1,945 matches
-
evaporat. A, da, era să uit: mai era și o sticlă de whisky, dar presupun că e a ta. - Da, e a mea, șopti Rhyme. În mod normal, ar fi făcut o glumă - ceva cu privire la severitatea pedepsei pentru folosirea unui whisky de 18 ani ca stimulent al flăcărilor. Dar pur și simplu nu avea dispoziția necesară. Știa și el că nu vor descoperi mare lucru. Din cauza puterii de distrugere pe care focul o posedă, dovezile ce pot fă găsite la investigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mărturie. Chiar și în cazul lui, când încerca să se gândească la vizita criminalului, tot ce vedea în fața ochilor era o serie de incidente întâmplătoare, lipsite de orice fir logic: Magicianul în spatele lui, apoi peste el, aprinzând focul. Mirosul de whisky, cel de fum. Nici măcar nu își putea aminti care fusese ordinea exactă a acestor întâmplări. Amintirile, așa cum spusese Kara, nu sunt decât iluzii. După, un moment, apăru și tânăra iluzionistă. - Ești bine, Lincoln? - Destul de bine, murmură el. Sachs explică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse către Sachs: - Scriam toate informațiile pe care le-am adunat despre el. Și mi-a venit o idee. Așa că am dat un telefon și cred că am aflat numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bătrân”ă, părăsi scena. Cinci minute mai târziu, apăru în sală îmbrăcată lejer în jeanși și o bluză albă pentru a-și saluta prietenii. Un angajat al magazinului puse la dispoziție o masă cu vin, cafea, apă minerală și prăjituri. - Whisky nu? întrebă Rhyme, uitându-se la masă ieftină. - Regret, domnule, răspunse omul cu barbă. Sachs, cu un pahar de vin în mână, făcu un semn scurt din cap către Kara, care se apropie. - Ce tare. Nu mă așteptam să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
semn scurt din cap către Kara, care se apropie. - Ce tare. Nu mă așteptam să vă văd aici. - Ce pot să spun? vorbi Sachs. Fantastic! - Excelent, spuse și Rhyme, după care se întoarse spre barul improvizat. Poate găsim totuși niște whisky, Thom. Thom îi făcu un semn de încuviințare lui Rhyme, apoi se adresă și el Karei: - Poți să transformi și mentalitățile? Luă două pahare cu Chardonnay și întinse unul către șeful său. - Vin sau nimic, Lincoln. Luă o înghițitură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai copacilor din Central Park. Semnele de pe lemnărie fuseseră șterse și toate daunele incendiului „dispăruseră ca prin farmec”, cum se exprimase Thom, destul de isteț, de altfel. Persista un miros puternic de fum, dar lui Lincoln Rhyme îi amintea de un whisky bun și, deci, nu era deloc o problemă. Acum, la miezul nopții, în camera întunecată, Rhyme stătea întins în patul său Flexicair, privind pe fereastră. Afară se mișcase ceva subit, căci un vultur, una dintre cele mai fluide creaturi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și mai și. - Sunteți o doamnă care bea cafea sau o doamnă care bea ceai? Rhyme îi spuse: - Îmi cer scuze. Unde îmi sunt manierele? Ar fi trebuit să fi pus deja ibricul la fiert. - Cafea e bine. - Pentru mine whisky, spuse Rhyme. Când Thom privi ceasul, criminalistul adăugă: - Un păhărel mic, în scopuri medicale. - Cafea la toată lumea, spuse asistentul, și dispăru. După plecarea acestuia, Rhyme și Jayene făcură conversație de salon pe marginea pacienților cu leziuni ale coloanei vertebrale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
grație pe femeia de peste douăzeci de ani și pe cea de pește patruzeci. având în permanentă exaltarea revoluționară a unei tinere studente. Chiar si in gesturile ei, Lăură alternă cu precizie elegantă și prețiozitatea cu domesticitatea și simplitatea. -Vrei un whisky? îl întreabă ea. El o simțea cum vrea să-i schimbe dispoziția, înviorându-se, renunțând ușor la aerul de nemuțumire. -Te invidiez. Ești un om realizat. -Știu să evadez din mijlocul oamenilor, tinu el să precizeze. El zâmbi,ridicând paharul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-Îmi dau seama!... Mai rămâne puțin, zise el. Este așa de plăcut și de romantic la lumină focului.... Am facut o achiziție bună cu apartamentul acesta cu sobă. -Ești sigur? -Absolut. El s-a dus să-și mai toarne puțin whisky, arucând pe furiș o privire înapoi. Ea era complet absorbita de flăcările din sobă, având gândul dus departe. Avea o notă plăcută de mister în toată ființă ei, deși el avea în permanență sentimentul că ea îi “ocolea”anumite lucruri
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Gabriel Andreescu. Este ridicol. Întrebarea mea este dacă, Doamne ferește, Gabriel Andreescu moare, moare și problema drepturilor omului sau a minorităților? Ce fel de societate este aceasta în care orice problemă este personalizată? Ar trebui să fie ca la master-blender-ii de la whisky: să mai existe unul și să nu călătorească niciodată împreună. Din păcate, lucrurile sunt reale, iar o mare perioadă de timp, de câte ori s-a făcut referire la problema studiilor de gen, a politicilor de gen, am fost trase de mânecă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de lucruri neplăcute, dar parcă nu se făcea să păcălești astfel pe cineva. Revin la micile descoperiri. De exemplu, am întâlnit un băiat evreu care venea din Brazilia și care mi-a spus că are o băutură foarte puternică, numită whisky. Nu putea fi nimic prea puternic pentru mine, mi-am zis. Oricum, când cântam la nunți toată noaptea, beam o grămadă de vin și țuică, făceam tot ce puteam ca să rămân să cânt. I-am spus băiatului: „nu există așa ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
zis. Oricum, când cântam la nunți toată noaptea, beam o grămadă de vin și țuică, făceam tot ce puteam ca să rămân să cânt. I-am spus băiatului: „nu există așa ceva, ce-mi spui tu mie?”. Și atunci mi-a dat whisky și am băut. Am văzut stele... Cu asemenea mici descoperiri, cu altele, am realizat că nu totul este așa de simplu, că Occidentul este mai complicat... S.A.: Și nu e pur și simplu dublul pozitiv al lumii comuniste... Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
la restaurant, comerciantul străin ajungea la concluzia că partenerul său de afaceri este coruptibil, trecea la faza a doua: oferirea de „mici atenții”, ușor peste ceea ce era permis în cadrul tratativelor comerciale - pachete, apoi cartușe de țigări, brichete sofisticate, sticle de whisky etc. -, după care se ajungea la „cadouri” tot mai substanțiale. Iar eu, ca anchetator, descoperindu-le, eram la curent cu evoluția tehnicii mondiale în materie de electronică, dar puteam, totodată, să-mi fac o idee despre valoarea mereu crescândă a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
care uitau de patriotism, de iubirea cuvenită față de țară, și fugeau văzând cu ochii. Pierderea lor! ne consolau aceiași activiști, a căror iubire de moșie nu intra totuși Într-un conflict vizibil cu pasiunea pentru cartușe de Kent, sticle de whisky, aparate video și alte embleme ale capitalismului putred. Mai mult decât atât, În timp ce părinții de Partid și de Stat Îi tocau pe bieții români cu „etica și echitatea socialistă“, odraslele de Partid și de Stat erau trimise la studii tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Îi Înlăturase capetele și Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină partitura lui Maggie Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu care ne Împuia urechile. Amândoi o curtau pe flușturatica nevastă, a cărei supărare că i se dă atenție era moft. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ar fi stat el dacă nu ar fi fost nevoit să facă pipi în acel moment critic. Sau poate a fost doar o povestioară pe care Bill o inventase ca să justifice obiceiul de a-și părăsi deseori postul pentru niște whisky din magazie. Mă considerase o persoană care poate fi coruptă pentru a-și ține pliscul; mi-a cumpărat tăcerea cu câteva beri. Mă vând ieftin. Întrebați pe oricine. Era ora șapte într-o superbă seară de vineri, în plină vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din furgonetă, ci și cu observații pertinente legate de felul în care înaintam cu munca. Și știa exact când aveam nevoie de o pauză. Am avut adesea discuții lungi despre starea lumii în fața multor căni de ceai cu lapte și whisky (Bill conservator, eu laburistă, conversații destul de amicale, în ciuda tuturor acestora); ajungând la viața personală, îmi spusese totul despre nevasta lui (din nefericire moartă), fata lui (o fată minunată) și ginerele (un păduche nemernic). Nu înceta să mă amenințe că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aș fi aprins un chibrit în dreptul respirației lui, ar fi ieșit flăcări. Băuse ceva mai tare decât șampania. Mătreața îi acoperea umerii ca pudra de talc, numai că mai puțin parfumată. Aftershave-ul lui dăduse o luptă cu mirosul greu al whisky-ului și pierduse. — Mă întrebam dacă ești liberă în seara asta. Știu un restaurant franțuzesc încântător și discret... Am avut o clipă imaginea în fața ochilor. Am sta la lumina lumânărilor pe o canapea roșie de pluș în cel mai îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ce să fac, iar din ușă se auzi Suki Fine: —Sebastian, încotro? Părea că au de gând să vină și ei. Săracul Bill, dacă un întreg grup de-al lor îl prinde în camera din spate cu o sticlă de whisky în mână... M-am strecurat și eu de partea cealaltă a biroului, după Sebastian, inventând scuze pentru absența lui Bill în timp ce îl căutam. Dar Bill nici nu bea whisky, nici nu era în camera din spate. Sebastian îl găsise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lor îl prinde în camera din spate cu o sticlă de whisky în mână... M-am strecurat și eu de partea cealaltă a biroului, după Sebastian, inventând scuze pentru absența lui Bill în timp ce îl căutam. Dar Bill nici nu bea whisky, nici nu era în camera din spate. Sebastian îl găsise în cămăruța din spatele biroului, o cameră mică și goală unde bâzâiau zeci de monitoare ale camerelor video. Era căzut pe podea, își strângea pieptul și încerca disperat să respire. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am spus stăruitor. Bill, mă auzi? Pleoapele i se zbătură. Brusc, se uită fix la mine. —Sammy... Vocea îi era atât de stinsă încât a trebuit să mă aplec exact deasupra lui ca să îl aud. Respirația îi mirosea puternic a whisky, ceea ce m-a surprins; dar încercam să mă concentrez la ce spunea și am alungat gândul. — Nu mai pot continua să fac asta... chiar dacă le spune... nu mai pot face asta. — Ce, Bill? Ce nu mai poți să faci? Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
știut că are probleme cu inima. Avea obiceiul să bea, nu-i așa? — O picătură în ceai, din când în când. Nu mult. Sebastian era totuși un angajat al băncii. Nu avea sens să neg că lui Bill îi plăcea whisky-ul, dar, ca să-l acopăr cât de cât încercam să ascund asta pe cât posibil. — Mai bine am pleca, a spus el. Nu mai avem ce face aici. Cineva ar trebui să o sune pe fiica lui. — Sir Richard l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nou cuprinși de tăcere. Era îngrozitor. Aveam senzația că urmează încă o rundă de urări de noapte bună. Orice ar fi fost mai bun. Așa că m-am ridicat pe vârfuri și l-am sărutat. Avea gust de vin și de whisky și mirosea delicios, a parfum piperat; i-am atins cu degetele reverele de mătase ale hainei. S-a dovedit că era timid doar în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea, a fost de-a dreptul extraordinar. După ce, într-un final, fără tragere de inimă, i-am dat drumul, m-am simțit beată, ca și cum whisky-ul pe care îl băuse mi se urcase mie la cap. —Toți băieții de la școlile private sărută ca tine? am spus. Dacă da, atunci am ratat multe. Acum era rândul lui să mă sărute din nou, dar, în schimb, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
imaginat persoana strecurând biletul, ca și când el sau ea și-ar fi luat un „la revedere“ prietenos în timp ce treceau pe lângă birou; Bill l-a citit și și-a turnat o băutură zdravănă, care ar fi cauza mirosului puternic și proaspăt de whisky din respirația lui. Apoi a urmat șocul și poate grija pentru ce-o fi fost pus să facă se dovedise prea puternică pentru inima lui. A murit refuzând să o facă, încercând să-l deconspire pe șantajist. Care, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]