157,129 matches
-
de Bulă. Nu-ș cum se apleacă el, și din sân îi pică pe jos un guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider informal", preia mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu zic nimic, se uită pe geamuri, mimând interesul, la muncitorii sprijiniți în lopeți) și articulează, limpede și sonor (o ajută, ce-i drept, și constituția fizică stil Monserrat Caballé) următorul discurs vindicativ: „Da’ unde s-a mai pomenit firobuz fără scaune
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
suplimentul "Litere, Arte , Idei" al "Cotidianului". Plus colaborări la alte reviste culturale, prefețe, traduceri, lansări... Într-un interviu luat de Radu Constantinescu în Tribuna nr. 19, la întrebarea ce sacrificii presupune un asemenea ritm de muncă, Omul care aduce cartea zice că ba nu presupune sacrificii, e o bucurie teribilă, "mă dăruiesc (sau mă ratez?) cu fervoare". Singurul inconvenient al freneticei activități publicistice pe sticlă și pe hîrtie ar fi că nu mai citește de plăcere ci din obligațe. Așa se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic nu mă «interesează» din ceea ce se întîmplă și mi se întîmplă, din ceea ce aflu, din ceea ce
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
proiect și nu pricep cum de am avut vreodată energia să mă însuflețesc, să mă implic și, cu deosebire să scriu? (...) Trebuie să recunosc, după aceea, că fără străbaterea acestor momente, nici celelalte nu s-ar fi ivit." S-ar zice că avem de-a face cu un cititor pe cît de pasionat, pe atît de capricios, supus dispozițiilor de moment; acum punînd totul la-ndoială, începînd cu sine, acum lăsîndu-se fascinat de genialitatea lumii. O adevărată boală, cum el însuși
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
urmăresc să pună capăt discriminărilor tradiționale prin intermediul limbii, cum ar fi acelea care se referă la negri, afro-americani, gay etc., fie ele de natură socială, rasială, sexuală, religioasă, și să dea satisfacție feminismului ori multiculturalismului. În loc de Adam și Eva, manualele zic Eva și Adam, cuvîntul yacht este evitat, ca elitist, iar orb, ca jignitor. „Este ca neolimba lui Orwell pusă în practică", scrie dna Ravitch referindu-se la romanul 1984. Pentru noi, poliția limbii nu reprezintă o noutate. Politica culturală a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
reia un editorial de acum exact 10 ani. Despre omul fără dileme care naște monștri. Din nou, actualitatea nestinsă a unor probleme din România postcomunistă. Așa că poate ar fi mai bine să nu mai vorbim de actualitate. Haideți să-i zicem perenitate. La noi, totul durează. Și-ți dai seama de asta exact cînd, vorba dlui Cosașu dintr-un savuros text despre coincidențe, începi să te întrebi de ce nu mai zice nimeni nimic de o bucată de vreme despre... Exact atunci
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
bine să nu mai vorbim de actualitate. Haideți să-i zicem perenitate. La noi, totul durează. Și-ți dai seama de asta exact cînd, vorba dlui Cosașu dintr-un savuros text despre coincidențe, începi să te întrebi de ce nu mai zice nimeni nimic de o bucată de vreme despre... Exact atunci toată lumea se pune pe turuit despre subiectul cu pricina. l Din Caligraful mehedințean pe luna mai, reținem o pagină consacrată de către istoricul Adrian Cioroianu comunismului românesc privit din unghiul inedit
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
atât mai mult, la proiectul lui Slavici, în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de față adaugă volumelor, propriu zise de Nuvele, textele postume Prințesa, Căile morților, Un democrat, textele din periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele de mult în conștiința cititorului, ca să nu mai vorbim de specialiștii
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
s-a dus. Ce te faci însă cu seismele, cu replicile, mărunte, imperceptibile, deocamdată, ale fenomenului?... În stare să pună din nou serios în mișcare cine știe când alte straturi de dedesubt adormite?... Un prieten, care este și puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
serios în mișcare cine știe când alte straturi de dedesubt adormite?... Un prieten, care este și puțin cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște... Nici un fel de feminitate. Va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat în întregime încă din start. Pe când la noi semideschis. Afară doar dacă nu ni-l bararăm noi singuri. Dar asta ne privește. Prietenul cârcotaș mai zice: observați când a început tărășenia?...Prima din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale culesului abia încheiat... Bine
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
nici unul nu mai are mustăți? Asta era. Greșeala lor capitală. Nici unul din ei nu-și mai lăsase mustăți. A, mă trezisem în fine, - mustața generalisimului Iosif Visarionovici Stalin, Dzugașvili; mustața istorică despre care un poet, trimis după aceea în Siberia, zicea că atârnă în farfuriile cu ciorbă ale tuturor proletarilor din lume... Să fi reieșit, oare, că mustața produsese declicul din octombrie al subconștientului rus?... Sau era pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
poetului arădean. E acea nediferențiere între factorii componenți ai realului, acel sincretism ontologic ce indică intuiția originarului unitar, a ansamblului ale cărui părți rămîn tainic solidare. Bunăoară un amestec de modern și arhaic, de urban și bucolic, dincolo, s-ar zice, de-o intenție de poetică, precum o respirație generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
lor poetic nu vine din rezistența la prejudecată și pudibonderie. Libertatea de a le folosi nu înseamnă, până la urmă, nimic. Cum o faci e însă esențial! În fața meșteșugului poetic, statutul lor lingvistico-expresiv e perfect egal cu cel al cuvintelor așa-zis decente. Se vede și din Studiu de bărbat că Paul Vinicius are potențial poetic, valorificat însă cam superficial. Abordând, cu substrat sexual mereu insinua(n)t, o serie lungă de relații cu personaje feminine, naratarul lui Vinicius face figură de
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
punct în plină glorie cu Levantul, respectiv Înnebunesc și-mi pare rău, Mariana Marin a mai dat Mutilarea artistului la tinerețe, iar Mușina, Stratan, Stoiciu și Coșovei (pentru a nu lua decât aceste exemple) au mai scris, cum s-ar zice, în virtutea inerției, cu succese parțiale, dar fără impactul și strălucirea de odinioară. Sigur, nu e vina lor că, sociologic vorbind, statutul literaturii (al poeziei în special) s-a deteriorat, dar nu e mai puțin adevărat că luminile rampei poetice au
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
Cum o arată și titlul, volumul are în centru toposul vânătorii, însă poetizat fără nerv, în zvâcniri scurte, incerte, până la urmă insuficiente, abandonate precoce. Versuri obosite, rezolvate adolescentin, creând frustrări cititorului care are nostalgia freneziei din În așteptarea cometei, să zicem: „Singurătății i se făcuse dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul pipăiau străzile / cu bastoanele albe..." (Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul și îi reamintesc că
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și cu fapta,/ încît îi zice,-ndată, el:/ „Hai, că te iau în dreapta" ( Caragialeta bis, p. 63). Finalul din La Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
da oferă poemul 1901, a.m.: "Pe Bulivar, la Eforie,/ la ’901 fix,/ vieața-i o euforie/și nici o stradă nu-i un Styx.// O calfă traversează timpul,/ în timp ce domnii beau la Brofft;/ să treci în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic: un moft." (Caragialeta p. 74). Prin cuvinte, forme poetice și citate din literatura începutului de secol XX Șerban Foarță dă o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură română de ieri și de
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
lumea asta a veseliei debordante de la sfârșitul săptămânii. Simt vetust și văd monstruozități... Nu parafrazez, vezi-ți de treabă Sunt depășit de istorie, de acest secol care va fi "Surprize, surprize", "Marea provocare" sau nu va fi deloc. Cine-a zis asta? Mao Tze Dun? Malraux? Andreea Marin? Bush jr. I? Dan Negru? Lapsus În orișice caz, secolul XXI este un teritoriu în perimetrul căruia trăiesc oameni absolut normali, îndrăgostiți de micul ecran de parcă ar fi citit la ( tele)comandă "Prima
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
ei? Ce pot avea eu cu cei doi prezentatori și cu "Vacanța mare" zece, care-i și întrece? Oameni plini de șarm, de voie bună și de-o inventivitate onomatopeico-lingvistică care l-ar încânta până și pe Alexandru Graur. Am zis o cacofonie? Numa^ la mine-o vezi? Și nu-i adevărat că râsetele Andreei Marin par surori cu ale mătușii din Caracal după ce a căzut din car de-i zâsă unchi-mi-o: "Fă, proasto, dăduși cu capu^ de piatră
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
primarii de sector cu roaba de asfalt și canciocul, astupau ei gropile dacă chiar le păsa cum arată orașul. S-a dus președintele Iliescu să-i calmeze din ciorovăiala lor interminabilă. Domnii primari s-au astîmpărat nițel, cît să nu zică lumea că nu-i potolește nici președintele țării, după care s-au încăierat la loc. Băsescu, în loc să ceară scuze bucureștenilor pentru experiența prostească a așa-zisului metrou ușor, fostul tramvai 41, vrea să umple Capitala de garduri pentru tramvaie și
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
scade când e timp urât. Așa se face că de șase ani România muzical împrăștie necontenit, cu mărinimie, d( h)aruri sonore pentru fel și fel de talii și apetit, prezervând muzica adevărată de surogate și poncife. Uite, mi-am zis, o întreprindere inestimabilă și inebranlabilă în ordinea igienii fenomenului educațional, totodată o ofertă grațioasă și generoasă în plan strict artistic. {i mai presus de toate, productivă cultural. Aud însă că de la o vreme, cultura trebuie să fie rentabilă în primul
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]