2,754 matches
-
tocmai ei, pe care îi înfățișa ca pe niște ființe de coșmar care nu mai pot deosebi visul de realitate, ar fi, convertindu-se brusc la filosofie, salvarea neamurilor. Ori rostind pur și simplu bazaconii astrologico-numerologice într-o bolboroseală de vrăjitoare nebună pentru a motiva crime împotriva raselor ori a claselor sociale. Cu atât mai mult nu mi-l pot imagina ca un individ perfid ce-și invită prietenii în casă, după care îi închide ieșind tiptil pe ușa din dos
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
excremente - Georges Duby scrie pe această temă pagini definitive în Femei din secolul al XII-lea. Eva și preoții -, păcătoasa supusă greșelii căreia îi datorăm cu toții nenorocirile planetei, ispititoarea care pervertește lumea implicându-l pe primul om în păcatul cărnii, vrăjitoarea capabilă de cele mai nefaste tranzacții cu Satan, încarnare a răului care copulează cu Diavolul, Spiritul Liber practică o erotică feministă în care grija pentru femeie și pentru plăcerea ei fără pericolul procreației ocupă un loc fundamental. O antiteză radicală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dobândirea vreunui artificiu compensator. Atâta vreme cât nu apari în ochii altuia ca reperabil și distinct, trebuie să te faci astfel. Diferența trăită fizic contribuie, evident, la edificarea unui temperament neliniștit și preocupat de tot ceea ce, sub orice formă - de la canibali până la vrăjitoare, trecând pe la nebuni și la malformații congenitali - constituie o manifestare a diferenței, a bizarului, a straniului și a monstruozității. Căci Montaigne se consideră simultan „miracol și monstru” - târziu, în ultima carte a Eseurilor sale, atunci când, cel puțin aparent, socoate că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că e imposibil de făcut distincția dintre bine și rău, dintre bun și rău. Cum ar mai fi putut el scrie unele dintre cele mai frumoase pagini contra distrugerii civilizațiilor în timpul descoperirii Lumii Noi, contra recursului la tortură, contra persecutării vrăjitoarelor, contra desconsiderării canibalilor, dacă n-ar fi știut care anume sunt adevărurile cu adevărat preferabile: respectul diferențelor de cultură, de culoarea pielii, de gândire... Asemeni unui Socrate care se îndoia de multe, dar nu de toate, Montaigne lasă loc și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deschis un imens bulevard pentru ca ei să-și poată exercita acolo libertatea lor. înaintând pe drumul cunoașterii de sine, filosoful progresează pe calea cunoașterii oamenilor în general: analiza sinelui trece prin considerații despre canibalii din Brazilia văzuți la Rouen, despre vrăjitoare arse pe rugurile Inchiziției, despre nebunia lui Tasso vizitat în închisoarea lui din Ferrara; ea presupune considerații asupra procesului lui Martin Guerre din Toulouse, la care a asistat, sau asupra asasinării lui Coligny, asupra execuției Mariei Stuart și desigur asupra
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
călătoriile și cu lecturile, cu canibalii și cavalerii, cu poliția sosurilor și cu știința îndestulării stomacului, cu mirosurile Veneției, cu câinii și pisicile, cu cura termală și cu dietetica, cu poștalioanele și cu prostituatele, cu Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și o solicită, niciodată ca teoretician și întotdeauna ca practician al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în etiologia bolilor - pedeapsa zeilor ori a lui Dumnezeu, farmecele puse pe seama vrăjitoarelor... - și analizează ca un materialist: deschiderea unor căi de trecere, îndreptarea într-o anumită direcție a unor materii, fluxuri regulate, legături prejudiciabile, îngustarea unor canale, astuparea unor locuri de trecere cu consecințe asupra funcționării normale a mașinăriei. Când își analizează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
efectuează prin simțuri și care pune astfel bazele unei teorii senzualiste și empirice? Pentru un om considerat adesea drept un sceptic emblematic, iată multe adevăruri explozive într-un secol al XVI-lea în care ajung victime ale rugului nu numai vrăjitoarele ci și filosofii care-și practică meseria în altă parte decât la adăpostul bisericilor... Odată cu Montaigne și cu Charron transformați în mine libertine, gândirea capătă un avânt considerabil: emanciparea definitivă de sub dominația teologiei și a scolasticii, celebrarea puterii și a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
compensatorie, oferind o relaxare a stresului social, prin identificarea unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a durat câteva secole este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și de mândru de propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea vrăjitoarelor). Nu fără motiv, Napolitano 1, în textul luat aici în discuție, este redus la un om puternic în fața căruia trebuie să se „vină cu acuze”, de parcă ar fi vorba despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vag influențată de „starea de spirit” ce apare în mod fatal atunci când trăiești o experiență minoritară. „Punctul de vedere” trebuie să fie neapărat majoritar, chiar și la nivel sentimental. În caz contrat, ești pedepsit să fii supus unei vânători de vrăjitoare, dacă nu pentru „practici”, măcar pentru sentimentul și calitatea vieții ce rezultă de aici. În al patrulea rând, au înscenat o vânătoare de vrăjitoare - ca întotdeauna, terorizantă pentru bietele vrăjitoare -, recurgând, în loc de pedepsele corporale pe care nu le mai au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acest lucru. Și atunci recurg la cele mai vechi metode pentru a se elibera de adversarul care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e mai întâi privat de caracterul său
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e mai întâi privat de caracterul său uman, lucru care permite ulterior excluderea sa efectivă de la orice posibil sentiment de fraternitate sau milă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e mai întâi privat de caracterul său uman, lucru care permite ulterior excluderea sa efectivă de la orice posibil sentiment de fraternitate sau milă și, în general, în practică, anticipează suprimarea sa fizică (Himmler, lagărele). Însă eu am
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ceartă! 3. Unde poate fi personajul? B. Dirijarea demersului creativ 1. Scrie o propoziție despre fetiță din imagine! 2.Scrie un text (o compunere) alegând unul din titlurile notate pe tablă!(la A1) 3. Dați un titlu activității desfășurate astăzi! vrăjitoarea, zână cea bună După ușa În camera Fetiță e veselă. Îi pregătește mamei o surpriză. Îl pândește pe fratele ei. Pândesc pe cineva. După un pom în grădină. După colțul casei. S-a ascuns după cireșul din grădina casei. Pândește
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
fir de vânt și invită frunzele la dans”; „vântul poartă pe umerii săi frunze arămii”; „o zi frumoasă de toamnă dă semne de oboseală”. Unii elevi au identificat motivul muzical cu motivul basmului, semnalând când prezența unei prințese, când a vrăjitoarei după inflexiunile melodiei. În finalul activității elevii și-au transpus în culoare trăirile, în gamă cromatică specifică toamnei. Strategiile prezentate sunt idei aplicate în practică, bazate pe experiența didactica acumulată, dar mai ales probate prin rezultatele obținute de elevi în
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
perioadă, a mai tradus multe alte piese, tipărite sau litografiate, unele jucate, din autori cunoscuți, între care Arthur Miller, Eugene O’Neill, G. B. Shaw, Peter Ustinov. Traduceri: Edna Ferber, Cimarron, București, 1947; Arthur Miller, Toți fiii mei, București, 1948, Vrăjitoarele din Salem, București, 1956 (în colaborare cu Mihnea Gheorghiu), „Incident la Vichy”, București, 1966; Noel Coward, Nud cu vioară, București, 1959; Gore Vidal, Omul cel mai bun, București, 1966; Peter Ustinov, Photo finish, București, 1968. Repere bibliografice: George Mihalache, De
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
București, 1998; Inima ca un pumn de boxeur, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; Sexagenara și tânărul, București, 2000; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, București, 2001; Autobuzul cu cocoșați, București, 2002; Lebăda cu două intrări, București, 2003. Traduceri: August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, București, 1979; Abraham Peter, Vântul și sticlele de limonadă, Berlin-București, 1982; Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu George Almosnino); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu George Almosnino); Elfriede Jelinek, Pianista, București, 1994
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
până acolo, încât poetul dorește ca o „plantă înaltă” să îi „țină loc de iubită”. Într-un vis, el și iubita devin „doi arbori uriași, cu crengile lacom întinse către cer”. Altă dată proiectează în viitor un mit în care „vrăjitoarele se vor transforma în râsuri tinere”. Posibilitatea regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
glas melodios. Luke? O, Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea mai bună prietenă a ei. — Îmi pare bine să te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care există în același timp un unic personaj, Marc, și o infinitate de variante ale sale. SCRIERI: Ochii necesari, București, 1968; Făptura, București, 1975; Vizionarea, București, 1980. Traduceri: Bálint Tibor, Trandafirii Sodomei, București, 1969, Maimuța plângăreață, București, 1972; Kemény Janos, Vrăjitoarea apelor, București, 1970; Ady Endre, Poeme, București, 1972; Méliusz József, Cele mai frumoase poezii, București, 1975, Destin și simbol, București, 1978; Örkény István, Gloria. Jocul de-a pisica. Familia Tot, București, 1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
din La Rochefoucauld, Sainte-Beuve, Lamartine dă directoarea revistei, iar Panait Mușoiu transpune din Victor Hugo. Balada de Al. Macedonski e o adaptare după Lenore de Bürger, publicată întâia dată aici, împreună cu Stuful de liliac și Stegarul, ambele compoziții originale, și Vrăjitoarea, o traducere din Béranger. Delavrancea e prezent cu două poezii din ciclul Poiana-Lungă. Amintiri, prima, ca și placheta întreagă, favorabil comentată de Maria Flechtenmacher. În F.r. Ronetti-Roman tipărește fragmente din poemul Radu și tot aici scriu la începutul carierei lor
FEMEIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286979_a_288308]
-
titluri ca Întâmplare cu regina Victoria, Ad usum delphini, Blocadă continentală, Istorie murdară, Campanie de miazănoapte. Se încearcă aici o devoalare a tragismului unui secol dominat de totalitarisme, un nou Ev Mediu în care abundă masacrele și uzurpările, vânătorile de vrăjitoare și arderile pe rug, ignoranța și nebunia. Câteva poeme de dragoste nu trebuie să înșele, pentru că nici măcar acestea nu fardează realitatea atroce și timpul ieșit din țâțâni: „Ziua în care descoperi/ nesfârșita bunătate a morții/ și valul de sânge începe
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
din Verona, în W. Shakspeare, Opere, III, 1956, A douăsprezecea noapte sau Ce doriți, în W Shakespeare, Opere, VII, București, 1959, Regele Lear, în W. Shakespeare, Opere, X, București, 1962; Fenimore Cooper, Ultimul mohican, pref. trad., București, 1956; Arthur Miller, Vrăjitoarele din Salem, București, 1956 (în colaborare cu Alf Adania); Robert Burns, Poezii, București, 1959; William Shakespeare, Opere, București, 1962 (în colaborare cu Tudor Vianu și Tașcu Gheorghiu), Regele Ioan, București, 1963, Regele Lear, București, 1963, Richard II, București, 1963, Comedii
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]