13,889 matches
-
drept și călăii scoși la pensie și plimbîndu-și duminica nepoțeii de mînă. Toți sînt Încă printre noi, și morții și vii, și victimele și călăii, cu toții știm că celălalt știe tot ce nu este mărturisit, alcătuind un fel de boare ciudată care otrăvește atmosfera și o va otrăvi pînă cînd totul nu va fi spus cu voce tare, scris la lumina zilei, ca Într-un cataclism colectiv care să pună capăt unei respirații gîtuite de păcat și de crimă” (p. 371
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
manifestate de București la nivel oficial. Includem aici și reacțiile față de criticile formulate la adresa corupției, care exprimă același stil. Negarea vehementă, tonul dur (mai dur chiar decît acela folosit de Ceaușescu), recurgerea la justificări false, sarcasmul sînt instrumente cel puțin ciudate care par să sugereze că, Încrezătoare În statutul de partener privilegiat al Statelor Unite, România nu acceptă decît note bune din partea Washingtonului. Iată cîteva mostre: „Guvernul consideră ca neinspirată reutilizarea unor clișee marcate de prejudecățile anilor ’90 În tratarea tematicii drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
perioadei interbelice este folosit În mod comparativ pentru a analiza perioada prezentă și a trage concluzii aplicabile În contextul În care se ia tot mai mult În considerare posibilitatea reformării sistemului electoral românesc. Lucrarea are la prima vedere o structură ciudată, cele două sisteme nefiind analizate În ordine cronologică, ci inversate. Acest lucru o face, după părerea autorului, mai ușor de Înțeles, prezentul fiind considerat mai accesibil publicului decît trecutul, iar metoda de studiu utilizată fiind considerată mai ușor de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Note” În Urbanismul, 5-7, 1940, p. 129. De exemplu: „Avem părți din centru și din periferiile capitalei unde rămîi Înmărmurit cînd vezi că acolo trăiesc oameni și te mustră conștiința că nu-ți faci datoria față de semenii tăi. O morală ciudată care ne face să ne fie milă de punga proprietarului și să fim nepăsători față de viața chiriașului său care trăiește Într-o cloacă oribilă și care plătește «chiria morții». (Dem I Dobrescu, Viitorul Bucureștilor, 1934, p. 35). În alocuțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
guvernanților Marii Britanii și Franței că politica de concesii va evita războiul 15 Zona central și esteuropeană, prioritară în expansiunea germană 19 Pactul de neagresiune dintre Germania și U.R.S.S. 24 Declararea războiului contra Germaniei de către Marea Britanie și Franța 26 ,,Războiul ciudat" 29 Atacul Germaniei împotriva Norvegiei. Sfârșitul "războiului ciudat" 31 Invazia în vest a Germaniei. Prăbușirea Franței 34 A nu rămâne în urmă cu un război sau cu o revoluție în dotarea tehnică și organizarea armatei 37 Franța după capitulare 46
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
supraviețuire. Dar există o situație și mai rea. S-ar fi putut să trebuiască să lupți când nu mai este nicio speranță de victorie, doar pentru că e mai bine să pierzi decât să trăiești ca sclavii [6, p. 147]. ,,Războiul ciudat" După atacarea Poloniei de către Germania, guvernele Angliei și Franței, conduse de conciliatorii Neville Chamberlain și Eduard Daladier, au declarat război Germaniei, au făcut mobilizări parțiale, dar nu au întreprins acțiuni de război propriu-zise, s-au menținut pe pozițiile inițiale. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
3: "În Vest, este important ca răspunderea pentru deschiderea ostilităților să revină fără echivoc Angliei și Franței. La început vor fi întreprinse acțiuni pur locale împotriva unor violări minore de frontieră" [1, p. 160]. Atacul Germaniei împotriva Norvegiei. Sfârșitul "războiului ciudat" Experții germani l-au convins pe Hitler de avantajele economice și strategice pe care le oferă cucerirea Norvegiei. Erau menționate în primul rând bogățiile sale minerale; apoi, Munții Norvegiei, care ajungeau până la ocean cu o salbă continuă de insule. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului identificat cu existența. Poezia din Lunaticul nopții scitice (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
codificat" e un Document despre raporturile cunoaștere-putere (social-politică) din Franța zilelor sale! Ori de câte ori l-am citit pe Foucault nu am fost preocupat de mitologia din jurul acestui gânditor complex, original și imprevizibil. Astfel că nu m-a preocupat mitul Foucault (rebelul, ciudatul, neînțelesul, dificilul sau polemicul Foucault), nu m-a preocupat nici limbajul-funcție și efect Foucault, adică gânditorul care ține discursul și deține limbajul, este chiar limbajul în exercițiu. În schimb, m-au preocupat maniera sa de problematizare; istoriile problematizărilor pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Cântec deasupra apelor, București, 1973; Voievod de stea, București, 1973; Satul cu oameni frumoși, București, 1975; Pasărea Phoenix, București, 1976; Poemele de-acasă, Iași, 1977; Arboroasa, București, 1978; Cerbul singuratic, București, 1979; Poeme sub drapel, București, 1979; Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter, București, 1981; Sonete, București, 1983. Traduceri: Walter Nowotny, Eu scriu împotriva lupilor, Iași, 1980. Repere bibliografice: I. Sîrbu, „Valea Fierului”, „Iașul nou”, 1953, 3-4; Ion Mihăileanu, „Valea Fierului”, „Almanahul literar”, 1953, 24 decembrie; Georgeta Horodincă, „Valea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine a „înțelepților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
a fost executat sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii și al Samariei. Dacă această informație nu este străină savanților, s-ar putea ca publicul larg să nu o cunoască. Obiecțiile încă persistă. De fapt, o carte recentă a reciclat ciudata idee că Isus nu a fost realmente executat, ci de fapt, cu sprijinul guvernatorului roman și a altor câțiva indivizi, și-a înscenat moartea și apoi a fugit în Egipt. Ei pretind că dovada acestei afirmații s-ar găsi în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
strania întâmplare. Din această veste, ucenicii au tras concluzia că Isus trebuie să fi înviat din morți. Nu se explică însă cum puteau fie atât de inepți și creduli cei care l-au urmat pe Isus. Există teorii și mai ciudate. Una dintre ele, numită „teoria leșinului”, insinuează că, atunci când Isus a fost pus în mormânt, era doar rănit și se afla în comă; câteva zile mai târziu s-a trezit, cumva s-a eliberat de unul singur și apoi a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dacă vrem să înțelegem relatările pascale. Acum trebuie să ne îndreptăm atenția asupra acestor povestiri și, în special, asupra celor patru trăsături stranii care le definesc și care, în mod repetat, trec neobservate. Prima. Dacă citim relatările pascale, observăm absența ciudată a Scripturilor, spre deosebire de povestirea ultimelor zile din viața lui Isus - arestarea, judecarea și răstignirea - unde, peste tot, găsim ecouri, citări și aluzii din Vechiul Testament. Psalmii, Isaia, Daniel, Zaharia și alte cărți au asigurat materialul care, apoi, a fost împletit în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ființă fizică, o ființă reală, ființă întrupată, încât au inventat povestiri despre el cum mânca pește prăjit, pregătea micul dejun pe malul mării, putea fi atins și așa mai departe. Problema e că această succesiune de faze propusă e foarte ciudată, chiar și în termeni iudaici. Dacă primii creștini ar fi parcurs această cale, căutând în Scripturi și inventând povestiri pe baza sa, ne-am fi așteptat ca ei să preconizeze că Isus va învia strălucind ca o stea, în definitiv
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
adepții liberei concurențe 294. Potrivit neoliberalilor, liberalismul economic nu excludea afectarea unei părți din venitul național unor scopuri colective 295. La români, liberalismul nu se revendica, însă, direct de la scrierile întemeietorilor liberalismului. În acest sens, se vorbește chiar despre "moartea ciudată a liberalismului românesc", survenită încă din 1880, când unul din liderii importanți ai mișcării liberale, Ion C. Brătianu a abandonat principiile liberalismului clasic 296. După Primul Război Mondial, liberalismul PNL a primit accente noi, materializate prin măsurile menite a da
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți din tragedia shakespeariană. Dintr-un mesaj găsit în ciudatul cufăr, perplecșii martori ai întâmplării află că un alchimist din Evul Mediu a izbutit să conserve trupurile îndrăgostiților din Verona. Interpreții rolurilor principale se burzuluiesc, în virtutea rutinei lor, care sfidează bunul simț și, în fond, potrivirea cu natura. Ei nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Igor Blok. Pur și simplu, pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într-un fel de „emigrație internă“ (expresie folosită mult mai tîrziu, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oarecare încetineală datorată subtilității spiritului său. Mi-a mărturisit că Academia și dicționarul ei îl îngheață”. Alphonse Daudet Treizeci de ani la Paris I 1 Încă de copil ghiceam că zâmbetul acela aparte însemna pentru fiecare femeie o mică și ciudată victorie. Da, o revanșă efemeră asupra dezamăgirilor, asupra grosolăniei oamenilor, asupra rarității lucrurilor frumoase și adevărate din această lume. Dacă aș fi știut să o spun pe vremea aceea, aș fi numit „feminitate” felul acela de a zâmbi. Dar limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hârtie erau însemnate nume pe care, neștiutori, le luasem drept enigmatice denumiri mineralogice: Fécamp, La Rochelle, Bayonne... Într-una dintre învelitori, am descoperit chiar o bucățică feroasă și aspră cu urme de rugină. Am crezut că citeam numele acelui metal ciudat: „Verdun”... Mai multe piese din colecția aceea au fost astfel despuiate. Când a intrat bunica, jocul luase de câtva timp o întorsătură mai agitată. Cele care ni se păreau urâte - ca „Verdun”, de pildă - fuseseră aruncate pe fereastră pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu înfricoșa pe nimeni pe vremea aceea... A intrat în încăpare și de acolo am auzit venind versetele pe care le recita în șoaptă, ca pe o ciudată litanie a trecutului: -... stindardu-nsângerat e înălțat... Un sânge impur s-adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o lega de tărâmul acela de gheață, ci și tenebroasa viață rusească, a cărei otravă amețitoare o simțea strecurându-i-se în vine. Dintr-o soție de medic respectabil, cunoscut în tot orașul, Albertine se transformase într-o văduvă foarte ciudată - o franțuzoaică parcă încapabilă de a se hotărî să se întoarcă acasă la ea. Ba mai rău, revenea de acolo de fiecare dată! Era încă prea tânără și prea frumoasă ca să poată evita clevetirile lumii bune din Boiarsk. Prea neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cumpere mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus ea deodată. Asta e strada pe care locuiește unchiul meu...” S-a deșteptat, tresărind brusc. Trenul, oprit în plin șes, era plin de un zumzet nedefinit: o bandă îl ucisese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Un teanc întreg de cărticele identice se înălța pe masa lui. - Bună ziua, cetățeanco!, a spus el în cele din urmă, întinzându-i mâna. Au vorbit. Și, stupefiată, nevenindu-i să creadă, Charlotte a constatat că replicile funcționarului semănau cu un ciudat ecou deformat al întrebărilor pe care i le punea ea. Vorbea despre Comitetul Francez de Întrajutorare și auzea, ca răspuns, un scurt discurs despre țelurile imperialiste ale Occidentului sub masca filantropiei burgheze. Ea evoca dorința lor de a se înapoia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]