1,940 matches
-
urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi sunt... și n-aș mai fi! De ce atuncea? Pentru că Vodă nu m-a prea avut la inima lui! M-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi, vornicul Crasnaș și cu mine, să-l facem scăpat, cădea prins în mâinile Ghiaurului. Măcar... măcar te-a miluit Măritul cu niscai gălbiori pentru atare binefacere de viață și moarte? îl trage de limbă Alexa. Da' ce-s eu, vânzător?! protestează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă Isaia. E mare lucru să mori cu demnitate. Să te ierte Dumnezeu... Veți pleca, însă, împreună... Și-acu, "domnia ta", mare vornic Isaia, dă dovadă de-o brumă de curaj și mărturisește. Atunci, la Baia, când ai vândut Țara lui Mateiaș, care a fost prețul vânzării? La cât m-ați prețăluit? Treizeci de arginți ar fi fost o bătaie de joc, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rezidită din temelii de Domnitorul Scarlat Calimah În 1812 și alăturat inscripției se află Capul de bour și vulturul iar pe turnul de pe lângă trapeză stă sculptat capul de bour cu data 1819. Mănăstirea Xenof a fost refăcută de frații Duca Vornicul și Radu, boieri din Țara Românească. Călugării bisericii se Întrețineau din veniturile bisericii Trei Ierarhi din Iași și Mănăstirea Cotroceni din București. Mănăstirea Ivir a fost zugrăvită de Șerban Cantacuzino al cărui chip se vede alături de a lui Radu Vodă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
au fost începute în anul 1913, preot al acestei parohii fiind P.C. Lazăr Vasiliu, ajutat de credincioșii acestei parohii. Pictura a fost executată de pictorii N.Gh. Popovici și Berenchi. După spusele bătrânilor, în acest sfînt locaș a fost zidit de vornicul Alex. Săndulache Sturza și soția sa Ecaterina pe la anul 1800. Restaurarea și pictura interiorului bisericii s-a făcut în anii 1990-1991, în timpul arhipăstoririi I.P.S. arh. și mitropolit Daniel Ciobotea, protoiereu al botoșanilor fiind P.C. preot Lucian Leonte, din inițiativa și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au fost începute în anul 1913, preot al acestei parohii fiind P.C. Lazăr Vasiliu, ajutat de credincioșii acestei parohii. Pictura a fost executată de pictorii N.Gh. Popovici și Berenchi. După spusele bătrânilor, în acest sfînt locaș a fost zidit de vornicul Alex. Săndulache Sturza și soția sa Ecaterina pe la anul 1800. Restaurarea și pictura interiorului bisericii s-a făcut în anii 1990-1991, în timpul arhipăstoririi I.P.S. arh. și mitropolit Daniel Ciobotea, protoiereu al botoșanilor fiind P.C. preot Lucian Leonte, din inițiativa și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
naște la PreuteștiSuceava cel ce va fi comisarul de poliție, profesorul, arheologul și literatul Neculai Beldiceanu. În 1845 Vistieria Moldovei înscria în satul Preuteștii Beldiceanului (moșia Preutești avea pe atunci două trupuri: Preuteștii Beldiceanului și Preuteștii Brăescului) pe tatăl pruncului, vornicul Beldiceanu (tot un Neculai). Vornicul e totodată proprietarul moșiei Bărăști-Mârza (deosebită de Bărăști-Gani), ambele în comuna Ciumulești de pe șesul stâng al Moldovei, lângă șoseaua care duce de la Fălticeni la Drăgușeni. O cumpărase de la comisul Costache Ganea. În 1803 toate părțile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
va fi comisarul de poliție, profesorul, arheologul și literatul Neculai Beldiceanu. În 1845 Vistieria Moldovei înscria în satul Preuteștii Beldiceanului (moșia Preutești avea pe atunci două trupuri: Preuteștii Beldiceanului și Preuteștii Brăescului) pe tatăl pruncului, vornicul Beldiceanu (tot un Neculai). Vornicul e totodată proprietarul moșiei Bărăști-Mârza (deosebită de Bărăști-Gani), ambele în comuna Ciumulești de pe șesul stâng al Moldovei, lângă șoseaua care duce de la Fălticeni la Drăgușeni. O cumpărase de la comisul Costache Ganea. În 1803 toate părțile moșiei Bărăști, împărțită ulterior între
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de "diavolul, pizmașul neamului omenesc". Că adevăr, cum nu se poate face din mărăcine struguri și din rug smochine, așa nu se poate face din neamul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și așa viețuia Antonie-vodă!" Arestarea Cantacuzinilor la Adrianopol are mari mișcări de scenă: "...Deci mergând domnul cu boiarii la vizirul și aștepta caftanul, începu a întreba: Care este Mareș? Zise: Eu sunt. Ia-l! Ci-l luară. Care este Gheorghe vornic? Zise: Eu sunt. Ia-l! Ci-l luară..." etc. O nouă cronică de același în cinstea Brîncoveanului dezvăluie plenitudinea talentului dramatic. Îl vedem pe Brâncoveanu jucând surprinderea de a fi ales domn, lăsîndu-se împins de la spate: "Logofete, noi cu toții pohtim
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și mazdrac țiind în mână, Și pe unde nu gândeai P-acolo-l întîlneai. Tiptil, pe jos și călare, Prin târg și prin mahalale; Uneori în port turcesc, Alteori călugăresc. Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovei întîmplare de vornicul Alexandru Beldiman are aerul unei poliloghii umoristice, fiind de fapt o cronică a răzmeriței de la 1821. Autorul vedea lucrurile la modul sublim și socotea că ar fi avut nevoie de concursul lui Heraclit și al lui Young: Aice am trebuință
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca noaptea, cu feliurimi de figuri și șăderi ascunse, și alte lucruri, care toate aduc întristăciuni și gânduri amestecate." Descrierea căderii Rinului prilejuiește și ea un mic poem bine gradat, solemn și noros de nedeslușite emoții. Fratele lui Dinicu, marele vornic Iordache Golescu (1768-1848), a lăsat o Gramatică, un Dicsioner rumânesc și o culegere de Pilde, povățuiri, i cuvinte adăvărate și povești. C. CONACHI Costache Conachi (1777-1849) e un poet dedicat exclusiv lui Eros, trăind în iatac și pe sofa. Versurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și, fără să-și dea seamă, e realist în dauna concepției piesei sale, căci ardeleanul latinist trebuia să fie și democrat, "ultra-demagog". Dar Alecsandri combate și mania latinistă, nu numai în vorbire, ci și în concepție. Iată ce zice Toader, vornicul satului, despre Galuscus (și Alecsandri face mare haz): " De când ă Galuscus î le vorbește sătenilor tot din carte și le spune că-s strănepoți de împărați, că se trag din Troian, țăranii au luat-o de bună... Dacă-i îndemni
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
socială, căci atingerea formelor noi, introduse de curând, cu formele vechi de viață este, la noi, obiectul principal al oricărei critici sociale. Câteva exemple din Rusaliile: "Suzana: Pare c-o mai vinit o hârtie și azi dimineață? Toader [bărbatul său, vornicul satului]: O vinit, da. Ci-că să ne-apucăm de durat o casă comunală. D-nu Gălușcă [Galuscus] ne-o vorbit un ceas întreg de costituți... una, de convenți... una, fac două; de patrie, de amoare... Suzana: Ce moare bărbate? Toader
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
TĂUTU, Ionică (1795, Cerchejeni, j. Botoșani - 20.IV.1830, Istanbul), poet, prozator și traducător. Descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni scăpătați, T. era fiul Ilenei (n. Ilschi) și al lui Gheorghe Tăutu, vornic de poartă. Cunoștea bine limbile franceză și greacă, avea o cultură sistematică, hrănită cu lecturi din iluminiștii francezi. Din 1815 și-a câștigat existența ca inginer hotarnic, fiind unul din primii topometri români. Tulburările din timpul Eteriei îl zguduie profund
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
O fotografie de pe la 1874 a Podului Mogoșoaiei între Piața Teatrului Național și strada Sărindar situează casa Oteteleșanu, viitoarea T.O., aproximativ pe locul pe care se află astăzi Palatul Telefoanelor. Casa aparținuse lui Ioan (Iancu) Otetelișanu (1795 sau 1799-1876), ministru, vornic al Capitalei, concesionar al salinelor statului, care o lasă prin testament lui Ioan (Iancu) Kalinderu și Academiei Române. În toamna lui 1889 clădirea devine sediul Cercului Regal, club avându-l ca președinte pe Constantin Cornescu, magistrat și senator, pasionat vânător și
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
împăratul, Cum s-au certat doi măgari, Fetele cum să iubească, Flăcăii, iarăși mereu, Cum să le tot amăgească! Ia-ți căciula, fătul meu! Aici s-adună și Sfatul Domnului de ajutor, Care cârmuiește Statul Așa bine și ușor. Iată Vornicul cel mare, Al doilea Dumnezeu! Știi câtă putere are?... Jos la pământ, fătul meu! Nimic nu se mișcă-n țară De n-o fi prin știrea lui, Ș-asta nu e o povară De grumajii fitecui. Trebuie o minte mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era boierul din Râmnicu Sărat, Niculae Neculescu. 154. Ministerul de Finanțe a funcționat o vreme într-una din casele cele mai frumoase ale vechiului București a cărei construcție o începuse clucerul Constantin Faca, tatăl dramaturgului Costache Faca, și o terminase vornicul Grigore Romanit, prieten al domnitorului Grigore Ghica, pe Podul Mogoșoaiei colț cu ulița Târgoviștei (Calea Griviței); casa Romanit adăpostește astăzi Muzeul Colecțiilor de Artă (Calea Victoriei nr. 111); peste drum de casa Romanit, acolo unde acum se înalță edificiul impunător al Ministerului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Calea Victoriei. 187. Prințul Alexis (Alexa Gheorghi) Karagheorghevici (n. 1859) din cunoscuta familie domnitoare sârbească avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, mai multe proprietăți în România, printre care, în București, corpurile de case de pe strada Doamnei nr. 6-8 (foste ale vornicului Alecu Vilara, apoi ale maiorului sârb Mișa Anastasievici), altele, mai noi, în apropiere, pe strada Karagheorghevici (astăzi strada Eugeniu Carada, care leagă strada Doamnei de strada Lipscani), sala de spectacole Hugo (de pe strada Karagheor ghevici, în spatele Băncii Naționale) ș.a.; în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1819- 1893) a fost ministru de Război în guvernul lui Lascăr Catargiu (de la 14/26 martie 1871 la 4/16 aprilie 1876), în care calitate s-a ocupat de organizarea armatei române. Provenea dintr-o familie foarte bogată; era fiul vornicului Manolache Florescu din Râmnicu-Vâlcea; soția sa era fiica domnitorului Gheorghe Bibescu, răsturnat de Revoluția de la 1848. 303. Palatul Suțu, construit între anii 1833 și 1834 pentru marele postelnic Costache Gr. Suțu, astăzi Muzeul Municipiului București (Bulevardul I.C. Brătianu nr. 2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Statului. Aici își vor petrece cei mai rodnici ani de studii Bogdan-Petriceicu Hasdeu, Dumitru Onciu, Constantin Moisil, Aurelian Sacerdoțeanu. Biserica ocrotește și mormintele boierilor Băleni, din veacul al XVII-lea, respectiv al marelui ban Gheorghe și al fiului său, marele vornic Ivașcu al II-lea, membri ai unei ilustre familii înrudite cu Mihai Viteazul. Poate vor împărtăși și aceste locuri de veci soarta necropolei Cantemireștilor de la Mera, unde mormintele domnești au dispărut fără urmă, sau a celei cantacuzine de la Cotroceni, peste
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
, Neculai (c. 1777 - 16.X.1836, Iași), autor de versuri și autor dramatic. Coborâtor dintr-o familie de boieri de origine grecească, D. este fiul marelui vornic, iar mai târziu mare logofăt, Manolache. În 1803, tânăr căminar, e primit în Divan. În opoziție sub domnitorul Ioan Sandu Sturdza, ajunge chiar să candideze la domnie, împotriva lui Mihail Sturdza, în 1834. Vel vornic, președinte al Tribunalului Apelativ în
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
grecească, D. este fiul marelui vornic, iar mai târziu mare logofăt, Manolache. În 1803, tânăr căminar, e primit în Divan. În opoziție sub domnitorul Ioan Sandu Sturdza, ajunge chiar să candideze la domnie, împotriva lui Mihail Sturdza, în 1834. Vel vornic, președinte al Tribunalului Apelativ în vremea Regulamentului Organic, se ocupă, când are prilejul, de negoțuri. Dintre cele trei fiice, cea mai mare, Catinca, potrivit unei legende îndoielnice, ar fi avut un amestec în aventura galantă ce a adus sfârșitul poetului
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
DRĂGHICI, Manolachi (1801, Iași - 1887, Iași), memorialist. Cel dintâi născut al vornicului Iordachi Drăghici, D. învață la Școala Domnească din Iași. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primește rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, președinte al Tribunalului din Dorohoi (1834
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
neclaritatea denumirilor profesionale: " S-a distins un inginer în meseria lui, - îl poroclim pitar (jimblar); s-a distins un medic, - îl poroclim paharnic (sofragiu); s-a distins un judecător, - îl poroclim clucer (chelar); s-a distins un ministru, - îl poroclim vornic (portar)"79. Aceste lamentații corespund de fapt unei stări de lucruri de dinainte de demararea "fabricii de biografii". Odată spațiul public deschis pentru înscrierea apelului național, convenția biografică se schimbă în mod radical. Corpul masiv al narațiunilor de viață se fondează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]