2,178 matches
-
suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39. Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniți de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, și fără să-și ia merinde cu ei. 40. Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41. Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
s-a odihnit și a răsuflat." 18. Cînd a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. $32 1. Poporul, văzînd că Moise zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strîns în jurul lui Aaron, și i-a zis: "Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
eram cu gândul la acestea, vocea bătrânului mi-a amintit că nu sunt singur: „Ia să vedem ce spune Vasile Lupu voievod în hrisovul pe care tocmai l-ai luat în mână? Citește cu voce tare.” - mă îndeamnă călugărul. Nu zăbovesc nici o clipă și îi spun: Apoi, aici Vasile Lupu voievod scrie că: „...Am început și am zidit sfânta noastră rugă și mănăstire în târgul nostru de scaun Iași, în numele celor trei sfinți și învățători a toată lumea: Vasilie cel Mare, Grigorie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a patriarhului Ierusalimului, din noiembrie 1704. Îmi arunc întâi privirea asupra bătrânului călugăr...Șade liniștit și mă urmărește cu ochii mijiți. „Ai găsit ceva demn de atenție, fiule?” Am găsit, și chiar ceva deosebit. „Dacă-i așa, atunci nu mai zăbovi o clipă.” Încep să descifrez scrisoarea patriarhului, cu toate că ochii mi se lipesc de somn: „Scrisoarea de față a smerenii noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fost diac al slăvitului vodă Ștefan? Nu mi-a spus ea: <Capul sus!?> Nu am adus, însă, vorba despre toate aiestea. Am răspuns ca și cum nu mi-ar fi trecut prin gând așa ceva: Ce să fac? Nu prea mare lucru. Am zăbovit pe lângă bunul călugăr, care îmi este ca un părinte adevărat și... Așa se și cade, conașule. Să-i dai ascultare, pentru că ai multe de învățat de la el. Mare grijă are să aibă de matale, boierule. Nu te va părăsi decât atunci când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
se putea altfel. Acum am în mână încă un manuscris al lui Grigore Ghica voievod. Este dat la 1 noiembrie 1747 (7256) și vorbește de încă o treabă gospodărească. „Dacă tot îl ai în mână, dă-i citire, nu mai zăbovi!” Nu stau pe gânduri și mă avânt în dezlegarea celor scrise: „Facem știre tutror cui să cade a ști că, făcând domniia me certare pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
extrase cred că am ajuns în miezul, în centrul crezului de o viață al unui adevărat scriitor și om al cetății și al neamului nostru ca ROMÂNI statornici pe aceste meleaguri. 7-8 septembrie 2009. Cer iertare dacă vă fac să zăboviți ceva mai mult pe aceste rânduri, însă n-am putut să las să treacă ziua dvs. de naștere și mai ales „volumașul” trimis nu mi-a dat pace până nu mi-am spus cuvântul fără a vă cere voie. Vă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
nu răspunse. Găsea drept îndoielnică ideea că noul cuceritor ar fi fost ales de soartă pentru a pedepsi pe toți răufăcătorii din Linn după cum merită. Ar dura prea mult. Și-a alungat gândul și s-a îndreptat spre ușă. Acolo zăbovi și dădu cu ochii de sclavii credincioși care stăteau la birourile lor. - Nu vă grăbiți - spuse încet, pe un ton clar. Dacă nutriți emoții asemănătoare cu cele exprimate de Oorag, e bine să vă struniți. Căderea unui oraș, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
spațiul interplanetar, un om receptase mișcarea aceea ca pe un adevărat dezastru linnean. Ieși fără a mai rosti vreun cuvânt. Czinczar urcă încet dealul care ducea la gardul urât și scund ce se afla în fața casei lordului Clane din oraș. Zăbovi la gard, recunoscu materialul de construcție al templului și merse în continuare gânditor. Cu același interes, câteva minute mai târziu, se uită fix la fântânile țâșnitoare de apă fierbinte. Îi făcu un semn inginerului care se ocupase de construcția navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea." 5. Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr. 6. Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; 7. și în urmă, a zis ucenicilor: "Haidem să ne întoarcem în Iudea." 8. "Învățătorule", I-au zis ucenicii, "acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră. 10. Ei strigau cu glas tare, și ziceau: Pînă cînd, stăpîne, Tu, care ești sfînt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?" 11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, pînă se va împlini numărul tovarășilor lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de urmat. Da’ de unde! Exact omu’ care nvârte cele mai mari afaceri vine și-ți face ție pe onestu’! Păi, treabă-i asta? Uite, de exemplu, astă toamnă: știți că am mers la fermă la Șerbănești. Vă amintiți că am zăbovit acolo nu două săptămâni, ci trei. Deși săptămâna aceea, în plus, nu era prevăzută nicăieri. Din prelungirea asta, cineva s-a ales cu câteva canistre sau damigene solide cu vin bun și roșu. Puterea ursului. Trei copii pe an” “După
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
asigure că n-avea de gând să-i invadeze teritoriul. Doar după ce pronunțase cuvintele, i se păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cea pe care o scrisese el. Titlul cronicii sărea de pe pagină, producându-i un fior grețos. „Neurolog în cuvă1.“ Numele cronicarului nu-i spunea nimic. Articolul începea destul de respectuos. Dar după un paragraf devenea tăios. Începu să-l parcurgă, zăbovind asupra evaluărilor care-l desființau. Ideea de la sfârșitul celui de-al doilea paragraf era mai dărâmătoare decât îi dăduse de-nțeles Jess. Stimulată de imagistica medicală și de noile tehnologii experimentale moleculare, cercetarea neurologică a făcut progrese fenomenale în ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care ni le-am făcut unul altuia. În sfârșit suntem bine. Nu adăugă și datorită ție. —Danny Riegel? Copilu’ nudist al Mamei Natură? Se așeză, încă ud, pe brațul fotoliului său Naugahyde, ștergându-se distrat cu prosopul pe piept. Karin zăbovi puțin cam mult înainte să-și întoarcă privirea. Deci voi doi chiar sunteți împreună? —A venit să te vadă la spital. Stupid, forțat, nerelevant. —Zău? Danny Riegel. Mă rog, n-are ce să-mi facă. N-ar face rău nici unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte la sunetul molcom, Îndepărtat și puternic al timpului. Și m-am contopit prin cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
drum spre turnul de apă. Era exact momentul apusului, soarele dispăruse cu totul, iar ultimele sale raze cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fața pămîntului, era În stare să stea În pat toată viața și să vorbească. „Ce s-a-ntîmplat, tată?“ - zice. „Ai vreun necaz? Nu te simți bine?“ - zice. „Ba nu“ - zice Bill. „Mă simt mai bine ca oricînd, dar n-o să mai zăbovesc mult pe-aici cu voi“ - zice - „am hotărît că mi-a venit timpul să mor, Sam, și vreau să-mi rînduiesc gospodăria Înainte de-a pleca.“ „Da’ ce tot spui, tată“ - zice Sam - „ce-nseamnă asta? Doar n-ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sub o cupolă albă și chiar valsul părea obosit și și trîndav. Am intrat în parc prin partea de est, pe lîngă o stație de tramvai, și am ezitat să-l părăsesc din nou. M-am gîndit că lumina va zăbovi mai mult pe străzile largi decît aici sub frunzele de un verde închis. Am descoperit copacii înalți, am evitat gazonul neîngrădit și pajiștile, am mers de-a lungul marginilor parcului. Numai cînd am văzut felinarele aprinzîndu-se, am ieșit din nou
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a ne urca apoi treptat către manifestările mai superioare ale vieții omenești. Schimbarea traiului Geților și a Dacilor din nomad în așezat nu se făcu de odată si într-un chip năpraznic, ci mai mulți ani trecură în care ei zăboviră într-o stare mijlocie. Așa știm că pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai orașe de lemn si că viața lor era așa de puțin întemeietă încit se putură ușor retrage la venirea Macedonianului și scăpa de el în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
desfrânat, nerăbdător la muncă, cu inima fricoasă, iubind a se preumbla mai mult prin orașe decât a sta în lagăre, a fi purtat în lectică decât a se urca pe cal, a-și purta războaiele prin generali, iar el a zăbovi în trândăvie. Imperiul roman era mare, dar regele său mic; acel al Dacilor restrâns însă condus de un geniu. Se compensau deci pozițiile ambelor luptători; ba chiar cumpăna se pleca în favoarea barbarului. Decebal, după ce își pregătește puterile sale, atacă cu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca o realizare remarcabilă. Cine - adică - este Gilbert Gosseyn? Nu zăbovi asupra acestui amănunt. Își limită expozeul la evenimentele produse în sistemul solar, "de care am motive să cred că însăși Liga s-a interesat". Dar în timp ce vorbea, era încercat de un sentiment de deziluzie. Sperase că va găsi un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]