1,491 matches
-
-lea de Reuss, care avea atunci (1888) zece ani. Este o operă de un farmec straniu, puternic, pătrunsă de miresmele pădurilor și briza Carpaților, împrospătată de stropii cascadelor și râurilor. Din paginile acestea emană parfumuri și imagini, auzi freamătul sau vuietul șuvoaielor, foșnetul frunzelor, simți cum se întinde în pacea fortifiantă a singurătății și tăcerii umbra blândă a marilor arbori peste ierburile înalte și înflorite și peste tufele de urzici ascunse. E răcoare și liniște aici. frunze mici plutesc și se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din perioada 1856-1858. Tot în cimitir, sunt îngropați câțiva medici italieni, comercianți chinezi sau simpli oameni ai căror urmași aduc flori proaspete zilnic pentru rudele lor. În toate cimitirele domnește curățenia, vegetația și multe flori. Pe lângă acestea, trec într-un vuiet continuu mașini pe autostrada alăturată. În zare se vede pe o stâncă cel mai înalt zgârie nori din lume, cu destinația de locuințe de închiriat la prețuri fabuloase. El străjuiește din înălțimea cerului Happy Valey, drumul șerpuit spre Stanley Village
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vocea. Cer peri culos liniște absolută. Rog pe toată lumea să nu se mai miște și să se concentreze fără nici un comentariu, până când termin explicația noului concept regizoral. Anunț apoi o scurtă pauză, urmată direct de probele pentru actul polonez. Alt vuiet dez aprobator. Dau cu pumnul în pupitru și îl anunț pe director că părăsesc incinta dacă nu e disciplină totală. Directorul ridică tonul autoritar și cere liniște absolută. Toți se așază și o tăcere asurzitoare se instalează. Încerc să îmi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
verbelor la timpul prezent sau imperfect indică acțiunea în plină desfășurare. Substantivele determinate sunt și ele purtătoarele unui imens sens dinamic: „mulțimea frământată”, „izbucnirea de furie”, „clipire ca un trăsnet”, „furtună năprasnică”, „strigăte desperate”, „urlete pe toate glasurile”, „înjurăturile îmbălate”, „vuiet prelung”. Eludarea predicatului dă comunicării un ritm rapid: „Ce, boierule, vrei să ne omori?”. Termenii figurați, proveniți din limbajul unei arte nonverbale cum este muzica, îndeplinesc un dublu rol: cel de a defini scriitura, deci cu o funcție metalingvistică, și
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
animale luate de pe câmp sau din curtea sătenilor, păsări și chiar oameni care se aflau pe acoperișuri de case, mobilier și tot ce a putut aduna în iureșul nebun pe care-l urma cu o răutate de nedescris! Producea un vuiet care se auzea la o distanță de câțiva kilometri, de-ți dădea impresia că vine sfârșitul lumii.Noi, raportam Comandamentului format la fața locului creșterea sau scăderea viituri pe traseul care ne interesa.Greutatea mare era că subunitățile de armată
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
avion. Poate vă amintiți de acest tip de avion, construit în ultima perioadă a primului război, biplan, schelet de lemn, aripile din pânză cauciucată. Prima cedă aripa inferioară dreapta și imediat cea din stânga, apoi ambele aripi superioare și într-un vuiet, bubuit extraordinar, rămas numai cu fuselajul în imposibilitate de a reacționa, văd cum acesta, urmând una din crengile groase ale unui stejar bătrân, luă direcția spre pământ cu același zgomot asurzitor. Așteptam cu îngrijorare contactul cu solul gândindu-mă în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
avion. Poate vă amintiți de acest tip de avion, construit în ultima perioadă a primului război, biplan, schelet de lemn, aripile din pânză cauciucată. Prima cedă aripa inferioară dreapta și imediat cea din stânga, apoi ambele aripi superioare și într-un vuiet, bubuit extraordinar, rămas numai cu fuselajul în imposibilitate de a reacționa, văd cum acesta, urmând una din crengile groase ale unui stejar bătrân, luă direcția spre pământ cu același zgomot asurzitor. Așteptam cu îngrijorare contactul cu solul gândindu-mă în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Nu mi-aș fi putut închipui că niște voci omenești, unindu-se, pot să producă un zgomot atât de uriaș, și vede rea mulțimii înseși, când a năvălit în Adunare, nu mi s-a părut la fel de formidabilă ca acel prim vuiet pe care l-a scos înainte de a intra. Mai mulți reprezentanți, cedând unei prime mișcări de curiozitate sau de teamă, s-au ridicat; alții au strigat cu forță: „Așezați-vă!“ Și astfel, fiecare s-a așezat la loc în banca
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la fișe pentru un dicționar englez român al Academiei Române, muncă obținută datorită profesorului Leon Levițki) și fugeam să ocup un loc la coadă. Alteori, țăranii din împrejurimi soseau în zori cu căruțele lor și se instalau în piață într-un vuiet de voci românești a căror sonoritate puternică și veselă mi-a rămas în urechi. Mă sculam cu noaptea-n cap și mă precipitam la cumpărături. Găseam la țărani, după cum era anotimpul, varză, ceapă, usturoi, uneori fructe și - cu un pic
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la fiecare dintre copacii ei, chiar dacă nu ți-i poți reprezenta, individual, pe toți”. Această remarcă ne-a Îndreptățit să considerăm absolut necesară investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci cine iubește pădurea, știe că vuietul ei nu devine posibil decît prin foșnetul aparte al fiecărui ram, și că numai toate Împreună Îi conferă rezonanța de catedrală și zbuciumul unui ocean vegetal răscolit de furtună. (4, pag. 179-180). Acest album În care Încercăm a prezenta cîteva
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
zestrei lui imaginare și poetul a avut conștiința solidarizării organice cu materia: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier, Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
e inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a zis: Proorocește pentru oasele acestea și le zi: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului: Iată voi aduce în voi duh de viață și veți învia...Atunci proorocii precum îmi fu porunca și pe când eu prooroceam, iată că se făcu un vuiet și o zarvă: oasele se încheiau unele cu altele. Și iată că văzui că se înfiripează pe ele vine și carne și se îmbracă pe deasupra cu piele, dar fără duh într-însele. Și-mi zice: Proorocește pentru duhul de viață
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
picioare o foarte, foarte mare oștire”. Viziunea lui Ezechiel e într-adevăr de o cutremurătoare forță apocaliptică. Ea ne face să trăim un îndoit sentiment: de groază, pe care ne-o dă aspectul sinistru al câmpului de oase, ridicarea scheletelor, vuietul uscat pe care îl fac, și de exaltare entuziastă, pe care ne-o dă suflul duhului de viață ce trece prin ele, le încarnează și le înviază. Ideea fundamentală a credinței noastre despre învierea morților apare concretizată în plasticitatea și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor "clăcași", văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi."Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dezlegare realistă a suferinței de a trăi și gândi, devenită însă la poetul nostru izvor de spaime și halucinări macabre (Aur sterpă, după inițiativa faustiană în filozofia conceptelor-mame, către care l-a dus căutarea fericirii (Stânci fulgerateă, autorul Visurilor în vuietul vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale." Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
devin tot mai rare, ele se aud din ce în ce mai puțin, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie și transport. Majoritatea activităților omenești sunt generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi provocată de surse naturale, precum erupțiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren, vuietul unei cascade, sau de surse artificiale de zgomot precum, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian, unele motoare aviatice care se pot auzi chiar de la 30 km. Măsurătorile efectuate în orașele mari arată că nivelul zgomotului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
firește/ Insesizabile". Diafanul e chiar imaginea trecerii printre, într-un dincolo din ce în ce mai îndepărtat 14; nu apariția în vedere, ci orientul care poartă vederea înspre originea (oriens / origo) ființei de lumină 15, transparența primitoare a luminii "ploii lactee" ori cea "asemeni vuietului dintr-o marină scoică". Ce se vede, spuneam, nu se are în vedere, dar se primește în vedere, creează imaginea pură, suspendată între auto-revelarea sensului originar nemanifestat și corpul poetic al sensibilului care o dă înțelegerii. Fluctuantă, irizată de reflexele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în mers, în mișcarea care pune pe drum "sub cerul larg deschis". Dar intrarea pe acest drum al ieșirii, care se deschide în lăuntrul ființei, pune natura în dispoziția de a primi ceea ce în ea însăși începe să crească: "aceste vuiete cumplite/ De ape rupte din înalt și peste focuri/ Mari lăsate". O primire în neștire, căci imaginile care urcă la înțelegere arată necuprinsul, infinitul care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rupte din înalt și peste focuri/ Mari lăsate". O primire în neștire, căci imaginile care urcă la înțelegere arată necuprinsul, infinitul care ne întâlnește în taină, ne cutremură și ne înalță; ce arată ele în imposibilitatea vederii mai mult decât vuietul apelor prăvălite din înalt, focurile inundate de această rupere a cerului? Căci de o ruptură este vorba, în miezul naturii mișcate, pusă în situația primirii unui dar sfâșietor, a experierii unei întâlniri nemaiîntâlnite. Natură spartă, răvășită de ceea ce îi e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul s-a adunat și este adăpostit și păstrat în alt chip, pentru o altă înălțare" (ibidem, p. 325). 3 Vol. Poeme de nord (1937), în Iulian Vesper, Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 52. 4 Vol. Visuri în vuietul vremii (1939), în Alexandru Philippide, Poezii. Proză, Editura Minerva, București, 1984, pp. 65-66. 5 "Alcătuind o lume găsită nicăieri", "Pe-un drum mereu același și altu-ntotdeauna" (Miraj, în op. cit., p. 68). Drum al Vieții supraveghetoare, în răspărul drumurilor lumii: Viața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se mai opunea curgerii, sau, în orice caz, nu-i mai trimitea lui mesaje. Îi dădură lacrimile. O căută în sus, pe scări, cu privirea copilului de trei ani care fusese. Apa care continua să cadă începu să stârnească un vuiet grav. Mâini cunoscute îl împingeau de pe canapea, opintindu-se să-l smulgă dintr-o inerție plumbuită. Topiseră ghețarul tactil. Deodată pricepu: acolo, la etaj, era lucarna salvatoare! Simți un fâlfâit în spinare și fu smuls de el în sus, pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
țipăt. " Ce te-a apucat?" Îl lovi peste mâini și țâșni pe lângă el în dormitorul de alături. Apa de la duș mugea acum aprig, cutremurând pardoseala și pereții; golul lăsat în urmă de fugară dădea zgomotului o rezonanță exagerată. Ian recunoscu vuietul impetuos: viitura! Uitaseră porțile de la Maeslantkering deschise! Cu tot cu făgăduințele ei, țara cea mai de jos, regatul smuls incert de om neașezării, era iarăși în curs de inundare. Numai de-ar fi reușit să salveze femeia! Aripa lui salvatoare se desfășură
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]