14,040 matches
-
sec. III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus către sf. sec. VI în urma migrației slavo-avare. Zidul este
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
în axele construcției și doi înalți până la cornișă, așezați simetric pe absida altarului. Construit la sfârșitul sec.XVI,ca mânăstire a monahiei Anghelina fiica maicii Catalina și a lui Badea fost mare vornic de Măgurele,după moartea monahiei Anghelina, în timpul domniei lui Simion Movilă (1600-1602) mânăstirea a fost arsă și pustiită de tătari. Prin căsătoria vornicului Hrizea cu fiica armașului Dumitrașcu, Hrizea devine posesorul satului Bălteni, unde construiește actuala biserică. Biserica ”Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni, spune legenda, a fost
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
servească drept fortăreață, adăpost și loc de rugăciune. Locul mănăstirii era în acea vreme ca și o insula care avea sa împiedice atacurile inamicului, stejarii seculari ai codrilor Vlăsiei constituind un zid de neînvins. Arsă și pustiită de tătari în timpul domniei lui Simion Movila (1600-1602), biserica a fost refăcuta ”de în temei”, ne spune o inscripție prinsa deasupra ușii pronaosului, în 1626 de vornicului Hrizea Coconu stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. Biserica, înaltă și zveltă, este din
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
un zid de neînvins. Arsă și pustiită de tătari în timpul domniei lui Simion Movila (1600-1602), biserica a fost refăcuta ”de în temei”, ne spune o inscripție prinsa deasupra ușii pronaosului, în 1626 de vornicului Hrizea Coconu stăpânul satului Bălteni, în timpul domniei lui Radu Mihnea Voievod. Biserica, înaltă și zveltă, este din cărămida, nepictată, cu acoperiș din șindrila. Zidurile, sprijinite de contraforți masivi, au o grosime de 80 cm, dându-i aspectul de adevărata cetate. Naosul si pronaosul sunt despărțite de un
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
din 1628, mai 16, menționează că în primii ani ai secolului XVII, mănăstirea aparținea maicii Anghelina, fata maicii Catilina, fiică a Badii vornicul de la Măgurele, din neamul boierilor din Cojești și că fusese arsă de turci și se pustiise în timpul domniei lui Simeon Voievod, maica Anghelina însăși murind în aceeași perioadă: "Murind Anghelina Monahia, în timpul domniei lui Simeon Vv, și mănăstirea ce o avea la Bălteni arzând și pustiindu-se în zilele lui Simeon Voievod...când s-a întâmplat Țării multă
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Anghelina, fata maicii Catilina, fiică a Badii vornicul de la Măgurele, din neamul boierilor din Cojești și că fusese arsă de turci și se pustiise în timpul domniei lui Simeon Voievod, maica Anghelina însăși murind în aceeași perioadă: "Murind Anghelina Monahia, în timpul domniei lui Simeon Vv, și mănăstirea ce o avea la Bălteni arzând și pustiindu-se în zilele lui Simeon Voievod...când s-a întâmplat Țării multă răutate, de a ars și mănăstirea și satul". La 1642 Hrizea închina mănăstirea Bălteni mănăstirii
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
București, mănăstire la construirea căreia Hrizea fusese ispravnic și unde avea să fie îngropat: "Aceste sate și ocine..., cumpărate și câștigate de Hrizea Vornic din agoniseala și munca lui, din tinerețe și până la bătrânețe, de la Radul Vv. Și de la toți domnii, până în zilele lui Matei Vel vornic, și le-a dăruit mănăstirii lui Băltenii, întemeiată și făcută din temelie și închinată metoh mănăstirii Ivir de la Sf. Munte". După 1648, documentele privitoare la schitul Bălteni lipsesc până spre mijlocul secolului XIX. În
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
volume, 133.968 de pagini și 189.867.695 de caractere, acoperind o perioadă de 472 de ani, între 1413 și 1865. Lucrarea cuprinde cea mai lungă perioadă de timp dintre toate scrierile istorice ale dinastiilor lumii, întinzându-se pe parcursul domniilor a 25 de regi de la Taejo la Cheoljong. Cu exceptia a două părți alcătuite în timpul perioadei coloniale, aceste cronici au fost desemnate a o sută cincizeci și una comoara națională a Coreei și au fost recunoscute de UNESCO ca parte a
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
în engleză până în anul 2033. Lucrările au început în anul 2014 cu bugetul inițial 500.000.000 ₩, dar se estimează că pentru a termina întreaga traducere și adaptare este necesar un buget de 40.000.000.000₩. În Coreea, în timpul domniei unui rege, istoriografi profesioniști realizau înregistrări detaliate în legătură cu problemele naționale și activitățile statului. Ei colectau zilnic informații despre problemele statului, activitățile diplomatice, economie, religie, arta, viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste înregistrări zilnice deveneau "sacho
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
la el de dupa ușa și îl urmărea deghizat la vânătoare. La moartea unui rege și urcarea pe tron a succesorului său, se înființa un birou numit "Sillokcheong "(Oficiul pentru Compilarea Cronicilor) care adună toate proiectele "Sacho pentru a alcătui cronicile domniei acelui rege. " Cronicile primilor trei regi: Taejo (1392-1398), Jeongjong (1399-1400), si Taejong (1401-1418) au fost scrise de mână. Începând cu domnia regelui Sejong (1418-1450), cronicile au fost tipărite cu caractere tipografice din metal sau lemn ceea ce la face diferite de
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
se înființa un birou numit "Sillokcheong "(Oficiul pentru Compilarea Cronicilor) care adună toate proiectele "Sacho pentru a alcătui cronicile domniei acelui rege. " Cronicile primilor trei regi: Taejo (1392-1398), Jeongjong (1399-1400), si Taejong (1401-1418) au fost scrise de mână. Începând cu domnia regelui Sejong (1418-1450), cronicile au fost tipărite cu caractere tipografice din metal sau lemn ceea ce la face diferite de cele chinezești sau japoneze care sunt scrise în totalitate manual. Cronicile erau păstrate în patru exemplare. Pentru a stoca cronicile s-
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
(în , în ) sunt un grup etnic minoritar din Ungaria. Conform recensământului din 2011, 7.210 persoane adică 0,1% din populația Ungariei s-au declarat de etnie sârbă. Prezența sârbilor pe teritoriul Ungariei este înregistrată încă din perioada domniei lui Géza al II-lea. Începând cu secolul al XIV-lea a început un val de refugiați sârbi din teritoriul Imperiului Otoman. După Bătălia de la Mohács (1526) Ungaria centrală este cucerita de turci, iar în unele cetăți părăsite de maghiari
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
(titlu complet: ) este o lucrare scrisă de cărturarul Radu logofătul Greceanu. Este cronica oficială a Țării Românești în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scopul cronicii era asigurarea faimei în țară și peste hotare, printr-o scriere care să fie independentă de vechiul letopiseț al țării și de "Letopisețul Cantacuzinesc". Autor a fost ales de către Brâncoveanu un cărturar care împreună cu fratele
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
Biblia în limba română din 1688. se caracterizează prin faptul că cronicarul nu face referire la sine niciodată. Deși N. Iorga susținuse în " (vol. II) că Brâncoveanu l-ar fi tocmit pe Greceanu să scrie încă din primul an al domniei, cercetătoarea Aurora Ilieș consideră că redactarea cronicii a început în anul 1693, când Brâncoveanu s-ar fi simțit pentru prima dată sigur de domnia sa. Ca argument ea face trimitere la formulările care indică că autorul anticipează desfășurarea evenimentelor, precum „să
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
sigur de domnia sa. Ca argument ea face trimitere la formulările care indică că autorul anticipează desfășurarea evenimentelor, precum „să vie în țară să facă mii de răutăți, cum au și făcut”. În 1698, când s-au împlinit zece ani de domnie, Greceanu a alcătuit predoslovia, pe care a pus-o în fruntea celor 43 de capitole redactate până la acel moment. Al 43-lea capitol făcea referire și la numirea pe viață în domnie a Brâncoveanului, în paragraful „"” După acest jalon, scrierea
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
1698, când s-au împlinit zece ani de domnie, Greceanu a alcătuit predoslovia, pe care a pus-o în fruntea celor 43 de capitole redactate până la acel moment. Al 43-lea capitol făcea referire și la numirea pe viață în domnie a Brâncoveanului, în paragraful „"” După acest jalon, scrierea cronicii a continuat până în 1707, când conflictul dintre Brâncoveanu și foștii săi mentori Cantacuzinii s-a acutizat. La acest moment, Brâncoveanu a dispus ca Greceanu să revizuiască textul din intervalul 1699-1707, pe
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
(n. 1740 - d. 1826) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada 19 septembrie - 28 octombrie 1802, între sfârșitul domniei lui Alexandru Șuțu și domnia a lui Alexandru Moruzi. A fost fiul Marelui Logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale "Maria", născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
(n. 1740 - d. 1826) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada 19 septembrie - 28 octombrie 1802, între sfârșitul domniei lui Alexandru Șuțu și domnia a lui Alexandru Moruzi. A fost fiul Marelui Logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale "Maria", născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
de copiști succesivi. Pentru alții, este vorba de o compilație efectuată de un colectiv de savanți, corectată și mărită de copiști care s-au succedat până la prima tipărire. La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se crede că a înflorit sub domnia împăratului bizantin, Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
prima tipărire. La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se crede că a înflorit sub domnia împăratului bizantin, Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X-lea. Data aproximativă a lucrării poate fi dedusă din conținutul său: la articolul „Adam”, autorul lexicului dă o scurtă cronologie a istoriei mondiale care se încheie
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
1737, Mănăstirea Sucevița) a fost mare spătar în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu marele ban Sandu Sturza funcția de caimacam al Moldovei în perioada septembrie - octombrie 1726, între sfârșitul celei de-a treia domnii alui Mihail Racoviță și prima domnie a lui Grigore II Ghica. A fost fiul marelui vornic al Țării de Jos Gavril (Gavriliță) Costachi și a celei de-a treia sa soție "Vasilca Paladi". În privința numelui soției sale există vehiculate două variante. Prima dintre acestea se referă
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
avè și unili lucruri bune. Că era om și harnicu, nici mitarnic sau lacom, și era și om libovnicu, ospătătoru. Dragă-i era cinstea, și mai aleasă decât toati era cè mai bună, că să punè tari în prici cu domnii și cu alții pentru țară. Sta di să pricè, ca să nu o jăcuiască. Pentru acee nărodul mai mult strâga „Dumnedzeu să-l ierte“... Și noă încă ni să cade, celor ce om citi, di vremi că sta pentru țară cu
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
a-i da mai multă cinste di laudă decât de hulă." De-a lungul timpului Costantin Costachi a ocupat o serie de dregătorii importante. Astfel, în 1707 este numit mare comis de către Mihail Racoviță la începutul celei de-a doua domnii. Tot Mihail Racoviță îl trimite să îl reprezinte la nunta lui Ștefăniță, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino. La începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de teama represiunilor acestuia se refugiază împreună cu alți boieri în Transilvania. Revine
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
în 1707 este numit mare comis de către Mihail Racoviță la începutul celei de-a doua domnii. Tot Mihail Racoviță îl trimite să îl reprezinte la nunta lui Ștefăniță, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino. La începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de teama represiunilor acestuia se refugiază împreună cu alți boieri în Transilvania. Revine în țară odată cu venirea la domnie a lui Grigore Ghica, care îl numește mare logofăt. În 1711 Dimitrie Cantemir îl numește mare comis. iar în timpul
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
să îl reprezinte la nunta lui Ștefăniță, fiul lui Constantin Brâncoveanu, cu fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino. La începutul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de teama represiunilor acestuia se refugiază împreună cu alți boieri în Transilvania. Revine în țară odată cu venirea la domnie a lui Grigore Ghica, care îl numește mare logofăt. În 1711 Dimitrie Cantemir îl numește mare comis. iar în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, în 1712, a fost mare stolnic Nicolae Mavrocordat îl numește pe Constantin
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]