deși am revăzut-o apoi în fiecare zi, cu mutra ei spălăcită și cu vopseaua din păr, nu mi-a mai dat nici o atenție și a dispărut din viața mea lăsîndu-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil dar persistent, de vreme ce și azi mă gândesc uneori la el. 36 Acum îmi fac de obicei cumpărăturile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de muște, înfățișînd secțiuni printr-o femeie gravidă, așezate pe etajere de sticlă. Am învățat la o școală-tip, în formă de "U", ca toate celelalte, cu plase de sârmă la geamuri. Pe gardul ei de beton erau scrise cu vopsea lozinci de fotbal și cuvinte obscene. Limbajul copiilor era și el plin de murdării, deși părinții ne învățau altceva. Pierdeam după-amieze întregi pe treptele din spatele blocurilor, în damful acru al lăzilor de gunoi. Săream gardul la atelierul "Electrobobinajul" ca să luăm
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sul de pânză, și el scrie pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de câteva ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe mâna sa, de teamă să nu sfâșie foile subțiri, crezând că poate e băgat în acest bețișor vreun cărbune
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]