1,652 matches
-
făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi, ce scriau de zor, înclinați spre registrele lor. Reta îi arăta, ferindu-se să atingă pasta picturii, întinzând degetul, retrăgându-l și mușcându-l de uimire, apoi indexul ei se deplasă de-a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui bărbat foarte negru la
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi, ce scriau de zor, înclinați spre registrele lor. Reta îi arăta, ferindu-se să atingă pasta picturii, întinzând degetul, retrăgându-l și mușcându-l de uimire, apoi indexul ei se deplasă de-a latul tabloului oprindu-se asupra figurii unui bărbat foarte negru la
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
să fie mai bun. b) Poveste despre „LASĂ” Se zice că ar fi fost cândva un băiat pe nume Lasă. Nimeni nu-l mai striga pe adevăratul său nume pentru că el, la orice vorbă, răspundea: „Lasă, că n-o fi zor!”, „Vin mai târziu!”, „Fac pe urmă!” și tot așa. Era un băiat leneș și delăsător. Nu vrea să facă nici un lucru, nu vrea să meargă nici la școală. Vrea numai să se odihnească. Părinții lui erau mâhniți. Învățătorul îi spunea
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
sunt pline cu struguri frumoși și gustoși. De aceea toamna viile sunt pline și de glasurile copiilor care ajută și ei punând câte un strugure în coș și altul în gură. Pe ogoare, în livezi și grădini oamenii muncesc de zor la strângerea recoltelor. Aceste munci sunt plăcute și durează multe zile, dar cere și multă atenție. Merele și perele sunt gingașe. Trebuie să le culegem cu mâna și așezate cu grijă în lădițe sau coșuri pentru a le avea frumoase
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și celebra N. Luciu a apărut pe o copertă lucioasă, oferind, generoasă, porțiuni apreciabile din cele două izvoare ale propriei bunăstări. La o televizunie privată, de mare succes, am observat chiar și două crăciunțe în mini, alergându-se de cu zor. Cred că în viitor, la grădiniță, nu va mai veni Moșul, ci doar o crăciuniță în mini și cu un decolteu atractiv. Mă enervează mult belfastizarea orașelor și satelor valahe. Am avut noroc acum două zile când o artificie, calibru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
păpușoi! Ajungem în fine la Palatul Mogoșoaia (Muzeul Civilizației Aulice - sic!). O instituție culturală ce ține de Primăria Municipiului București. O bijuterie arhitectonică, dotată cu un parc magnific ce o înconjoară! Pe malul lacului din față se construiesc de cu zor vilă lângă vilă, bunker lângă bunker. Evident, fără nici un plan de sistematizare și nici un gust, cuibușoare de nebunii pentru Irineii și Monicuțele de mâine. Iar în curtea impunătoare a palatului, o armată de oameni întindeau un cort enorm, reflectoare, spoturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sunt salvată, căci am ajuns în alt secol, în altă poveste. Sub cortul ridicat din stinghii de lemn, un pletos cu șorț de piele bate fierul încins pe nicovală. Altul dă cu rindeaua pe lemnul unei uși, apoi lăcuiește de zor un dreptunghi cât un biscuite. Un munte de saci de cărbuni, printre care mișună tinerii cu cămăși albe, veste negre și pălării. Sunt transpirați, strigă unul la altul în germană, dându-și comenzi scurte. I-aș asemăna cu piticii Albei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
făcut poze, te liniștești - e tot târgul din 2007 și Editura „Zodia fecioarei“ tot n-a reușit să își amenajeze locația. (Scriu în „centrul de Internet“ al Bookfest, care... nu are încă Internet. Niște băieți cu tricouri albe introduc de zor „aipiuri“ și nu iese nimic de un ceas. Robert Bălan mă anunță că a verificat și ieri - nu era net! Și când te gândești că Ioan T. Morar se plânge în Cartea de la capătul lumii că merge greu la Nouméa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Și unchiul, Apolodorini/ Și neamurile și vecinii/ edeau grămadă lângă el/ Și-l îmbiau cu zeci de pești/ -Ia-i, dragă, dacă ne iubești.../ Nu mai fi trist, Apolodor/ Ți-i dăm pe toți,dacă zâmbești.../ Dar el ofta, ofta de zor:/ -Aș vrea să plec la București...". Invocată strict pentru o clipă, interpretarea lui Vladimir Jankélévitch asupra nostalgiei arată că suferința întoarcerii dispare atunci când eroul revine în "gradul zero al nostalgiei", în locul ce-i potolește dorința căutării, în adevăratul acasă. Tenorul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
am ajuns să ne jucăm de-a mama-gaia. Când eu primesc două scrisori frumoase, primești și tu tot două scrisori de la mine, cu deosebirea că ale mele nu sunt atât de satisfăcătoare ca ale tale. Eu te-am luat la zor, dar abia acum am constatat din cele ce-mi scrii, că nu tu ești vinovatul. Trăim cu multe secole în urmă, vine poșta mai prost decât ar veni din străinătate, și nu-mi explic cauza. Probabil că vrea să mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
BINE. Satură-te de necazuri odată! Și hai, vino cu mine Eu sunt “starea de bine” Pe care toți o vor Dar foarte puțini mă caută. Majoritatea stau în “fotoliul” lor Cu toate că acesta este incomod Și-și “rumegă” problemele de zor. Tu stai în acest fotoliu? Mă vrei, dar nu mă cauți!? Ai dat mâna cu mine? Cine ești tu, oare? Răspunde-ți singur, și să fii sincer Altfel vei sta mult și bine, crezi tu! În acel fotoliu, care a
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină - în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țățoaie enorme, cu mustăți și ochi bulbucați, care transpirau din belșug și niște fețe tuciurii, tăbăcite și îngruzite ca niște opinci la gurgui. O mașină care tocmai descărcase "inimă", cu un șofer rozaliu, era trasă aproape de intrare și afuma de zor măciulia de oameni cu un fum negru, înecăcios, de motorină nearsă. Gîndul mă ducea la un roi așezat pe o creangă și pe care gospodarul îl afumă ca să-l adune în stup. Speram că măciulia se va desface din clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la festivitatea cea mare de semnare a protocolului de înfrățire, să fii în mare formă. Nici o grijă, domnule primar. Așa voi fi. Să-i scriu pe o foaie pe toți. Dictăm nume, dictăm funcții și amicul meu își scrie de zor pe foaie. Apoi dispare în camera sa. Domnul Tudose cred că citește la oglindă acum, glumește Romeo Olteanu, membru al delegației. Ne despărțim buni amici, după ce am făcut planul de bătaie pentru a doua zi. Dimineața, amicul nostru prezentator apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și frumoase își găsiră culcușuri ascunse prin podul șurilor. În sfârșit, au venit și rușii. Țin minte că în seara cu pricina, întunerică, fără lumină, am ieșit în drum, pe dâmb, cum îi spuneam tăpșanului din zonă, și flecăream de zor ba de una ba de alta, cu ochii ațintiți spre Dealul Crucii de unde urma să apară bazbuzicii. S-a întâmplat pe la miezul nopții. Au venit dinspre Gârceni sau Dumbrăveni și s-au oprit pe Dealul Crucii, îndreptând câteva reflectoare puternice
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare și dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-au dumerit imediat cine era musafirul. Săndel este invitat de mătușa Marița, să ia loc pe un scaun ce era așezat între cele două ferestre, ce dădeau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
doamna Elvira, dintr-o dată intrată în gura lumii acea gură grozavă, hulpavă, neiertătoare, ucigătoare, despre care se zice, ferească-te sfântul, că "n-o astupă decât pământul!" Trei zile și trei nopți, târgul s-a pornit și a trăncănit de zor, ca un uriaș malaxor, din care răzbăteau și s-auzeau, pe străzi, în piețe, la colțuri frânturi de păreri, aprecieri, adevărate sau eronate: ..."nepotism"..., "servilism"..., auzi dom'le: asta i-a cerut directoarei Bibliotecii de la Institut să întocmească o bibliografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă-s pe holul larg și înalt, de la intrare în Universitate. Lume multă. Buluc de băieți și de fete. Zumzet zgomotos. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin curte. Ești scăpat, Laure. Da’ mai rău e că n-are cine să-i bată tuburi... Această descoperire Îl face să-și piardă cumpătul pentru o clipă. Zbiară: Laure! Pune dracului mâna odată pe mătura aia! Laur mătura de zor cenușa și resturile de coceni din jurul godinului când apăru omul acela Înalt și drept, bățos Într-un fel nefiresc, ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
felie la tuburi și la grilaje și te-ai văzut scuipat de-o grijă... Iiiiaaaa... Ia uite-l vere cum Îi cășunează acum pe mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că s-a săturat. Parcă i se tăiase și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și râgâi prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Oh, sfinte Dumnezeule, dacă n-ar fi fost părințelu’ cine știe cât mi-aș mai fi rupt oasele pe-acolo, și uite-mi-l acum pe prințișorul ăsta mulatru stimulându-și de zor dorul de ducă și de pricopseală. Se plimbă În sus și-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o oglindă umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și cioburi și bucăți de pământ, au fost din nou scuipate afară. În spatele meu cineva izbea de zor cu o rangă În tabla blindatelor care-și croiau drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trageri de noapte. Nu le prisosea sticla de vermut adusă de mine, dar pe masă mai aveau două sticle de lichior, și cozonac, și un carton de fursecuri, și farfurii cu zgârciuri și oase de antricoate prin care amușinau de zor pisicile. Revoluția le-a găsit cu de toate pe masă și au cu ce să-ntâmpine Crăciunul ăsta și bineînțeles că Laur le-a lăsat ceva bani. - Mai bine de fata asta că n-aude. Oh, Îți vine să turbezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mi se pare că doar eu sunt cel mai important dintre toții oamenii. Fetița din Sulmona Visez din nou că sunt în curtea casei din Sulmona. Am cinci ani și observ atent un alai enorm de furnici, care dau mare zor să-și care hrana în adăposturile lor de sub pământ. Deodată, ochii mei întâlnesc două pupile străine, captivate de același spectacol. E o fetiță cu părul blond de cealaltă parte a zidului. Ne descoperim instantaneu foarte surprinși unul de prezența celuilalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]