1,923 matches
-
buric, buriu, buruiană, cacea, căpreanu, cârtiță, chiruc, chelicică, cherpedin, chiorcea, cioabă, ciotcă, ciulică, clău, clisoi, corpaci, crăciun, cucu, drumea, fesoi, fluture, gârmăcioaia, gât strâmb, ghebosu,harpacica hălăbău, hlandan, jebelean, lesoaiaca, mocardiu, pahonțu, populeasa, șuiu, șurub, tănasă, târcălău, trohănel, țupu, zărzărea, zugravul, c) Satul avea următoarele PUNCTE DE ORIENTARE: Basoci, Daja, Dealu Lihăncii, Dorinești, Giurgioana deal, Hanța, Izvoare, la Râpa lui Basoc, Necorița, pe râpă, Poarta Țărnii, Podu Ghiocăi, Răcușana, Strâmba. Capitolul V PERSONALITĂȚI Nu avem datele pentru un tablou complet, nicicum
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
negustorii-bancheri. Din cadrul acestei caste făceau parte și „nobilii cu funcții de conducere în instituțiile statului”; d) sclaviI, oamenii de rând. Era numită și „casta oamenilor liberi”. Aici intrau și membrii unor grupuri sociale dezavuate, cum ar fi gunoierii, tăbăcarii, tâmplarii, zugraviI și alții. Erau stigmatizați ca impuri, în sensul că aveau o karmă grea, negativă, consecință directă a unor păcate săvârșite în existențele anterioare. Evident, mobilitatea socială în casta a patra, sudra, era cea mai limitată. căsătoriile aveau loc între membrii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Saint-Ouen-l'Aumône. [P3] Niște nebuni, se pare. T11 Nici nu trase bine priza pe nas, că A. Chevrel strănută și, căzînd din carul cu fîn pe care-l aducea de la Pervenchères (Ornes), expiră. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. T13 [P1] Pe lacul din Annecy, înotau trei tineri. [P2] Unul, Janinetti, dispăru. [P3] Plonjonul celorlalți. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort. T4 și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
foarte diferite: T33 Familia Blonquet asuda alcool. Un crîșmar din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că interpretarea unui enunț ficțional nu este un obstacol în calea comunicării și că această funcționare a discursului nu este rezervată numai literaturii și poeziei. T12 prezintă o relație suficientă de semne anaforice care să-i garanteze coeziunea semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că această funcționare a discursului nu este rezervată numai literaturii și poeziei. T12 prezintă o relație suficientă de semne anaforice care să-i garanteze coeziunea semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aceleași personaje (Liucimir, Taure, Popa Șapcă ș.a.), din întretăierea unor destine individuale conturându-se destinul unei categorii sociale. Există mai multe fire narative, îmbinând realismul romanului de aventuri (istoric) cu cel al eposului (fantastic) folcloric: o poveste de dragoste, între zugravul de biserici Fancu și Filica, fata Popei Șapcă, aventurile lui Fancu în căutarea unei sticle fermecate, în care se pot vedea alte lumi (dintre „aventurile” sale: prizonieratul pe insula Ada-Kaleh, dispariția finală, poate chiar „în sticlă” după părerea Filicăi etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
boierii mărunte, care în linie paternă urca până la postelnicul Lupu Stolojanu din vremea domnitorului Gheorghe Bibescu. A. urmează școala primară la Brădiceni, gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu și o școală tehnică din București. Va încerca diverse profesii: învățător suplinitor, zugrav de biserici și ceramist, sufleor la teatru și ziarist. După o specializare în medicina socială, devine funcționar în Ministerul Sănătății, apoi director al școlii sanitare din Craiova. Descoperit de Charles Laugier, A. a debutat, în 1927, în „Arhivele Olteniei”. Ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
i se plătească numai materialul. Primar al orașului era pe atunci un avocat 418, coleg de Gimnaziu, care l-a susținut și a stăruit să i se dea lucrarea. Însă aceasta era deja dată ceva mai înainte cu contract, unui zugrav 419. Membrii din Consiliul 417 A locuit pe str. Maior Ioan, vizavi de Casa armatei, azi Casa tineretului. Pe locul casei demolate, s-a ridicat un bloc de locuințe. 418 Costică (Ticuță) Ghellemé, fiul colonelului Ghellemé de la Regimentul 16 Dorobanți
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fiica sub strașnică pază de teama flăcăilor, deși nu o râvnește nimeni, fiind urâtă și suferind de boala somnului. Spre mântuirea sufletului, Gheorghe ridică o biserică, dar nu îi pune clopot, și se însoară cu o babă, nebuna satului. Un zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
figurând într-un tablou straniu, cumpărat de la un anticar parizian), îndărătul lor se profilează, lângă paharul cu otravă, poetul. Pretextul e în fond wildean, detectabil în Portretul lui Dorian Gray. Vizualizarea, plastica imaginii relevă în alte pagini nostalgii de vechi „zugrav” - cu trimiteri la Rembrandt și El Greco. Într-o fântână părăsită foiesc salamandre: niște „balauri mici, cu ochi de drac roșu, cu pielea umedă, pătată de armonia monotonă a bălțăturilor galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
română este citat decanul Facultății de Litere din Iași, Ioan Caragiani, care dă exemple confirmatoare pentru teoria amintită într-un studiu despre tipul puternic în care se încadrează persoane în care toate imaginile sunt foarte tari, foarte vii (cazul unui zugrav din Macedonia care a pictat un om la zece ani de la moarte). Gruber indică în lucrarea sa și un al cincilea fel, care ar cuprinde persoanele cu o gândire în semne sau o gândire simbolică. Pentru exemplificarea acestui tip este
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
evocării epocii lui Mihai Viteazul (chipul acestuia nu apare încă în acest prim volum). Textul e introdus prin procedeul destul de curent al „mistificării” literare convenționale: autorul ar „transcrie” doar un text „real”, și anume autobiografia-jurnal a unui anume Petru Ivonia Zugravul, al cărui tată, negustor și „agent” sau sol de taină al unor puternici ai epocii, va deveni el însuși domnitor. Acest Petru, om cu o viață, fără voia lui, aventuroasă, învățat umanist și pictor de talent, s-a retras, octogenar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
lustruit, nunta fusese fixată în prima joi." La temelia celor mai importante case, scene ale romanului, la edificarea romanescului "domiciliu", stau un sacrilegiu, o naștere vinovată. În universul Hortensiei Papadat-Bengescu, "casa de zid" asociază construcției propriu-zise o altă concepțiune. Zidarul / zugravul italian a lăsat, cu ultima frescă a conacului din Prundeni, o urmă indelebilă în familia Hallipilor: bastarda Mika-Lé, motivul direct al "dezmembrării casei familiale". "Secretul nașterii" izbucnește nefast și în casa Linei Rim. Concert din muzică de Bach se deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai sigur în 1856. Anuarul administrației bisericeș ti pomeneș te o biserică făcută de lemn în 1813,la Jigoreni,iar în Marele Dicționar Geografic al României de la 1902, se arată că catapeteasma bisericii datează din 1695, fiind zugrăvită de Mihail zugravul (scris cu litere greceș ti). Învățătorul pensionar V. Burlacu afirmă că biserica din Țibănești s-a construit în 1874, iar cavoul în 1919. unele documente afirmă că s-a reparat în 1905. Situația construcțiilor în prezent indică faptul că 40
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
în povestirile sale. În 1901 pleacă la Giurgiu, muncind aici ca hamal în port. Se împrietenește cu un alt salahor, armeanul Sarkis, și acesta devenind personaj în literatura lui I. Se întoarce la Brăila și începe să practice meseria de zugrav. În 1904, împreună cu Mihail Mihailovici Kazanski, se angajează ca agent într-un birou de plasare din București; experiența de viață de aici se va regăsi în romanul Biroul de plasare. În ianuarie 1905 participă la o manifestație de solidaritate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
muncitoare”. În decembrie 1913 ajunge pentru prima dată la Paris, unde este găzduit de cizmarul Gheorghe Ionescu. Acesta îi va oferi subsolul locuinței sale, unde I. își va scrie cea mai mare parte a operei în limba franceză. Lucrează ca zugrav și trimite corespondențe pentru „România muncitoare”. În martie 1914, aflând că a murit militantul socialist și bunul său prieten Ștefan Gheorghiu, revine în țară. În mai 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu (n. Maltus), văduva lui Ștefan Gheorghiu, de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
-i-se, se hotărăște să plece în Elveția. În aprilie sosește în stațiunea Leysin, unde timp de patru luni stă izolat pentru a-și îngriji sănătatea, citește cu pasiune și se străduiește să învețe limba franceză cu ajutorul dicționarului. Apoi este zugrav, servitor, zilier la terasamente, tractorist. În primăvara anului 1917 pleacă la Lausanne, unde face iarăși tot felul de munci manuale. În ianuarie 1919 este internat de Crucea Roșie Americană în Sanatoriul Sylvanne- sur-Lausanne. Aici îl cunoaște pe ziaristul Josué Jéhouda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
în încheiere îl implora: „Dumneavoastră mă puteți salva. Mă veți salva.” După patru zile, Hotelul „Victoria” din Interlaken îi returnează scrisoarea, cu mențiunea „Plecat fără adresă”. În martie 1920 I. părăsește Elveția și ajunge iar la Paris, unde lucrează ca zugrav. În octombrie era la Nisa, angajat într-o librărie ca să ambaleze cărți sau vânzând ochelari pe Promenade des Anglais. Ulterior nu mai găsește de lucru și trăiește în condiții de mizerie. La 1 ianuarie 1921 scrie confesiunea Ultime cuvinte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
dus, și dus a fost. Afișele lui, strânse în grabă. Puțini avuseseră timp să le ridice și să dispară cu ele. într-o altă dimineață, pe zidurile magazinelor din fața cinematografului Patria au apărut inscripții împotriva aceluiași Ceaușescu. Milițienii, transformați în zugravi, le-au șters. Dar lumea apucase să le citească. Cu teamă, dar și cu satisfacție. Anul acesta, pe marile artere din centrul orașului, între Piața Unirii și Universitate, un autoturism cu număr de Cluj arbora o placardă anticeaușistă 3. Mașinile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
singură"186. Și tot el precizează că nu era vorba de brigăzi de la muncile comune, unde cineva trebuia să moară, căci altfel ceilalți n-au cum să supraviețuiască, ci de niște brigăzi specializate, formate din electricieni, strungari, lăcătuși, dulgheri și zugravi. Dintr-o brigadă specializată face parte Ivan Denisovici, care muncește cu bucurie într-o scenă care a fost considerată nerealistă, deoarece se știe că deținuții evitau cât puteau munca și, mai mult, în lagăr exista chiar un sistem bine pus
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
du-te și tu la cinematograful din colț! ANOTIMP CU DOMNUL MARQUEZ Singurele greutăți pe care le spui ca și cum le-ai avea sînt crezute orașul imens ca o expoziție de pete de sînge; acum sînt convins: înainte de nașterea ta un zugrav se prăbușește din turlă 2) înainte de nașterea ta o cîrciumă poartă numele muzeului național de artă și stîrvuri 3) înainte de nașterea ta eu cu multe păreri despre fericire ajut un olog să-și curețe de pe trup spinii de înger (poemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o scară dublă de zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se întâmplase? De ce mă răzgândisem? După ce am mâncat, m-am întins pe divanul din camera „mea” (prima la intrare) și eram gata-gata să ațipesc. Casa în care locuiam se afla de câteva luni în reparații generale. Echipa de zidari și zugravi aproape că terminase exteriorul și se pregătea să înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de martie, și la noi era vraiște. Dezordinea din cameră, devenită neprimitoare, străină m-a gonit de acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sprinteneala minții nici dracu' nu ne-ntrece, sare și Mihail. Visez o vreme, desigur, eu n-oi apuca-o -, când și-n Moldova vom înălța școli, catedrale, universități, vom aduna la Suceava fel și fel de învățați, vom avea meșteri zugravi pe pânză, vom închina și noi poeme jupânițelor, vom cânta madrigale și de ce nu? vom face bal la castel... Visez la vremea când nu ne-om găsi singura bucurie tot sugând la zamă de strugure și-apoi să jucăm sârba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]