2,112 matches
-
a vizitat acolo de mai multe ori. Povestea îi mai lungă, dar sper că vom găsi timp cândva să o depănăm pe îndelete. De aici înainte, se simte deja adierea răcorii pădurii Bârnovei, în gura căreia se ridică de veacuri zidirea din piatră a Mănăstirii Bârnova. Nicolae Iorga o consideră una din cele mai impunătoare din câte le avem, depășind în dimensiuni pe cele mai mari lăcașuri de rugăciune din țară. De vom coborî în istorie, apoi multe lucruri deosebite ne
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
lăcașuri de rugăciune din țară. De vom coborî în istorie, apoi multe lucruri deosebite ne așteaptă. Trebuie să-ți mărturisesc, dragă prietene, că din nou sunt derutat de unele date istorice. De pildă, nu prea stă în picioare afirmația că zidirea Mănăstirii Bârnova a fost începută de Miron Barnovschi în 1629, pentru că la 11 noiembrie 1628 el a făcut un act în care spune: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...Iată a venit înaintea domniei mele...sluga domniei mele, Dima călăraș de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
între ochii noștri răsipire și pustiire a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput a fost zidită de Isac Balica hatmanul...Iar în domnie noastră întâi, din dumnezeiască râvnă fiind îndrumați cătră zidire și ridicare acestii biserici cu osârdie ne-am apucat...ca de iznoavă o am făcut din temelie, mărind-o precum să vede, făcând și zidi prinpregiur și case de piatră și o am înzestrat cu toate ce să cad unui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
formă de Țarigrad”. Acesta a fost așa numitul Palat al Domnițelor. Ruinele ce se văd însă în dreapta intrării pe sub turnul clopotniță sunt ale fostei egumenii zidită înainte de 1812. Din pisania turnului clopotniță aflăm că: „La anul 1819 s-a început zidirea acestei clopotnițe de mine smeritul arhimandritul Ioasaf Moldovan pro stosul mănăstirii Frumoasa și din rele întâmplări s-a sfârșit de tencuit și zugrăvit în anul 1833”. Cu toate acestea, după boltirea intrării, corpul edificiului pare a fi mai vechi. Numele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
De aici ni se deschid zările care ne inundă cu lumina lor albastră culeasă din pădurile Dobrovățului, Bârnovei, Hadâmbului, Copoului, Aroneanului și din lunca Prutului. Îți mai amintești, cred, cum spuneam despre cei bătrâni că au știut să-și așeze zidirile în locurile cele mai frumoase. Părăsim cu greu starea de reverie care ne-a cuprins privind în cele patru zări și intrăm în curtea mănăstirii. De la început trebuie să spunem că mănăstirea poartă numele dealului pe care a fost zidită
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ne-a cuprins privind în cele patru zări și intrăm în curtea mănăstirii. De la început trebuie să spunem că mănăstirea poartă numele dealului pe care a fost zidită. Dealul Cetățuia este pomenit într-un act din 28 noiembrie 1649 - înaintea zidirii bisericii care vorbește de mărturia marilor boieri moldoveni privind schimbul de sate făcut între Mănăstirea Bârnova și Iordache (Cantacuzino) mare vistiernic: „Iar cinstitul boier,fratele nostru Iordachi vist(iernic), au dat lor (călugărilor n.n.) schimbu pentru schimbu a patra parte
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a servit de reședință domnească, fiind mult căutată. Din ansamblul mănăstiresc s-au păstrat toate construcțiile: palatul domnesc, baia sau poate cuhnea, sala gotică,, turnul „Cina pelerinului” și altele. Se spune, iubite prieten, că în vremuri de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel, care pleca din Curtea Domnească din Iași și, trecând pe sub Bahlui, ajungea sus în cetățuia existentă pe acel loc. Sau că după zidirea bisericii, acel tunel ieșea chiar în altar și era de folos
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Se spune, iubite prieten, că în vremuri de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel, care pleca din Curtea Domnească din Iași și, trecând pe sub Bahlui, ajungea sus în cetățuia existentă pe acel loc. Sau că după zidirea bisericii, acel tunel ieșea chiar în altar și era de folos domnilor în caz de primejdie. Ca orice alcătuire frumoasă, și Cetățuia a atras de la început pe mulți curioși. Chiar în anul inaugurării, mănăstirea a fost vizitată de sultanul Mahomed
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
act, din decembrie 1717, Mihai Racoviță voievod dăruiește unor boieri satele confiscate de la Vasile Ceaurul, fost mare stolnic care s-a „închinat” nemților atacându-l pe domn în Curtea Domnească din Iași. Povestea Cetățuii nu se sfârșește aici. Ca orice zidire, și aceasta a suferit deteriorări în timp.. Întâi a căzut zidul de pe latura vestică a incintei. Apoi au ajuns în stare de părăsire și ruină Palatul Domnesc și Sala Gotică...În vremea IPS Pimen Georgescu, Mitropolit al Moldovei, s-au
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și a credincioșilor din Târgușorul Nicolinei. Înaintea acestei biserici a existat una din lemn, înconjurată de zid și chilii pentru călugărițe. A dăinuit până în 1813, fiind folosită ca paraclis pentru cimitirul Sfântul Vasile. După cum scrie în pisania bisericii actuale la zidirea ei s-au folosit materiale provenite de la biserica Izvorul Tămăduirii (Galata din Vale n.n.). În ultima vreme, i s-au adăugat o capelă mortuară și o casă de prăznuire. Pictarea bisericii s-a realizat în 1889, restaurânduse în intervalul 1935-1940
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a zidit în prima sa domnie „Galata din Vale”, căreia, după bunul obicei domnesc, îi dăruiește, la 25 februarie 1577, satul Vorovești din ținutul Cârligătura. Numai că abia fu gata biserica și dealul Galatei o luă la vale, împreună cu noua zidire.Cronicarul Nicolae Costin spune că „Într acestaș an (1583 n.n.) dacă s-au așezat Pătru Vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidise întâi, mănăstirea Galata din Vale și apoi se risipise, ce cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
încă pictarea bisericii și nu se ridicase zidul înconjurător, dar se zidiseră egumenia, trapeza, chiliile și alte acareturi. Se spune că biserica a avut fresce și în exterior care au dispărut cu timpul. Abia trecuseră vreo 30 de ani de la zidire și biserica a început să dea semne de ruină, fiind nevoie de restaurare. Zidul înconjurător a fost refăcut în 1736, odată cu casele domnești, cărora li s-a adăugat etajul. Temporar, această mănăstire a servit de reședință domnească.. Ceasul rău privind
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
biserica a început să dea semne de ruină, fiind nevoie de restaurare. Zidul înconjurător a fost refăcut în 1736, odată cu casele domnești, cărora li s-a adăugat etajul. Temporar, această mănăstire a servit de reședință domnească.. Ceasul rău privind soarta zidirilor lui Petru Șchiopu voievod nu trecuse încă, pentru că, în 1762, biserica a ars, dispărând astfel pictura interioară. Arhitectul G.M.Cantacuzino, vorbind despre Galata, spune că biserica reprezintă tranziția „între arhitectura rațională a lui Ștefan cel Mare și arhitectura ornamentală a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Pe când noi băteam dealurile Miroslavei, nu știam aproape nimic despre un așezământ școlar de renume, care a existat pe aceste meleaguri. Când am intrat însă pentru prima dată în curtea Grupului Școlar Agricol „Mihail Kogălniceanu”, am simțit cum una din zidirile de aici mă privește de pe soclul istoriei. Mergând pe firul timpului, am descoperit că acest palat a fost edificat prin 1795, de către vornicul Teodor Balș, „boier cu multă stare”. Și astăzi se mai văd rămășițele parcurilor din jur, unul franțuzesc
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
știu prea bine dragostea pentru Marele Ștefan. În urma lui au rămas atâtea biserici care împânzesc Moldova ca o salbă de nestemate. Iată, însă, că Iașul are norocul să se închine la ultima ctitorie a marelui voievod - Mănăstirea Dobrovăț. În vremea zidirii ei, pe acel loc se afla o poiană în codrii seculari de pe malul pârâului Dobrovăț, unde bătrânul, bunul și înțeleptul Ștefan vodă a rânduit ca înaintea trecerii sale în lumea drepților să se zidească o biserică. Împlinirea dorinței iubitului domn
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
căror fațade punctau stiluri diferite de artă. Spectacolul istoric se transformă ușor, ușor în cel al echilibrului constructiv, marcat, tot în timp, de fastul aulic, decorativ și pitoresc. Ulițele urbanului capătă îmbrăcăminte de stradă, iar clădirile se înalță ca niște zidiri gândite pentru veșnicie. Din loc în loc, bisericile, protejate împotriva unor inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura primelor biserici și mănăstiri amplificau umbra vie a Bizanțului și fastul decorativ, corelația dintre coloane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
1882, cu tipografia unde s-a scos Cazania lui Varlaam. Evlia Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o descrii", iar Paul de Alep, cu aceeași emoție "uimește mintea celui ce o vede". Cu această unică biserică, în fapt, arta zidirilor religioase din Moldova atinsese apogeul. De departe, de pe crestele colinelor domoale ale Iașului, se zăresc Mănăstirea Galata, ridicată de domnitorul Petru Șchiopul, considerată, cum se spune, un veritabil compendiu de artă religioasă, apoi Mănăstirea Cetățuia, înălțată pe vremea lui Duca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spiritului, ca un element fundamental învingător asupra răului din abis. Privesc încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din vale. LECȚIA NATURII Negurile se întind și orașul nu se mai vede ca în zilele obișnuite, cu soare mult. Spre asfințit însă aerul curat învăluie contururile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
întinerind mereu în bronz și fier,/ de strajă crezului străbun din steme/ și blândului urcuș moldav spre cer./ Mi-s dragi, bătrâne, zidurile tale/ cu lumea lor de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
silabă, și nu știu dacă voi mai adăuga vreo una. Pentru cititori, voi aminti volumele dumneavoastră de până acum: "Inel cu enigmă" (1970), ,,Missa Solemnis" (1971), "Poezii" (1972), "Poemul de purpură și alte poeme" (1974), "Diotima" (1975), "Marea înfățișare" (1977), "Zidirea și alte povestiri" (1977), "Arca" (1979). Pentru unele dintre volumele de poezie vi s-a oferit: premiul Academiei, premiul Eminescu, premiul Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Seniorilor din Moldova. O altă întrebare. Credeți că la triumful omeniei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Opera Magna, 2004. ARHIP, Ion. Odiseea muzeelor ieșene. Iași, Princeps Edit, 2008. BARBU, Nicolae. Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași dintre 1816-1976, Iași, Editura Junimea, 1978. BĂDĂRĂU, Dan. Istoria Iașilor. București, Editura Academiei Române, 2010. BĂDĂRĂU, Dan CAPROȘU, Ioan. Iașul vechilor zidiri. Iași, Editura Junimea, 1974. BĂILEANU, Gheorghe. Așezămintele Sf. Spiridon. Iași, 1937. BĂLĂNESCU, Sorina. Peisaj ieșean cu oameni de teatru și spectacole. Iași, Princeps Edit, 2004. BÂRSĂNESCU, Ștefan. Medalioane. Iași, Editura Junimea, 1972. BEJAN, Victor. Oamenii cetății. Iași, Editura Pim, 2015
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Iași, Editura Pim, 2004; Ce nu știm despre Iași. Editura Pim, edițiile 2006, 2007, 2008; Hoinar în jurul Iașului. Editura Pim, 2014. IORGA, Nicolae. Ce a fost, ce este, ce poate fi Iașul. București,Tipografiile Române Unite, 1935. JUMARĂ, Dan. Vechi zidiri ieșene. Iași, Princeps Edit, 2004. LĂCĂTUȘU, Gloria. Casa glasurilor noastre /Radioul Iași/. Iași, Editura Cronica, 1996; Clipe împotriva morții. Iași, Editura Vasiliana ' 98, 2005. LEON, Aurel. Umbre, vol. I-VI. Iași, Editura Junimea, Iași, Editura Centaur, 1970-1991. LEONTE, Elena, MAFTEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de altădată. Biblioteca Universității, 1910. MITICAN, Ion. Cu Mihai Eminescu și Ion Creangă prin Târgul Ieșilor. București, Editura Sport-Turism, 1990; Prin Iași cu Veronica Micle. Iași, Editura Cronica, 1996; Strada Lăpușneanu de altădată. Iași, Editura Tehnopress, 2002; Vechi locuri și zidiri ieșene. Iași, Editura Tehnopress, 2003, vol. 2, 2006; Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde. Iași, Editura Tehnopress, 2006. MOSCOVICI, Liviu, BUSUIOC, Nicolae. Ghidul bibliotecilor ieșene. 1990. MUSCALU, Ion. Osândă și izbândă. /Despre voievodul martir Miron Barnovschi/. Iași, Editura Danaster
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
folos, și multe locuri slobode fără nici o trebuință, unde fiecare aruncă gunoaiele; s-ar putea dar, ridicându-să planul orașului, să se deschiză prin mahalale drumuri largi și puse pe linie, fără a se abate, decât numai unde va fi vreo zidire deosebită; iar cât pentru cășcioarele cele mici și împrejmuiri ca cele ce s-au zis mai sus, cu lesnire să socotește că s-ar putea îndupleca proprietarii a le vinde cu un preț ieftin, pe seama orașului, și atunci, surpându-se
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]