14,112 matches
-
întinde de la Golful Biscaya, Islanda, Groenlanda, Terra Nova, ajungând până în Marea Nordului, Marea Barenț și Marea Albă. El se hrănește cu viermi, scoici, crustacei și icre și puiet de pește. Depunerea icrelor are loc între lunile martie și iunie, la o adâncime de 50 - 150 m, când temperatura apei este între 5°C și 7°C. O femelă depune în medie între 100.000 și 1,5 milioane de ouă. Din ouăle fecundate eclozionează în funcție de temperatura apei, la 1 până la 3 săptămâni
Eglefin () [Corola-website/Science/322734_a_324063]
-
că boala de cheson este identică cu problemele pe care le au și scafandri. El a studiat diferitele componente ale aerului și apoi ce se petrece într-o atmosferă în care aerul este comprimat, iar concluziile sale sunt că peste adâncimea de aproximativ 15 metri, oxigenul pur devine toxic și atacă sistemul nervos central conducând la convulsii (hiperoxia acută sau efectul Paul Bert); azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
adâncimea de aproximativ 15 metri, oxigenul pur devine toxic și atacă sistemul nervos central conducând la convulsii (hiperoxia acută sau efectul Paul Bert); azotul este foarte puțin solubil în sânge la presiune atmosferică, însă devine solubil din ce în ce mai mult odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături și dureri în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
per-pixel. Shaderele de fragment programabile permit programatorului să înlocuiască, de exemplu, un model iluminat în locul celor furnizate implicit de către placa grafică, de obicei Gouraud shading simplă. Shaderele au permis programatorilor grafici să creeze efecte de lentilă, mapare de deplasare și adâncime de câmp. Plăcile grafice DirectX 9 suportau doar tipuri de culori întregi sau paletate. Diferite formate sunt disponibile, fiecare conținând un element roșu, un element verde și un element albastru. Câteodată o valoare alpha suplimentară este adăugată, pentru a fi
GPGPU () [Corola-website/Science/322733_a_324062]
-
performant produs de asemenea la Siebe, Gorman & Co. devine membru al Admiralty Deep Sea Diving Committee în anul 1933 și împreună cu Leonard Hill, John Scott Haldane și G.C.Damant pune la punct tabele de decompresie cu oxigen pentru scufundări până la adâncimea de 91 m, care vor fi utilizate cu camera submersibilă de decompresie. Sediul firmei Siebe, Gorman & Co este bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial și sediul se mută la Chessington, o locație mai amplă pusă la dispoziție de
Robert Davis () [Corola-website/Science/322807_a_324136]
-
(născut la 20 septembrie 1934 în Winterthur, Elveția) este un fizician și pionier al scufundărilor la mare adâncime. Împreună cu Albert A. Bühlmann, Keller dezvoltă o nouă metodă de scufundare și decompresie prin schimbarea amestecurilor respiratorii din diferite butelii (heliu-oxigen și azot-oxigen) în timpul decompresiei, ceeace a condus la scurtarea considerabilă a timpului de decompresie la paliere. Cu această nouă
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
prin schimbarea amestecurilor respiratorii din diferite butelii (heliu-oxigen și azot-oxigen) în timpul decompresiei, ceeace a condus la scurtarea considerabilă a timpului de decompresie la paliere. Cu această nouă teorie, Keller efectuează în anul 1959 împreună cu Peter Stirnenann o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. La începutul anilor 60, Keller dezvoltă nu mai puțin de patru sute de modele matematice
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
ceeace a condus la scurtarea considerabilă a timpului de decompresie la paliere. Cu această nouă teorie, Keller efectuează în anul 1959 împreună cu Peter Stirnenann o scufundare experimentală la adâncimea de 120 m în lacul Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. La începutul anilor 60, Keller dezvoltă nu mai puțin de patru sute de modele matematice și tabele de decompresie până la adâncimea de 430 m, utilizând calculatoare IBM
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
Zürich, apoi în lacul Maggiore la adâncimea de 220 m cu amestec respirator trimix, precum și mai multe amestecuri binare în timpul decompresiei. La începutul anilor 60, Keller dezvoltă nu mai puțin de patru sute de modele matematice și tabele de decompresie până la adâncimea de 430 m, utilizând calculatoare IBM. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Keller atinge adâncimea de 300 m în California. Începând cu anii 1970, Keller devine un antreprenor în domeniul tehnologiei informației. În 1974, el a fondat
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
binare în timpul decompresiei. La începutul anilor 60, Keller dezvoltă nu mai puțin de patru sute de modele matematice și tabele de decompresie până la adâncimea de 430 m, utilizând calculatoare IBM. În anul 1962, în cadrul unui experiment împreună cu U. S. Navy, Keller atinge adâncimea de 300 m în California. Începând cu anii 1970, Keller devine un antreprenor în domeniul tehnologiei informației. În 1974, el a fondat Keller AG și devine lider mondial în fabricarea de senzori de presiune piezorezistenți. Tot în această perioadă, Keller
Hannes Keller () [Corola-website/Science/322800_a_324129]
-
Ocna de Sus. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani in urma, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
de sare de la Praid are în plan orizontal o formă ușor elipsoidala, cu diametrele de 1,2 și 1,4 km, iar pe baza sondelor de explorare (S ACEX 401/1949 și S 110/1973) se apreciază că are o adâncime de 2,6 - 2,8 km, fiind în acest fel cel mai mare corp diapirogen de sare gema din țară. Primele exploatări de sare sunt atestate de pe vremea românilor, dar mină din Praid este atestata documentar de la 1200, iar exploatarea
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
de sare gema din țară. Primele exploatări de sare sunt atestate de pe vremea românilor, dar mină din Praid este atestata documentar de la 1200, iar exploatarea intensivă se face din 1700. Românii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau altă. Așa au extras românii sarea peste tot in Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
relativ constante, între 14-16 C, umiditate scăzută 66-70% și presiune atmosferică mai mare decât la suprafață, în medie de 735-738 mmHg. Aerul este puternic ionizat, deosebit de eficient în tratarea afecțiunilor respiratorii. Baza de tratament, aflată la "orizontul 50", la o adâncime de 120 m, are o lățime de 20 m, o înălțime de 14 m și o lungime de mai multe sute de metri. Pe distanță de 1250 m de la intrarea în salina până baza de tratament, transportul persoanelor se face
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
se poate vorbi numai cu începere din anul 1787, data la care sarea din Praid devine proprietate de stat austriacă. Din ocna-clopot Iosif s-au deschis apoi două camere laterale, numite "minele Carol (Károly") și "Ferdinand", cu forma de clopot. Adâncimea totală, inclusiv puțul de extracție, a fost de 66 m. În anul 1864, lângă mină Iosif, s-a deschis "mină Paralelă (Párhuzamos"), cu profil trapezoidal, care și în prezent constituie una din cele mai mari cavități subterane din țară. Biserică
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
cu cai, transportul sării din mină la suprafață s-a făcut prin puțul Gh. Doja și pe calea ferată îngustă, iar după anii 70 ai secolului al XX-lea, cu autobasculante de 16 tone. În anul 1978, la 40 m adâncime sub nivelul minelor vechi, a fost deschisă o altă mină, pusă în exploatare în anul 1980. Camerele minei au lățimi de 20 m, înălțimi de 12 m și lungimi de mai multe sute de metri. Cel mai adânc orizont se
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762-1950. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se interceptă sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era că solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
Praid între anii 1762-1950. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se interceptă sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era că solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se execută un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
de speleoterapie și climatoterapie cuprinde practic inhalarea aerului din mină, fiind foarte util în cazul bolilor căilor respiratorii (boli astmatice, bronșitice și alergice). Durată tratamentului este de 18 zile. Acest tratament subteran se desfășoară la orizontul "50", aflat la o adâncime de 120m de la suprafață. Pe timpul petrecut în subteran se recomandă și gimnastică condusă de un cadru specializat, plimbări și dozarea efortului fizic. Categoria de varsta între care oamenii se pot trata este între 2-60 ani, aceștia fiind supravegheați permanent de către
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
ori și reacționează pozitiv, scade numărul și intensitatea crizelor astmmatice și crește capacitatea de rezistență a organismului. Renumita pentru efectele curative pe care aerul din salina le are asupra organismului, mină arată că un mic oraș situat la 120 metri adâncime, în inima muntelui. Nu toți vin însă la Praid pentru tratament, ci mulți sunt atrași de frumusețea unei mine care are și destinație turistică de peste 35 de ani. Frumusețea și ineditul atrag grupuri de turiști din toată Europa. În fiecare
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
J. R. R. Tolkien: "Niciodată de la "The Lord of the Rings" până acum nu am fost atât de captivată de o poveste cum am fost de "Gate of Ivrel"." Altcineva comenta, " Amestecul de stiință și folclor dă romanelor ei o adâncime intelectuală comparabilă cu aceea a lui J. R. R. Tolkien sau Gene Wolfe". Cherryh creează culturi extraterestre, specii și scenarii credibile, provocând cititorul să mediteze la adevărata natură umană. Lumile ei au fost lăudate ca fiind complexe și realiste pentru că
C. J. Cherryh () [Corola-website/Science/322865_a_324194]
-
central și aripa parabolica. Ca urmare, s-au executat diferite lucrări printre care suplimentarea voalului de etanșare, amplificarea sistemului de drenaj și acoperirea părții aval a versantului stâng cu blocuri de beton în trepte de 6 -8 m, ancorate în adâncime cu cabluri pretensionate. Cu aceste măsuri, infiltrațiile au încetat iar comportarea barajului și a versanților au rămas în limite admisibile. Lucrările de execuție a barajului Paltinu au început în 1966, barajul fiind dat în funcțiune în 1971. O a doua
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
și altele de către firma americană "Saint Lawrence Seaway Development Corporation". a fost precedat de un număr de alte canale. În 1871, ecluzele de pe canal au permis tranzitul navelor de 57 m lungime, 13.56 m lățime, și 2,7 m adâncime. Canalul Welland la acel moment a permis tranzitul navelor de 43 m lungime, 7,9 m lățime și 3 m adâncime, dar a fost în general prea mic pentru a permite trecerea navelor oceanice mari. Canalul actual s-a deschis
Canalul Sfântul Laurențiu () [Corola-website/Science/322045_a_323374]
-
ecluzele de pe canal au permis tranzitul navelor de 57 m lungime, 13.56 m lățime, și 2,7 m adâncime. Canalul Welland la acel moment a permis tranzitul navelor de 43 m lungime, 7,9 m lățime și 3 m adâncime, dar a fost în general prea mic pentru a permite trecerea navelor oceanice mari. Canalul actual s-a deschis în 1959 și a costat 638 milioane dolari canadieni, 336.2 milioane dolari canadieni au fost plătiți de către guvernul SUA. Regina
Canalul Sfântul Laurențiu () [Corola-website/Science/322045_a_323374]