14,631 matches
-
-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând "Tezele din aprilie". După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete (sfaturi). O bună parte a exilului, începând
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
regiunea centrală de către Golful Cariaco, acoperă tot statul Sucre și nordul statului Monagas. Regiunea Insulară include toate insulele Venezuelei: Nueva Esparta și diferite dependențele federale. Delta râului Orinoco formează un triunghi care acoperă Delta râului Amacuro și nord-estul Oceanului Atlantic. Forțele armate naționale ale Republicii Bolivariene a Venezuelei (Fuerza Armada Nacional, FAN) sunt forțele militare unificate ale Venezuelei. Acestea includ peste 320,150 bărbați și femei, fiind organizate, în conformitate cu articolul 328 din Constituție, în 5 grupări. Elementele componente ale forțelor armate naționale
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Forțele armate naționale ale Republicii Bolivariene a Venezuelei (Fuerza Armada Nacional, FAN) sunt forțele militare unificate ale Venezuelei. Acestea includ peste 320,150 bărbați și femei, fiind organizate, în conformitate cu articolul 328 din Constituție, în 5 grupări. Elementele componente ale forțelor armate naționale sunt: Armata Venezuelană, Marina Venezuelană, Forțele Aeriene Venezuelane, Garda Națională a Venezuelei și Miliția Națională Venezuelană. Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Marina Venezuelană, Forțele Aeriene Venezuelane, Garda Națională a Venezuelei și Miliția Națională Venezuelană. Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este comandantul-șef al forțelor armate naționale. Rolul principal ale forțelor armate este să-și apere teritoriul național suveran al Venezuelei, spațiul aerian și insulele, să lupte împotriva traficului de droguri, să caute și să salveze persoane, precum și să asigure protecția civilă în cazul unui dezastru
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Națională a Venezuelei și Miliția Națională Venezuelană. Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este comandantul-șef al forțelor armate naționale. Rolul principal ale forțelor armate este să-și apere teritoriul național suveran al Venezuelei, spațiul aerian și insulele, să lupte împotriva traficului de droguri, să caute și să salveze persoane, precum și să asigure protecția civilă în cazul unui dezastru natural. Serviciul militar este voluntar pentru
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
pentru fiecare bărbat sau femeie între 18 și 50 de ani, și trebuie să fie îndeplinit timp de o perioadă de 18 luni. În general, puterea militară din Venezuela este clasată pe locul 47 dintre toate țările care au forțe armate. Transport aerian și maritim Venezuela este conectată la lumea exterioară în principal prin intermediul aerului (printre aeroporturile din Venezuela se numără: Aeroportul Internațional Simon Bolivar lângă Caracas și Aeroportul International „La Chinita” lângă Maracaibo) și pe mare (marile porturi maritime sunt
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Fostul partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, în contextul colapsului economic și al tensiunilor sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996,în urma prăbușirii unor jocuri piramidale ce au funcționat în țară, culminând, în 1997, cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a albanezilor, în principal, în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord. În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania. Albania
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
de 5 ani de către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele actual este Bamir Topi. Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a tuturor legilor, de a fi comandant suprem al forțelor armate, a exercita îndatoririle Adunării Populare când ea nu este în sesiune și de a numi primul ministru. Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniștri. Președintele consiliului (primul ministru) este numit de președinte; miniștrii sunt. apoi, numiți de președinte la
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
modifica constituția, declara război, ratifica sau denunța tratate internaționale, alege președintele, curtea supremă și procurorul general și adjuncții acestuia din urmă, și de a controla activitatea posturilor publice de radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat. Forțele Armate Albaneze ("Forcat e Armatosura të Shqipërisë") au fost înființate după obținerea independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988 la 14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010, armata fiind
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
din august 1916, încheiat cu ocazia intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei), pretenții exprimate de România la Conferința de Pace prin prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Antonescu susținând că în viitor nu era exclus un posibil conflict armat în acest sens [al anexării Banatului de către România]. În martie 1920, noul prim-ministru generalul Averescu l-a propus pe Antonescu ca atașat militar la Paris. Propunerea a fost respinsă în urma raportului nefavorabil al observatorului militar al Franței la București
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
silicioase (gresie de Tarcău), restul fiind pachete de șisturi argiloase și un strat de conglomerate. Terenul de fundație prezintă o puternică fisurație. În structura sa intră 30 de blocuri înălțime (ploturi) separate prin rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru. Este străbătut de galerii, puțuri de aerisire și nișe de vizitare. Prin construcție au fost prevăzute încăperi ce adăpostesc instalații de acționare și comandă, echipamente de urmărire, monitorizare seismică și comportare a fiecărui element. La partea
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
amonte) - aflate în amonte de baraj la 1,5 km și, hidrocentrala aflată la 15 km distanță în aval - pe firul Bistriței (care formează în această zonă o buclă ce înconjoară muntele Botoșanu). Tunelul are un strat interior din beton armat și unul exterior din beton simplu, cei 424 m finali ai galeriei fiind blindați cu tolă metalică. De la tunel la conductele forțate, joncțiunea se face printr-o piesă metalică de 60 t de tip pantalon de 14,2 m, înglobată
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
a ratificat tratatul în 1994 și, până în 1996, a renunțat complet la armamentul nuclear. Armata Ucrainei este a doua ca efectiv din Europa, după cea rusă. Ucraina a făcut progrese și în sensul reducerii armelor convenționale. A semnat Tratatul Forțelor Armate Convenționale din Europa, care cere reducerea efectivului de tancuri, artilerie și blindate. Țara plănuiește să renunțe la stagiul militar obligatoriu, pentru a trece la o armată profesionistă până în 2011. Ucraina joacă un rol și în operațiunile de menținere a păcii
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
a ascuns aversiunea față de clasa conducătoare a Ungariei și de politicile ei de maghiarizare și de șantajare a coroanei și a plănuit în cancelaria sa militară din Castelul Belvedere (din 17 august 1913, Francisc Ferdinand era "inspector general al forțelor armate comune", calitate în care, independent de Ministerul Imperial și Regal de Război, putea inspecta toate tipurile de unități militare, indiferent că acestea se găseau sub oblăduirea Dublei Monarhii, precum Armata Comună și Marina k.u.k., sau aparțineau de cele
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Speranța cultivată în 1917 că un armistițiu cu Rusia, încheiat în același an în urma Revoluției din Octombrie, ar duce la o înclinare a balanței înspre o victorie a Puterilor Centrale nu s-a împlinit din cauza sosirii între timp a Forțelor armate ale Statelor Unite ale Americii. Superioritatea Imperiului German, care putea participa la efortul de război cu substanțial mai mulți oameni, mai multe materii prime și mai multe arme, a dus în cursul războiului la o alunecare tot mai adâncă a Dublei Monarhii sub
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
puțini politicieni au putut câștiga o influență marcantă: Sistemul militar al Monarhiei austro-ungare în ambele (părți) de stat(e) s-a bazat din 1868 pe principiul datoriei universale și personale a fiecărui cetățan de a lua arma în mână. Forțele armate erau constituite din Armata Comună, din forțele de apărare ale ambelor state (Forțele de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare) și din Marina Militară Imperială și Regală. Comandantul suprem era Împăratul Austriei și Regele Ungariei care, de exemplu
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de apărare cezaro-crăiești și Forțele de apărare regale maghiare) și din Marina Militară Imperială și Regală. Comandantul suprem era Împăratul Austriei și Regele Ungariei care, de exemplu, semna personal fiecare promovare a fiecărui ofițer. Din punct de vedere administrativ, forțele armate comune erau subordonate Ministerului Imperial și Regal de Război, iar conducera tehnică era asigurată de șeful Comandamentului suprem, care raporta direct monarhului. Cele două forțe de apărare (k.k. Landwehr și Honvéd) erau subordonate Ministerului apărării cezaro-crăiesc, respectiv Ministerului regal
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Cele două forțe de apărare (k.k. Landwehr și Honvéd) erau subordonate Ministerului apărării cezaro-crăiesc, respectiv Ministerului regal maghiar al apărării. O amplă restructurare a Armatei Comune a avut loc pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial, între 1914 și 1918. Forțele armate austro-ungare s-au dezintegrat în același timp cu Dubla Monarhie în 1918. În 31 octombrie 1918, Ungaria a anunțat sfârșitul uniunii reale cu Austria și prin aceasta a făcut în întregime obsolete atât structura, cât și datoriile părților în vigoare
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
2.450 de soldați în Liban în contextul misiunii ONU de . Italia este unul dintre cei mai mari finanțatori ai Autorității Naționale Palestiniene, contribuind cu 60 de milioane de euro doar în 2013. , , Forțele Aeriene Italiene și formează împreună Forțele Armate Italiene, aflate sub comanda Consiliului Suprem de Apărare, prezidat de președintele Italiei. Din 2005, serviciul militar este în întregime voluntar. În 2010, armata italiană avea 293.202 de cadre militare active, dintre care 114.778 la Carabinieri. Cheltuielile totale cu
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
1984 a fost exclus din PCR și până în decembrie 1989 a fost director la Editura Tehnică. În timpul revoluției din decembrie 1989, Iliescu și o parte a disidenților politici au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de a hartui legiunile române din această zonă. De asemenea, au existat și multe revolte împotriva stăpânirii române în interiorul provinciei, astfel că ocupația română nu a fost deloc ușoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate. Provincia română Dacia, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. La granițele
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Italia și Franța de sud. Ultima misiune de luptă a forțelor aeriene regale italiene mai înainte de armistițiului cu Aliații a fost lupta împotriva bombardierelor americane care bombardau regiunea Frascati - Roma pe 8 septembrie 1943. După armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate Regia Aeronautica a fost moștenită de două forțe aeriene vremelnice. În regiunea de sud, aflată sub controlul guvernului regal, a luat ființă "Forța Aeriană Cobeligerantă, iar în nordul Italiei, aflată sub controlul fasciștilor, a luat ființă Forța Aeriană Republicană
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
transportate pe calea ferată până la [[Viena]], de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și [[Feodosia]]. După ce Italia [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|a semnat armistițiul]] cu [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Îndepărtat]]. Au fost lansate la apă doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze într-un port controlat de Aliați. Cele mai multe dintre ele au navigat către Malta, dar flotila din [[La Spezia]] s-a îndreptat către [[Sardinia]]. Aceste
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
a încheiat un acord cu principalul concurent al Veneției, anume cu Genova. La 13 martie 1261 era semnat memorabilul tratat de la Nymphaion, care "proclama" supremația genovezilor în orient, similar celui din 1082 pentru Veneția. Genovezii se angajau să acorde ajutor armat Imperiului pe timp de război; acesta le acorda privilegii extrem de extinse: exceptarea de la impozite și taxe în tot imperiul, fiindu-le asigurate colonii în toate porturile importante ale imperiului. De flota italiană nu a mai fost nevoie, însă colonia genoveză
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]