3,145 matches
-
o țigară cât stă tramvaiul în stație cu ușile deschise. Am făcut experiența, plecând de la policlinică cu un grup de fete oacheșe. Una, cu fața mică în formă de bec, nu tocmai oacheșă, cu pomeți proeminenți, bărbie ascuțită, buzele subțiri vopsite într-un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
State spre granița cu Mexicul - cred că ideea îmi venise într-o seară, când am văzut-o ieșind de după tejgheaua ei, încălțată în niște cizme lungi cu ținte, gen cowboy; pe una dintre fetele ei, care se purta cu unghiile vopsite în nuanța aceea oribilă, pentru mine, a solzilor de pește, o trimisesem în Rusia asiatică, într-un sat de pescari pe Enisei, rupt de lume; Anton visează la Spania, cred că nu numai de pe vremea căpșunarilor; numai de la mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din față, cu scurtă de piele maron și cizme până peste genunchi. Sprijinită de faianța roșie, parcă adormită și ea de căldură, trage nervos fumuri scurte și dese din țigara care-i tremură între degetele roșii de ger, cu unghiile vopsite în culoarea solz-de-pește. Nu se poartă cu capul acoperit, părul șaten-închis în valuri peste haină, de fapt exact ceea ce m-a atras la ea privind din stradă, nici n-ar suporta vreun acoperământ. De când ea s-a oprit în separeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plec cu un mers relativ împleticit spre un șir de sticluțe cu lacuri de unghii, cu nume ca Inteligență Cosmică și Vis Lucid. Mă uit la produsele expuse, copleșită de emoție. Aceste sticluțe îmi vorbesc. Îmi spun că, dacă îmi vopsesc unghiile în culoarea potrivită, totul va capăta brusc sens și viața mea se va aranja perfect. De ce, oare, nu mi‑am dat niciodată seama de acest adevăr până acum? De ce? Iau un Vis Lucid și îl pun în coș, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mare, e greu de tot. Mă simt de parcă aș fi fost pusă la microscop. De ce n‑o fi venit Luke? Și ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
birou pe care l‑am comandat de pe internet... e castronul ăla de lemn pe care l‑am cumpărat acum o mie de ani pentru că era în Elle Decoration (după care am văzut unul absolut identic la Woolworths)... o trusă de vopsit țesăturile în degradé... niște sare pentru masaj corporal... Ce naiba sunt și astea? Ce e cutia asta, pe care nici măcar n‑am deschis‑o? Deschid pachetul și mă holbez la un sul de 50 de metri de folie pentru curcan la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
grup de oameni. A refuzat dorința mea de a invita multă lume. Motivul lui a fost că nu vrea să atragă atenția lui Chiang Kai-shek - nu vrea să fie bombardat în ziua nunții lui. Scot penseta. Îmi aranjez și îmi vopsesc sprâncenele așa cum obișnuiam la Shanghai. Mă dau cu pudră pe pielea arsă de soare. Nu există rochie. I-am promis lui Mao să respect moda revoluționară, care înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bărbia spre cer. În spatele ei, norii s-au prăbușit la pământ, rostogolindu-se ca niște ghemotoace de bumbac. Șeful plutonului de execuție strigă ultimul ordin. Într-o tăcere deplină, Fairlynn vede cum se fărâmă fața lui Lotus. Sângele împroșcat îi vopsește pe față o crizantemă înflorită. Experiment pentru cimpanzei! Fairlynn leșină. Deși Fairlynn supraviețuiește Revoluției Culturale, în clipa în care vede chipul lui Lotus devenind o crizantemă însângerată, explodează și un compartiment important din propria-i conștiință, așa cum sugerează memoriile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu vrea să facă asta pentru mine. Nu vrea să-mi mai pronunțe numele. Tăcerea lui a devenit permisiunea pentru alții de a mă forța să dispar, de a mă omorî cu sânge rece. Oricât de mult aș încerca să vopsesc negrul în roz, adevărul vorbește răspicat de la sine. Mao e ferm hotărât să-și ducă la bun sfârșit trădarea. Vrea să mă pedepsească pentru că sunt cine sunt. Vrea să dea vina pe mine pentru moartea amantei lui, Shang-guan Yun-zhu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei, de nestèvilit sunt îmbrèțișèrile mele în care, înflècèrat și puternic o cuprind, impetuoase și de neoprit sunt, în aceastè clipè, elanurile erotice și imperative ale dorinței mele, Cal în d7 și deschidere pentru nebun, ea sesizând pericolul, L-am vopsit, referindu-se la pèr, agèțându-se de detalii concrete, Îmi place! Rostesc privind detașat tablă de șah, admirând coloana c care este în totalitate în stèpânirea negrului, Ce spuneai, mè întreabè cu buzele apropiate de urechea mea, rèsuflarea ei stârnind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să zărești ceva printre ulucile vechi ale gardului, te ridici pe vârfuri, ca să te uiți În curte, dar gardul e prea Înalt și vopseaua verde ți-a rămas lipită de buricul degetelor. Gardul e proaspăt vopsit, chiar tu l-ai vopsit ieri, Înainte să pleci la gară. Casa e roșie, de cărămidă, n-au mai apucat s-o termine, fiindcă banca a dat faliment. Băncile au fost naționalizate, toate. Banca nu le-a mai dat credit, pentru că tu ai plecat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochilor ei blânzi ca marea, valul îmi poate găsi răspunsul. Și doar în clipirea lor se regăsește zbaterea de aripi a rezolvărilor la toate întrebările mele. Doar tu m-ai învățat, mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-ai învățat să iubesc iarna, cu ploaia ei de fulgi mângâietori, cu răsuflarea ei dulce, căci e răsuflarea ta cu ea. Iar vara e întotdeauna arzătoare, asemenea
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri pentru schimbul obișnuit de amabilități, începu să țipe. Ați auzit noutățile? aproape că urlă în starea de excitație nervoasă în care se afla. Maimuțele îl amenință pe fiul meu. Amenință doamnele din comunitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nevoie de bani: de pildă, ca să repare mașina sau boilerul. Luând cotul de la capătul unui coridor lung, Susan l-a urmat pe Nick și a pătruns în cea mai frumoasă cameră de copil pe care o văzuse vreodată. Pereții erau vopsiți în bleu și aveau pictați și câțiva norișori. Toate obiectele din încăpere se încadrau în tema oceanului. Pe jos era un covor cu un delfin, pe șifonier erau pictate scoici, iar pe pătuțul ca dintr-o cabină de vapor fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
grăi așa: «Alah e mare! Lăudat fie Alah! Se face că acum mulți ani, două familii puternice, Zayed și Atman, se urau cu atâta înverșunare, iar sângele unora și altora se vărsase de-atâtea ori, încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia Atman, aceștia erau dornici de răzbunare. întâmplarea face că printre dunele unde ai înnoptat tu, nu departe de mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
formele de angajare la Școala Specială nr. 2 pentru un post de pedagog-supraveghetor, iar la o lună și ceva după el, Emilian Teodorescu, de douăzeci și cinci de ani pe atunci și încadrat tot ca pedagog-supraveghetor. Din cele două paturi de fier vopsite alb, cu saltele umplute cu paie, ei supravegheau un etaj întreg al școlii-internat. Aveau la ei cheile de la patru dormitoare și lanțul cu lacăt cu care legau uneori ușa ce permitea accesul pe etaj. Răspundeau de nouăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gimnastică era imensă, cam cât trei terenuri de badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar două treimi din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
curând din cauza chiriilor mai mari plătite de magazinele de ghete. Dar Camden nu mai era ca pe vremuri Încă de când demolaseră majoritatea clădirilor vechi din jurul stăvilarului și construiseră o piață acoperită nou-nouță, o adevărată fantezie victoriană, cu scări din metal vopsite În verde. Neîndoielnic că turiștii preferau varianta asta, ceea ce reprezintă cea mai severă critică pe care o poți aduce oricărei Înnoiri. Am trecut strada și-am rămas În picioare la capătul podului, admirând priveliștea de pe canal. Apa era la fel de stătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu? spuse ea. Dar ar trebui să te tunzi. — Nu-i nimic. Aș putea să fac eu asta. Durează ceva. Dup-aia, tot ce-ar trebui să faci e să mai dai din când În când pe la mine, să-ți vopsești rădăcinile. Să știi că, În ziua de azi, multora le place să aibă rădăcinile În culoarea naturală. Ți-aș putea face o tunsoare scurtă drăguță. — Atunci, când mă hotărăsc, o să trec pe la tine. — Dacă vrei, ai putea Începe doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de căciulă. Deasupra capului ei era lipit un afiș pe care scria „Intrarea 10 lire. Nu puteți intra a doua oară“. Am presupus că persoanele incluse În categoria „Prietenii lui Brian“ primeau o reducere. Am trecut prin Încă o ușă vopsită În negru și am ajuns În club. Barul se afla pe dreapta, iar lângă peretele din stânga erau grupate niște canapele și câteva scaune, Într-o Încercare haotică de a oferi confort. Majoritatea spațiului era destinat ringului de dans. Intrasem sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dreapta. În depărtare se zăreau alte lanuri de grâu, erau galbene sau de un galben bătând spre brun și pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile. Acum și oamenii aveau chipuri. Mai înainte, întunericul nopții le vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]