5,438 matches
-
jucaseră în văzduh, bătând toată ziua în geamurile prăfuite ale camerei mele de lucru.. Rece și transpirată ziua trecuse, înclinându-se maiestuos nopții, care punea stăpânire peste Bucureștiul zdrențuit de neliniști și păreri îngrozite de trăire neclară. Strada locuinței mele zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
și unde din dreptul geamului coborât să îl întrebe ce are. Nici oamenii, care au trecut pe lângă el, nu au binevoit să se oprească, din drumul lor plin de griji și de nevoi, să-i privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
cântatul cocoșilor, hangiul alerga ici și colo cu treburile necesare fiecărei gospodării dar cu multă grijă pentru a nu deranja călătorii ce poposeau la hanul său, în drumul lor prin Europa. Pajiștile arse de razele dogoritoare ale soarelui de iulie zăceau îngălbenite. Nu plouase de mult. Străzile pustii ale cetății aveau pietrele și podețele crăpate. Deodată, strada principală tresării la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul portocaliu ce se înfunda în pădurea deasă a Cotnarilor. Acum, în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ciudate, ritmice, urmate de un vuiet asurzitor. Deasupra capului meu zburau zeci de mii de muște mari și verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă a suratelor ce umpleau pereții și geamurile casei. Pe jos zăceau cu miile alte muște moarte, peste care a trebuit să calc cu un fior de silă și oroare, ca să ajung la mama ce se lupta epuizată și terorizată cu puzderia de insecte infernale. - Mamă, ce se întâmplă aici? am strigat
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
său, dar și al orașului de baștină. În fine, nu au lipsit mesajele de susținere pentru acordarea unor ordine naționale, sau înființarea de cluburi ale celor loviți de meteoriți. În context milioane de tineri din toată lumea, foarte asemănători lui Donică zăceau tot timpul prin parcuri sperând să-i lovească și pe ei norocul. Apărură și simulanții care pretindeau că fuseseră loviți de meteoriți încă pe când erau copii și arătau tot felul de bube care de care mai oribile. Evident au fost
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
prin care pare că timpul s-a închis. ( singuri, doar pașii mei răsună, în depărtare adânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-i recunoaște ) La colțul străzii un gard ruginit, o poartă de fier ușor întredeschisă... curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăți de piatră cu inscripții abia deslușite: מעבר ... שליפה îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale - urme de pași făcuți cândva mă cheamă înăuntru fac doi
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
a pedepsit Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”. Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
a pedepsit Dumnezeu, băiatule... Da, băiatule... eu sunt tatăl tău. Să mă ierți, băiatule... dacă poți!”.Vinovatul se stinge la fel de sălbatic pe cât i-a fost dat să trăiască: „Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea și viața în zăpada ce nu reușea să înghețe bine și nici să spele urmele ultimei halte din calea
CHEMAREA DESTINULUI – UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367145_a_368474]
-
Dacia Diugan, dansatoarea fugită de acasă și salvată de pe un vârf de munte, dintr-un sloi de gheață, ajunge în urma unei operații fatale, într-un scaun cu rotile. Tot ce s-a întâmplat în carte a fost visul acesteia, în timp ce zăcea, zbătându-se între viață și moarte, pe stânca Muntelui. Aici, planul fantastic pare să se încheie, lăsând loc celui real. Dacia scapă cu viață, însă rămâne paralizată, într-un scaun cu rotile. Picioarele ei asigurate nu îi mai sunt de
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
stropită e de sânge;/ Un sânge care-a curs pentru iertare,/ Când pe un deal ce și acuma plânge/ Tu Te jertfeai pe lemnul de salvare./ Căci Tu vroiai să-ntorci la altă viață/ Întreaga Terră plină de urgie/ Care zăcea în beznă, necredință/ Și-n ea, încet, speranța să învie.” Mulțimi de oameni se aflau la Ierusalim, când Hristos a fost răstignit, iar inscripția prin care se certifica faptul că Isus din Nazaret este Mesia urma să fie citită de
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
Nimic!"Cum să-i explic? În toate aceste zile am fost la job și apoi acasă, în pat, pe burtă. Nu sunt bolnavă. Nu mă doare nimic...decât faptul că am uitat cum e când ar trebui să fii fericită. Zac fără motiv. Nu sunt depresivă și nici supărată, căci toată lumea a fost drăguță și nici surprize mari n-au fost, pentru că majoritatea textelor sunt deja cunoscute din reviste. Am simțit acea bucurie și epuizare a lehuzei...care a tot așteptat
BLÂNDELE TĂCERI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367244_a_368573]
-
și-mi imaginez” și “Imperfecțiuni provizorii”. Cadoul m-a onorat, dar a avut și darul de a mă pune pe gânduri. Citind la început „Îmi amintesc și îmi imaginez”, pe masura ce înaintăm lectură, îmi puneam tot mai des întrebarea: unde a zăcut acesta proza profundă și emoționantă, aceste amintiri tălmăcite și răstălmăcite în laboratorul personal de nu am avut cunoștință despre adevărată lor valoare? Cunosc autoarea în fața căreia mă închin cu respect pentru că este atât de puternică și neobosita luptătoare pentru a
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
după un drum atât de lung. Sufletul meu era răscolit de durere, de speranță, de vise. Mergeam pe străzi, aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima pirueta” este un r oman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparentă, precum și permanentă actualizare a trecutului, fac ca viața reală, precum și percepția lumii să fie invadate de tragic. De
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
se furișeze să vadă unde au dus fata. Se strecoară neobservată pe plajă prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
-se partidele, sindicatele și televiziunile, însă tocmai aceste lucruri, în aparență mici, fac să se miște căruța România în direcția cea bună. Europeană. Exemplele devin tot mai numeroase. Numai la ultima ședință de guvern au fost aprobate alte proiecte, care zăceau de ani prin sertare. Tocmai de aceea, liderii „politici” îi caută înverșunați tot felul de pricini. Mai nou, un lider penal îl invită în Parlament la raport. „- Nicio problemă !”, a zis premierul. Vă amintiți că a mai fost și de
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
2017. Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă, Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două: Jumătate suspin
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
05.17 ... Citește mai mult Suprema așteptareCu mine-am plecat în singurătatea mea aleasăși-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă,Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele,Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coaseleSub pașii mei zac înzăpezite iluziile,Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile.Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară,La geam așteaptă moartea inutil ereditară.Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă,Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două:Jumătate suspin
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului < <Pe culmile succesului, totdeauna am urcat ! Lumea mă vedea ferice ; doar banii m-au bucurat... Averea-mi e, doar o felie din viața mea epuizată Ce pe patul de spital, zăcând, o revăd "filmată..." Bogății și laude, iată, astăzi au pălit Și-n fața morții iminente, fără sens au devenit... În rezervă-n întuneric, unde nimic nu poți să vezi Doar semnalizările, unor beculețe verzi, Ale aparatelor, care în viață mă
DIN LECȚIILE LUI STEVE JOBS... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368619_a_369948]
-
un traficant periculos de droguri și dispune de o bandă de nelegiuiți ce lucrează sub ordinele sale. El conduce și un club de noapte unde se practică jocuri de noroc, trafic de stupefiante și prostituție. Am aflat aceste lucruri în timp ce zăceam pe banca aceea azinoapte. E un mizerabil fără scrupule și lipsit de suflet, care nu se dă în lături, de la nimic. În plus, a pus ochii pe tine Deșire. Scopul său era de fapt să te facă să consumi droguri
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
este deloc momentul și cazul să riști din nou și să târăști pe cei ce te iubesc cu adevărat în alte belele!” Toate acestea i-au trecut prin minte în momentul când a aflat discuțiile auzite de Maria Carla în timp ce zăcea întinsă pe acea bancă la piscină, paralizată de drogurile puse lor în șampanie de acei delicvenți, dintre care pe unul îl considerase iubitul său. Se simțea iluminata și împinsă de dorință conștientă de ai feri de necazuri pe cei ce
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci întunericul a-coperă pământul, și bezna
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
mă conducă pentru a-l vedea. „Știi, s-a arătat impresionată de gestul meu dânsa, mai deunăzi mi-a mărturisit că te socotește al doilea dintre cei mai realizați elevi ai săi!...” (Primul era, cu siguranță și fără concurență, Schwartz.) Zăcea în cea mai îndepărtată odăiță a micului apartament, rămăsese o mână de om din bărbatul falnic de odinioară, am bâiguit câteva cuvinte și i-am întins cartea. Atunci s-a ivit de sub acoperământul său un antebraț scheletic, tremurând, pentru a
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
-se pe picioare ca o lumânare. - Fir-aș al naibii! Ce-i asta? înjură tânărul șofer din dosul volanului mastodontului. Ce-i cu nebuna asta? se întrebă el, nedumerit și furios, coborând din mașină și îndreptându-se către Romelia, care zăcea nemișcată pe caldarâm. Măi fată, tu ești nebună? Ce mama naibilui te-a apucat? Vrei să te sinucizi? Vrei să mă bagi în pușcărie? Ridică-te naiba odată, că doar nu te-am lovit! Tu nu auzi? Ce-i cu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]