1,887 matches
-
și cânt! Acum câțiva ani, la Auditorium du Louvre, au proiectat unul dintre spectacolele noastre de atunci și ne-au invitat pe amândoi. Ne-am simțit din nou bine, ca între vechi și dragi prieteni. Apoi au venit celebrele producții puse în scenă de marii regizori aduși de Rolf Liebermann. Mai întâi, Oedipus Rex. Suntem în 1979. — Am iubit această producție foarte specială. Scena era dreaptă, la început. Totul numai sugestie, alb, negru, iar eu roșie ca sângele, cu mănuși, cu o capă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să spun de ce. După atâția ani în care eu am făcut cele mai frumoase lucruri din cariera mea, m-au chemat să cânt Cieca din Gioconda. M-am bucurat, pentru că e un rol foarte frumos. Așa de bine a fost pus în scenă de Jean-Claude Auvray, așa de cu drag am lucrat, atât de mult m-am dăruit, că - mi-e și rușine - am avut cel mai mare succes din toată distribuția. Nu poți să iei caimacul cu un rol ca ăsta! Publicul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
qui le place parmi les meilleurs pilotes de chasse roumains pendant la deuxième guerre mondiale. Vizanty, în prim plan (cu șapca întoarsă), în mijlocul camarazilor de la Școala de Ofițeri de Aviație, 1928. La absolvirea Școlii de Ofițeri de Aviație. O glumă, pusă în scenă în 1940. Moartea nu devenise încă o realitate cotidiană. În plan secund, aparate PZL 11, din Escadrila 43 Vânătoare. Escadrilele 43, 44, 45, 46, 49 și 50 echipate cu aparate de vânătoare PZL 11 B, în 1940. Dan Vizanty, iarna
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
punerea în practică a acțiunii publice, putem urmări activitatea politică. Numai atunci când modalitățile de guvernare vor fi supuse evaluării democratice, pe care orașul o va face în formele cele mai inedite, se va dovedi geniul său politic: capacitatea de a pune în scenă conflicte și compromisuri care îi leagă unii de alții pe indivizii care devin cetățeni. Ce învățătură se poate trage din această istorie? La ora mondializării, accederea orașului la statutul de actor colectiv trasează după părerea noastră o cale propice inventării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul 9: Definițiile faptului divers Rezumând, putem spune că a devenit aproape imposibil să ne imaginăm un jurnal de știri care să se limiteze la o
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
jurnaliști și opinie publică) cu statut și legitimitate distincte. O perspectivă integratoare evidențiază că actul comunicării politice este deopotrivă: a) relație intențională și spațiu de interacțiune; b) ritual, dar și ansamblu de reglementări juridice; c) dispozitiv tehnologic și simbolic care "pune în scenă" politicul, dar și practică democratică; d) mesaj politic, dar și cunoaștere politică (reprezentări, atitudini, opinii colective în legătură cu politica); e) strategii de marketing politic, vizând promovarea unor imagini, atitudini și valori particulare. Caracterizându-se prin manifestarea unei tensiuni între cooperare și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mișcare o recuzită extrem de variată. P.L. Berger și T. Luckman indică patru mijloace principale de legitimare a puterii politice: 1. prin limbaj; 2. prin propoziții teoretice rudimentare (proverbe, zicători, maxime); 3. prin teorii explicite și 4. prin universuri simbolice care pun în scenă valorile fundamentale ale unei societăți 58. Cuvântul oferă emitentului politic șansa de a prezenta argumente în vederea consolidării poziției pe care o are, de a promova valori specifice comunității istorice din care face parte, de a modela referențialul politic, potrivit intereselor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pamfletul cu adresă individualizantă se transformă, în fragmentul citat, în critică mânuită cu o mare plasticitate verbală. Valoarea expresivă constă în maniera simplă de a traduce, fără prea multe neologisme, într-o limbă la îndemâna cititorilor, marile abstracții. Ideile gazetarului sunt puse în scenă cu o proverbialitate care amintește de Ion Creangă sau de Anton Pann. Mijloacelor dramatice de concretizare a ideilor li se adaugă o serie întreagă de mituri, istorii și istorisiri, de referințe literare ample, precum și o gamă variată de sentințe latinești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările transparente ale transcendenței. Schematic spus, primele își subsumează persoana umană și se substituie absolutului, limitîndu le pe amîndouă. Celelalte își recunosc caracterul relativ, își pun în scenă propria depășire, se comportă ca vector spre ținta absolută. Acestea din urmă rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala interioară infinită. Nikolai Berdiaev clama necesitatea de a construi prin analogie cu teologia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea tîrzie, imaginea plotiniană a itineranței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
accesul la acest domeniu al realului. Nu mai avem concepția despre lume, trama socială, instituțiile, efervescența doctrinelor, spectacolul ritualurilor și al gesturilor simbolice, nu mai avem recunoscute de mentalul colectiv personajele care, dedicate acestui domeniu, îi dădeau vizibilitate publică, îi puneau în scenă obiectivitatea. Construcția modernă a ființei umane se dezinteresează de etajul propriu-zis universal al omului, îl lasă în seama convingerilor individuale și a credinței practicate în Biserici. Din conștiința comună, a subiectului universal, acest etaj universal a dispărut. Cultura noastră, societățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui text revelat nu-și poate propune clarificarea lui Ceea ce poți face e să amplifici prezența textului, să pui în scenă inepuizabilul lui Problema nu e este a clasa profesoral textul, ci a-l submina, a-i intensifica misterul, a provoca explozia literei lui2 în sfîrșit, științele religiei pot contribui, după mine, la stîrnirea uimirii prin însuși faptul că ne înfățișează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
timpului și a veșniciei, antrenată deja în dinamica verticală. Dar, la amîndoi, e vorba totuși despre un model de societate care valorifică anumite trăsături ale modernității tîrzii. în primul rînd, persoana umană primează asupra instituțiilor, iar instituțiile au a-și pune în scenă propria depășire, au ca regulament de funcționare apofatismul, transparența, interdicția de a se instala pe ele înseși ca orizont spiritual ultim. în al doilea rînd, acest model respinge obiectivările Unității, autoritățile monopoliste, omogenizarea lumii sub o singură instituție religioasă, expansiunea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
raționalitate coboară de-a lungul unui traseu complicat, dar coboară totuși dintr-o tematică religioasă. Nu e atunci pertinent să luăm în calcul posibilitatea ca, pornind de la acest spectacol, să urcăm spre domeniul care l-a inspirat? Experimentul cusan nu pune în scenă tema puterii. Christos ni se înfățișează aici ca Pantocrator numai întrucît este Atotvăzător, acoperind cu privirea toate direcțiile universului, pe care el însuși le desfășoară. Rămîne libertății umane să decidă cum se mișcă în acest cîmp, dacă își întoarce sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
textul însuși nu este decît proiecția unei imagini elaborate pe ecranul unui calculator. 7 SCENA ENUNȚĂRII 1. Cele trei scene O triplă interpelare Un text nu este un ansamblu de semne inerte, este urma unui discurs în care vorbirea este pusă în scenă. Să reluăm publicitatea noastră pentru produse de slăbit (vezi cap. 6). Ea este asociată unei mici fotografii plasate în colțul din stînga: cea a unei tinere în sacou și pantaloni care telefonează stînd așezată pe brațul unui scaun de birou
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Alte genuri discursive sînt mai susceptibile să suscite scenografii care se îndepărtează de un model prestabilit. Astfel, într-un gen pe care l-am putea crede cu foarte multe constrîngeri (ghidul turistic), Guide du routard 22 a ales să inoveze punînd în scenă "stilul vorbit" (vezi cap. 6) al unui enunțiator tînăr adresîndu-se unui co-enunțiator la fel de tînăr. Tate Gallery: Milbank, SW 1. M. Pimlico (plan II, C3). Deschisă de la 10.00 la 17.50 în timpul săptămînii și de la 14.00 la 17.50
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cont de mișcarea enunțiativă a textului în care figurează. 1. "Noi", "voi", "eu" Vom vedea, în două exemple foarte diferite, că interpretarea deicticelor de persoană nu poate fi separată de scena enunțiativă pe care o implică fiecare text. Primul exemplu pune în scenă un "noi" și un "voi", al doilea nu conține decît un "eu", dar ambele încearcă să includă cititorul în text. "Noi" și "voi" împreună Iată un text care aparține unui gen scurt și cu multe constrîngeri: oferta de locuri de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
1, 3 sau 5 zile. Ce ședință! Toate aceste mic-dejunuri de afaceri, toate aceste croasante, erau atît de tentante că n-am putut să le rezist... Dar o să-mi revin. Textul vizează să provoace o identificare a cititoarei cu enunțiatoarea pusă în scenă. Titlul scris cu caractere bold oferă din nou formula: "pentru că fiecare femeie este diferită...". Grupul nominal "fiecare femeie" permite într-adevăr raportarea la totalitatea femeilor, luate una cîte una; este evident interesul de a face ca acest text să fie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sa, un personaj ridicol care vorbește serios și de care el se distanțează prin ton și mimică chiar atunci cînd îi dă cuvîntul. Spunînd "Ce om fermecător!", referitor la o brută, enunțiatorul atribuie responsabilitatea acestei replici altuia, pe care îl pune în scenă în propria enunțare. Observăm, astfel, asemănările și deosebirile dintre proverb și ironie. Atît unul, cît și celălalt implică un enunțiator care, prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dacă enunțiatorul este ironic sau nu. În cazul unei enunțări proverbiale ironice, ar trebui, astfel, să distingem trei voci: - vocea anonimă a "înțelepciunii popoarelor"; - cea a unui personaj ridicol care ar spune în mod serios proverbul; - cea a enunțiatorului care pune în scenă, în propria vorbire, vocea precedentă de care se distanțează. Cîteva exemple În scris, unde nu ne putem ajuta de ton și mimică pentru a interpreta o enunțare ca ironică, cititorul trebuie să fie mereu atent pentru a nu lua enunțul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fenomene ce marchează nuanțe diferite. Există ghilimele care marchează o respingere de către enunțiator a expresiei și, la polul opus, altele care se mulțumesc cu o ușoară distanțare, dificilă de interpretat. În același mod, există o ironie extremă, în care personajul pus în scenă este în mod evident descalificat și, la polul opus, enunțări care nu au decît o "culoare" ironică, în care enunțiatorul se distanțează, fără însă ca și co-enunțiatorul să perceapă clar ruptura dintre cele două puncte de vedere. 16 TIPURI DE
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
haine, bucătărie...), căci utilizarea prenumelui este rezervată relațiilor din interiorul unui grup restrîns (familie, prieteni). În acest caz, marca se prezintă sub forma unei persoane apropiate. Numele evocatoare Numele de marcă evocatoare caută să prezinte caracteristicile produselor, așa cum sînt ele puse în scenă în discursul specific al fiecărei mărci. Aceste desemnări se împart în două categorii: - desemnările neologice, care pun în circulație nume noi; - desemnările deturnate, adică acelea care exploatează valorile semantice ale unor unități aflate deja în circulație, fie că este vorba
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cîteva pagini de început care prezintă colecția sînt asumate printr-un "noi" ("noi nu putem fi considerați responsabili de adresele care dispar accidental", "noi facem apel la indulgența legendară a cititorilor noștri"); în acest caz, comunitatea producătoare de ghiduri este pusă în scenă și nu enunțiatorul; - pronumele "on", în măsura în care nu ține cont de distanța enunțiator/co-enunțiator (vezi cap. 11), întărește conivența cu cititorul, permite ca enunțiatorul călător să nu se separe de publicul său de călători. Presupunerea că enunțiatorul și co-enunțiatorul aparțin aceleiași
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
interesantă. Dostoievski a vrut să întrupeze în el ideea unui sfânt modern. Unul dintre cei mai noi și mai însemnați interpreți ai lui, gânditorul german Romano Guardini, vede în Prințul Mîșkin un simbol al lui Iisus Hristos; romancierul, neîndrăznind să pună în scenă direct pe Fiul lui Dumnezeu, l-ar fi reprezentat sub acest nume de nobil rus. Interpretarea lui Guardini e însă excesivă. În cursul litografiat, pe care l-am ținut acum zece ani despre Dostoievski, am subliniat că romanul Idiotul nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de Harsányi Zsolt, în care Bajor Gizi strălucea -, dar se reprezentau și lucrări ale celor mai buni autori din Transilvania - Tamási Áron, Bánffy Miklós, Jékely Zoltán, Nyírő József, Kós Károly, Wass Albert și alții. Și, nu în ultimul rând, se puneau în scenă lucrări ale autorilor universali - Molière, Shakespeare, Sofocle, dar și diverși autori germani, britanici, americani sau italieni. Pe 11 septembrie 1944, teatrul și-a deschis ultima stagiune. Din cauza interdicțiilor de ieșire în oraș, spectacolele începeau după amiaza la ora cinci; mai
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]