1,689 matches
-
al "Serilor de poezie de la Desești" pentru întreaga sa operă poetică...! Cavalerul viu își înclina, astfel, sabia sa cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-a făcut, poate, decât să întindă o cursă cititorului, ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș pune să se facă un cimitir numai pentru cei fără identitate, cimitir pe lângă care cetățenii ceilalți, cei onești, să treacă cu pas ferit, să vorbească în șoaptă, cu teamă. Brrrr! Dar mă iau frisoanele când văd ce dictator monstruos zace în tine? Asta nu-i nimic. Întâi îi voi lua poporului pâinea și îi voi da cartea. Apoi îi voi lua cartea și îi voi da pâinea. Voi verifica prin serviciile mele secrete când e mai nefericit un popor, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a atentat până la a face concurență stării civile, și fizionomistul de la cazinoul din Deauville e în concurență cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viață la cazinouri, între 12 și 15 mii de fețe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi trăiește acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spun nimic. Astăzi mi se pare că am găsit pentru ei o nouă denumire: scriitori evazioniști. Nu voi face imprudența să concretizez scriitori evazioniști și cărți evazioniste, deoarece nimeni nu poate sa ne asigure că în evazionistul de azi nu zace scriitorul angajat de mâine. Maladia însă, în sine, merită să fie discutată. În ce constă ea? Așa cum spune și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi? Un lucru după cât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
această apreciere stăm pe gânduri. Drumul spre ocean e o carte greu de citit acum, din pricina prejudecăților literare fundamentale care stau la baza ei, dintre care cea mai iritantă este maniheismul, iar Pădurea Rusă e un roman prolix în care zace o btnă istorie de o sută de pagini, dar pe care autorul a înecat-o și compromis-o prin soluții șablon, începuturile lui sânt însă strălucite, romanul Soți și Hoțul (pe care am bănuiala că autorul l-a stricat la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se lămurea că nu cunoaște legile circulației, dar îi sfârâie sufletul să dea și el ordine altora, să le tulbure viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi gata ori-cînd să mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trebuie să murim. Ambele scene sânt ficțiuni, sentimentele însă au fost reale. În schimb următoarea scenă reală îmi vine abia acum în minte, dar cu tot atât de puține șanse de a se asocia vreunui sentiment care să-mi stîmească imaginația. Copilul zace în mijlocul bătăturii, și tatăl, cu sanitarul, discută calm situația, în timp ce bolnavul îi aude și înțelege totul: "N-o mai duce mult, zice sanitarul, fă-i ce-i trebuie că nu mai e speranță". "Crezi?" zice tatăl cu gândul la ceea ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuprinzătoare ca nici una alta. Cartea este un vapor de marfă care aduce spiritului nostru, din apropiere sau din depărtare, tot ce are de trebuință.” Klaus Horms 272. „Tot ceea ce a săvârșit, gândit și împlinit omenirea sau ceea ce a fost înainte zace păstrat, ca prin minune, în foile cărților. Ele sunt visteria aleasă a oamenilor.” Thomas Carlyle 273. „Toți suntem poeți când citim bine o poezie.” Thomas Carlyle 274. „Calul se stăpânește și conduce prin frâu, iar omul drept, prin cărți.” S.
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
că în viitor - un viitor pe care-1 purta prezent în el - i s-ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecuții mărunte, gândurile perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de sus, prin urmare, o ia În amonte pe firul gîn durilor, al imaginilor Împletite una Într-alta pînă la capăt, În spate, sub occipital, pe cîmpul vizual. Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace Înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
remarcat de cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu limba scoasă de un cot / îți retez carotida / să simt otrava / ca pe bunavestire“ etc. Cât privește lirismul, el a fost de multă vreme strangulat de autor. Dulcegarii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
idei ne scaldă creierul, care câteodată, precum bureții, trebuie să primească orice aduce curentul și să digere protozoarele mintale. Nu spun că nu e nici o alternativă la asemenea pasivitate, care este În parte comică, dar sunt momente, stări, În care zacem dedesubtul conștientului cumulativ și Îi simțim grozavul volum, simțim greutatea lumii. Deloc de râs. Lumea e teroare, cu siguranță, iar omenirea Într-o condiție revoluționară devine, după cum spunem, modernă - din ce În ce mai dementă, tărâmul naturii, după cum era el numit, transformându-se Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tot omul știe. Este ,,z’’; în caz c-apare, Cu precizie-n ziare, Stă în zahăr, frezii, zare Sau în zarzăr, zar, cazare. Râzgâiat făr’ de măsură, Bâzâie și nazuri face, Însă, e-azvârlit în zgură; De vreo zece zile zace! Nu mai zburdă; stă în loc, Buza și-a zdrelit, căzând; Nu-l zăresc azi chiar deloc Să mă-ntâmpine, râzând. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,Z’’ apare în cuvinte. Câți de ,,z’’ pe-aici se
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
mult decât Bucureștiul - în toate sensurile acestui termen. Și să enerveze la fel de mult. Dar uneori dragostea se naște tocmai din enervare - o dragoste pătimașă, fără speranță. Călătoriile omului interior Bogdan Romaniuc Charles Watkins este un profesor de limbi clasice, care zace inconștient într-un spital din Londra anului 1969. Nu-și amintește nimic din trecut și face cu greu față tuturor încercărilor medicilor de a-l „recupera“ din lumea sa interioară, din aventura culturală în care este prins. O coborâre în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
băiatului de șaptesprezece ani care, din punct de vedere fizic, ar fi putut trece drept adult și care era îngrijit în vila unei foste pensiuni de către asistente medicale finlandeze? Pentru început, el nu trădează nimic, este doar aparent acolo și zace într-unul din paturile aliniate. Deja are voie să se ridice și să facă primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie a ruinelor vorbește, în care ultima strofă spunea: „...împrăștiat zace Berlinul. / Praful se ridică, / apoi iar acalmie. / Marea femeie a ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc în mine, în liniștea amiezii. Sunt pe ulița satului și-mi îndrept pașii spre școală. Am câștigat statutul de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului (un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-mi pleci din toamna-mi plânsă, Cu trupul tău de vis, unde noaptea te ucide De ce mi-ai rămas în suflet ca o dimineață ninsă Cu zăpezile tăcerii, prin distanța ce te vinde. Privește cerul de iubire, cum îmi zace Peste trupul meu de AER, ce se pierde printre nori Am doar CASA-MI DE POEME, ce te place Să fii muza dintre noaptea de SIMEZE ÎN DECOR, Lasă-ți trupul tău de laur, pe tăcerile durute În rostirea multor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n așchii siderale Eu nu mai știu nimic de gerul meu divin Când omenirea zace în viețuri astrale. Eu nu mai știu nimic când gerul te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mea, culcată-n alte timpuri Arzând la demoni, lacrimi pe obraz. Ei m-au iubit și m-au urât Și au vrut să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu-l scot. Mă chinui puțin, căci mi-e lene să mă aplec și atunci încerc în mod repetat să agăț cu vârful celuilalt pantof ce dracu' se ascundea în adăpostul dintre toc și talpă. Și reușesc. Ce crezi că zace pe trotuarul din fața cafenelei din Place de la Concorde, adus cu mare sacrificiu, pe blat, fără taxe vamale, și foarte proaspete? Câteva fire de paie, care, nici mai devreme, nici mai târziu de azi-dimineață, erau în mijlocul Bărăganului, pe o vreme cumplită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]