13,868 matches
-
Mills (1913), pentru care religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu ar fi altceva decât „propria noastră religie”, cât și diferite tendințe laice, al căror exponent sugestiv este eseistul S. Laing (1888), care, deși vede În zoroastrism o Învățătură perfect rațională, În armonie cu progresul științific, sfârșește prin a-l expune oricărei interpretări care face totală abstracție de tradiția care l-a Însoțit În mod concret de milenii. Mișcarea reformistă și teozofia nu i-au desprins pe parsi de religia tradițională; dimpotrivă, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
à l’histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga (1972) plasează versul lui Blaga într-o perspectivă istorică, ceea ce îi dă cercetătorului posibilitatea de a extrage o serie de particularități ale prozodiei avute în atenție: originalitatea, factura elaborată, armonia. După o serie de studii privind originea italo-greacă a versificației românești, problemele generale ale prozodiei din zona dunăreana, periodizarea istoriei versului românesc, G. își sintetizează cercetările într-o amplă Introducere în istoria versului românesc (1971). Potrivit unei concepții proprii, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
în implacabilul sau în reformulabilul ei. Înainte de a-mi da formă sau de a da formă la tot ce mă înconjoară, pot să fiu - sau nu - în acord cu setul de limite primit și pot să-mi construiesc viața în armonie sau în intim dezacord cu tot ce mi s-a dat. Pot să accept ca atare elementele fondului intim-străin, pot să accept parte din ele, după cum pot să nu mă împac cu nimic din tot ce mă precedă. Nu sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
interioară se dovedește a fi impediment, punct mort, prilej de tărăgănare etc., pe scurt moment negativ, ea devine limită de depășit. * Limita de atins este locul de închidere - resimțit ca împlinire - al spațiului deschis de limita de depășit. Expresii ca „armonie superioară“, „atingerea unui scop suprem“, „ducerea până la capăt“, „realizarea destinului“ etc. au în vedere limita într-un înțeles pozitiv, limita ca împlinire. Întrucât limita ca împlinire este dezideratul suprem al oricărui efort dirijat către o reușită de proporții, ea devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul „de depășit-de atins“), orice destin este un „destin dramatic“. Intensitatea caracterului dramatic al destinului depinde de lungimea secvenței „de depășit-de atins“, în speță de gradul de armonie (sau dizarmonie) care există între materialul natural al unei vieți (limita interioară) și țelurile pe care și le fixează conștiința (limita de atins). Expresia „destin dramatic“ presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nici o tranzacție nu a fost cu putință. Ca și ratatul, leneșul își transformă limita interioară în „destin“. Dar câtă deosebire între cei doi! Făcând astfel, ratatul își confirmă esența ca nerealizare a esenței, pe când leneșul este din capul locului în armonie cu ea: în vreme ce ratatul nu face ceea ce ar fi putut face (abia în felul acesta devenind ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o forță a naturii și este, prin urmare, imutabil și indestructibil. După părerea lui Iorga, civilizația se menține prin libertatea acordată acestui proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei, înseamnă că armonia internațională se bizuie pe recunoașterea națiunii. Pentru Iorga, nu este vorba despre ceva contradictoriu, ci despre ceva complementar, bazat pe constituția omului și a lumii. O asemenea diversitate inclusivă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După părerea lui Iorga, civilizația se menține prin libertatea acordată acestui proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei, înseamnă că armonia internațională se bizuie pe recunoașterea națiunii. Pentru Iorga, nu este vorba despre ceva contradictoriu, ci despre ceva complementar, bazat pe constituția omului și a lumii. O asemenea diversitate inclusivă prezintă lumea lui. Națiunea e o componentă fundamentală a omenirii. Procesul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
decît granițele politice. Prin vastitatea și anvergura culturii și preocupărilor sale, Iorga a fost un renascentist universal. Și-a croit însă calea către acest fel de universalitate grație naționalismului său cultural. Lumea lui era o lume a națiunilor viețuind în armonie. Națiunea era pentru el o icoană reprezentînd adevărul pentru un creștin ortodox. Iar Iorga, ca discipol al lui Eminescu, a fost un istoric român profund convins de adevărul naționalismului cultural românesc. Dacă vrea cineva să-i ceară lui Iorga o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spirit") se află în captivitate, ea trebuie eliberată. Concluzia evidentă este că orice națiune trebuie să fie independentă. Din momentul în care toate națiunile vor deveni independente, toate statele naționale se vor uni într-un sistem bazat pe prietenie al armoniei internaționale (fondată pe cunoașterea de bunăvoie a acestei inerente diversități) și vor trăi în pace. Se simte aici influența optimismului naționalist al lui Mazzini. După aproape un secol, nu putem decît să comentăm: numai de-ar fi posibil ca succesul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și loialitate de la subordonații săi în lupta pentru triumful naționalismului său cultural 77. Din nefericire, confunda esteticul cu eticul și etnicul, astfel încît lupta lui culturală s-a transformat într-una politică. Iorga era convins că estetica acționează etic, restabilind armonia sufletească și totodată alinîndu-i și purificîndu-i pe oameni. Combativitatea lui, intoleranța lui și tonul lui politic inveterat în critica literară își aveau originea în această convingere. Dînd dovadă de mai multă obiectivitate în opera sa istorică, era tolerant pentru că era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
opiniilor lui Iorga despre artă și chiar și despre istorie. El accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
L-a acuzat pe Zola de a fi creat "o lume infamă" în romanele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins însă după primul război mondial. Recomanda scriitorilor modelul clasic latin întrucît latinii "aduc logică, limpezime, armonie și măsură în civilizație". Clasicismul lui Iorga era identic cu cel din tabloul Greciei antice zugrăvit de Winckelmann: edle Einfalt, stille Grosse, descriere pe care Iorga o considera potrivită pentru satul sămănătorist. A fost un romantic îndrăgostit de clasicism. Înainte de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Limba română literară fusese reconstituită nu cu multă vreme în urmă, făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii duc astfel de vieți poetice și vor continua să ducă astfel de vieți, rămînînd superbi, "sălbatici" curați în țara asta a noastră". Iorga a elaborat o asemenea armonie și a pus-o în contrast cu subiectele standard ale înstrăinării literare de la sfîrșitul veacului. Eminescu a început, dar nu și-a terminat romanul Geniu pustiu, în care se ocupa de situația omului înstrăinat de sat, rupt de tradițiile lui în marile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar nu și-a terminat romanul Geniu pustiu, în care se ocupa de situația omului înstrăinat de sat, rupt de tradițiile lui în marile orașe 154. Iorga sublinia că societatea este în esență spirituală și că ea are nevoie de armonie în gîndire și simțire. România era extrem de lipsită de elementul moral pe care îl putea furniza ridicarea țărănimii. Românii trebuiau să fie stpăpîni pe comerțul și pe industria lor155. Cu mintea românului cea de pe urmă, putem spune că satul sămănătorist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost entuziasmat: satul nu era corupt și era așezat lîngă o serie de mănăstiri "ale căror inscripții așteptau să fie descifrate". Vălenii erau un sat binecuvîntat de o atmosferă sămănătoristă (l.r.). Era pace și bună înțelegere românească, o armonie a zilelor de demult, netulburată de elementele străine care au distrus-o în alte părți". Singurul evreu din Văleni, fierarul Moise, era considerat de Iorga drept un individ simpatic, care se înțelegea bine cu românii. Iorga și-a găsit aici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dictonului mens sana in corpore sano. A prezis și politizarea, comercializarea, brutalizarea și dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia să elimine disciplinele sportive din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că lipsea ceva: armonia și seninătatea, care se opun violenței. În schimb, Iorga vedea o patimă brutală, o poftă de cîștig și un exhibiționism urît, în mijlocul urletelor isterice ale gloatei. "Lipsește Dumnezeu, Dumnezeu și Zeus au rămas pe Olimp". Întreba ulterior în bătaie de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu mîndrie și tărie. Încerca să suplinească pierderea stînd cu copiii, dar părea totuși să prefere singurătatea. În singurătatea ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de ani de viață comună și armonie -, pur și simplu nu putea suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La funeraliile ei au participat mai mulți oameni decît la cele ale lui Iorga. Prințesa Elena a trimis o coroană de flori cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
esența "Legii Supreme". Din fericire, chiar și adevărul istoric avea sens doar uneori pentru Iorga, atunci cînd servea interesele României. Dar o adaptare la nivel mondial a sămănătorismului ar rezolva, după părerea lui, aceste contradicții. Naționalismul cultural urma să instituie armonia în România și în lume, fiind deci nu numai un naționalism compatibil cu umanitatea, ci și cea mai umană idee. Cu toate că astfel de idei aparțineau secolului al XIX-lea, putem detecta (selectiv!) multe elemente care ne dau foarte mult de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea că numai evreii erau țapii ispășitori, încercîndu-se să se facă din aceștia autorii schimbării și ai declinului. Astfel, "evreii au fost cei care au distrus "utopia lor reacționară" de pace și armonie în mediul rural!..." Toate acestea nu reprezentau sămănătorismul și naționalismul cultural al lui Iorga. Departe de a încerca să salveze privilegii de clasă încercînd să găsească țapi ispășitori, el voia să-i ajute pe țărani, să creeze unitatea națională și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o astfel de Europă Unită, "un naționalism sinucigaș" (cum numea Iorga "Noul naționalism" al Extremei drepte) este de neconceput; "Legea Supremă" a lui Eminescu chiar și în sensul "naționalism defensiv" propovăduit de Iorga devine superfluă; speranța lui Iorga într-o "armonie între națiuni" poate deveni realitate. Astfel, așa cum afirma recent președintele Franței, François Mittérand: "... o Europă a culturilor, adică o Europă a națiunilor (se va înălța) în contrast cu o Europă a naționalismelor..." Dacă vor veni asemenea vremuri, atunci mesajul naționalismului cultural al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de pace erau din ce În ce mai mici. Nimeni nu putea garanta că fascismul nu va prinde din nou rădăcini În solul fertil al problemei germane sau oriunde altundeva. Hățișul tot mai des de alianțe, agenții și acorduri internaționale nu părea să garanteze armonia internațională. Astăzi este limpede că, puse la un loc, Consiliul Europei, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Uniunea Europeană a Plăților și mai ales Pactul Nord-Atlantic reprezentau nucleul unui sistem nou și stabil de relații interstatale. Documente precum Convenția pentru Protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oricine se plasa, prin profesie sau opinie politică, În afara rețelei de poziții și beneficii alocate. Iar În zonele În care una dintre tabere avea un avantaj covârșitor, regula proporțională ceda locul unui monopol partinic al posturilor și favorurilor. Dar imperativul armoniei triumfa de obicei asupra interesului local. Așa cum neutralitatea de dată recentă a Austriei a fost adoptată cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]