15,136 matches
-
cuvinte, o persoană cu gust rafinat și ireproșabil - ar prefera mai degrabă ceva făcut la comandă la Pologeorgis de pe strada 29. A, da, și pe viitor aș prefera să folosești termenul ceva mai uzual „angajată plătită“, În locul celui atât de dur și intolerant precum „lacheu“. Și acum, mi‑ar face plăcere să corijez orice alte presupuneri incorecte pe care ai dori să le faci, dar poate ar fi cazul să Întreb mai Întâi cu cine stau de vorbă. — Touché, nouă asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar, În fond, nu se poate spune același lucru despre oamenii de mare succes din orice domeniu? Spune‑mi câți directori de firmă, sau membri În consilii de administrație, sau regizori de film, sau alții asemenea nu trebuie să fie duri câteodată? Face parte din jobul lor. Mi‑am dat seama că nu aveam să cădem niciodată de acord În privința asta. Era limpede că Emily era băgată până peste cap În povestea asta cu Miranda, cu Runway, dar nu Înțelegeam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe punctul de a se așeza lângă ea, dar Alex l‑a Înhățat de braț și l‑a ridicat la verticală. — Afară. Acum. Altfel o să mă văd nevoit să te car chiar eu afară, a poruncit el, arborând o mină dură și foarte drăgălașă și, nu În mică măsură, mândră de propria persoană. Băiatul Ciudățoi și‑a zvârlit brațele În aer și a scos un chițăit. — Am plecat d’acia. Sună‑mă, Lily. Ai fost’ grozavă azi‑noapte. A pornit rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Însăși era un objet d’art, cu bărbia ridicată, cu mușchii perfect Întinși, un adevărat basorelief neo‑clasic În mărgele roșii pe mătase Chanel. Nu era frumoasă - avea ochii prea mici, părul pieptănat prea sever și fața avea trăsături prea dure, dar era uluitoare Într‑un fel pe care nu‑l puteam defini prea exact și, oricât Încercam să par calmă și să mă prefac că admir Încăperea, nu‑mi puteam lua ochii de la ea. Ca de obicei, sunetul vocii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cineva atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era - văleu! - grasă, am avut senzația stranie că aveam să ne Înțelegem de minune. Mi‑a spus să mă așez și să Îi citesc fiecare cuvânt din tot ce scrisesem săptămâna trecută: povestioare pișichere despre prezentări de modă, câteva chestii dure despre ce Înseamnă să fii asistenta unei celebrități, o povestire - sper - plină de sensibilitate despre cum poți să distrugi o relație de trei ani cu un om pe care Îl iubești, dar alăturii de care nu poți să fii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cifră, deodată, am descoperit că această tehnică misterioasă are cele mai exacte legi. Acum, acestea mi se păreau atât de simple, că nici nu trebuia să mai scriu pe tablă; mă ridicam În picioare la ora lui Nicolescu (un profesor dur, ce nu ne scotea din „Proștilor!“) și rezolvam direct toată problema. Fiind În posesia acestor puteri ale inteligenței, am devenit brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-au format tacit două tabere: susținătorii lui G., fostul campion en titre, și ai mei, mai puțini, de fapt, unul singur, Paul. Nu știu cum a Început bătaia dintre noi, Îmi amintesc doar lovitura primită pe la spate cu un corp foarte dur; am icnit și m-am Întors să văd cine-i, atunci am mai primit Încă o lovitură În nas, din care m-am ales cu deviația de sept. Nu pot să descriu exact ce s-a Întâmplat; cred că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-un fel sau altul, ci pentru că, pur și simplu, mă atrage primejdia și vreau să-mi Încerc puterile. Sunt cam optimistă. Și nu știu dacă e chiar așa de bine. Ar fi prea bruscă trezirea la o realitate prea dură (e vorba doar de o frică omenească!). Mi-a fost vreodată frică? Ei bine, nu, pentru că n-am avut ocazia. Ce va fi acum? Ce-mi rezervă oare ziua de mâine și stânca aceea obsedantă? Nu se poate să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la intrare, a fugit sus răvășită; am plecat fără să ne luăm rămas-bun. Mă simțeam voios precum chiriașul călătorind Între două etaje, deși cu sfâșiere mută simțeam cum se rupea În mine o etapă a existenței și Începea alta mai dură; sfânta gratuitate de care m-am bucurat până acum ca un rege Începea să-mi fie Îngrădită de mici neajunsuri; să văd unde am să locuiesc acum, căci la cămin nu mă mai pot duce. (vară) „Nu te mai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să mă liniștesc; să nu vorbim decât foarte puțin, să ne Înțelegem din gesturi, să ne completăm ca doi frați siamezi. Un prieten adevărat, un singur prieten! Dau regatul lumii pe un prieten. (joi) M-am decis să fiu dur, să nu mă Îndrăgostesc niciodată; așa cum spune Ibrăileanu, „dacă te Îndrăgostești la 16 ani, nu te mai Îndrăgostești decât de aceeași femeie În alte variante“. Hotărârea am luat-o după ce m-am Îndrăgostit de E.; odată, urcam Împreună cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa Îmi face de câte ori trece pe lângă noi și tu nu observi niciodată!“, „Bine, dar tu ești liberă să alegi!“ „Să aleg? Ce să aleg? În viață n-ai timp să alegi, idealistule!“; „Ce mi se cuvine mie“, i-am spus dur, „nu-mi poate lua nimeni!“; „Sigur, tu ești un generos“, a spus rotunjind frumos buzele și cântând din vocea ei inimitabilă, „mai bine ai fi un egoist!“. Am retezat-o cu o privire-sabie; „Ne despart ani-lumină!“ i-am spus (dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intervină Într-un spațiu ce nu-mi aparținea. Apoi, cred că mușcătura dureroasă mi-a plăcut, ca un mod de a fi implicat direct În violența jocului, căci violența are totdeauna exclusiv valoarea unui joc bărbătesc ale cărui consecințe, chiar dure, trebuia să știu să le includ În desfășurarea lui, ca să fiu cumva pregătit pentru alte jocuri mult mai grele. Oricum, mi s-a părut că Leul, chiar depășind măsura, a vrut să mă avertizeze și să mă pună-n gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt convinsă. Frumusețea lui era bărbătească, dură și În același timp sentimentală. Aș vrea să-l mai văd o dată... Dar ar fi un imens noroc să găsesc În el ceea ce am căutat la toți, ce să mai vorbim de crunta lovitură pe care aș da-o tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deschisă poarta!“. Făcusem un pariu cu mine și-l câștigasem; eram student la filologie. Acum, ca un adevărat cuceritor, intram prin arcul de triumf ca să culeg laurii, să inspectez frumusețile anului și, deodată, m-am simțit pătruns de spaimă la dura confruntare cu busturile din hol. De ce? Nu știu. (atunci) Se sapă tot bulevardul; vor să scoată liniile de tramvai, nu se mai circulă cu tramvaiul prin intersecția Universității. Azi e multă animație pe porțiunea de stradă din fața spitalului Colțea, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răzbuna crunt pe nemernicia voastră. Și dobitocul de Dinu, crede că domină tot, dar În schimb are o fire femeiască, moale, ca o cârpă care se Îndoaie luând forme diferite, de aceea l-am iubit. Eu am un caracter masculin, dur și doresc pe cineva slab, mic și supus. Ori acesta era Dinu, pe care Îl aduceam, dacă doream, În această stare. Dar nu vreau. Nu merită. Și nu merită nici un băiat ca eu să lupt pentru el. Ei sunt nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viața, totul. Și acest om, acum doresc eu, adică asemenea mie, nu cred că poate exista. Și mă gândesc cu groază ce-ar fi dacă cel iubit m-ar Înșela... Ghemul de oțel (O parabolă) Două cercuri... unul de oțel, dur și rezistent, iar altul de materie plastică, elastic. Dacă ele ar reprezenta două caractere, s-ar putea vedea foarte clar diferențele. Eu pretind că sunt cel de oțel, fiindcă resping cu putere toate atacurile ce reprezintă forțe exterioare acționând asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din propria-i forță de atracție. Atunci nu mă voi mai teme de nepăsarea și josnicia oamenilor, voi trece printre ei intangibilă, un ghem de oțel sprijinit pe alt ghem de oțel. 17 iunie 1960 (vineri) Îmi formez un caracter dur și invincibil din pilda cărților și a vieții. Iubesc un idol spre care se Îndreaptă visurile mele. Voi pleca la mare, apoi la munte, cu Fredy și trupa. Îmi pare nespus de bine că voi face antrenament. Dar, În calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am fi uitat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda că am ieșit din sămânță Din atâtea-ncercări un zar norocos Culori nenumite curgeau din gesturi care parcă nu mai erau ale mele Măsurat și-n frumos cu urâtul, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
las să pleci așa, fără să Încerc tot ceea ce omenește Îmi e posibil ca să te rețin lângă mine; probez toate trucurile, plâng, sunt tristă, mă dau cu capul de ziduri; tu nu mă privi, nu mă lua În seamă, fii dur așa cum te cunosc; așa cum ai fost totdeauna, fii mereu tu, ca să te pot iubi și În lipsă, iar dacă dorul pământului din mine nu poate să se lepede de corpul tău, ăsta e un semn că mai sunt femeie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scuip eu cu greu printre dinți (despre nepot, bineînțeles), deși n-am voie să vorbesc. F. râde În hohote; Îi place să se amuze din orice și pleacă după ce mă anunță conspirativ că „mă va ține la curent“. „Ești cam dur cu fetele“, comentează arabul cu nume lung. (sâmbătă) Destrăbălare. Mănânc icre negre și beau Cotnari vechi. A. se uită la mine intrigată. Pun un strat mai gros pe felia de pâine și mușc tacticos; Îmi place să le simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l privesc și să visez. Niciodată nu văzusem un bărbat mai frumos la trup. Înalt, spatele lat, puternic, se arcuia splendid spre șoldurile Înguste. Totul În el exprima bărbăția. Era un fel de Apolo. Fața, cu ochi mari, albaștri, trăsături dure, care se cereau sărutate, la tâmple, argintul Își făcuse de mult loc și se risipise ici-colo și prin părul negru, abundent. A privit pe geam, a văzut cerul acela Înstelat și a Început să cânte... Mi-am pus fața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face albastru, ea se face verde; o Înșfac de aripă și o trag după mine. (luni) Un profesor din facultate acuză de plagiat un alt profesor pe care eu Îl stimez; mă apuc să scriu un fel de răspuns foarte dur; Îl duc la revista Luceafărul; acolo stau de vorbă cu un redactor-șef analfabet; nu Înțelege nimic, mă las păgubaș și nu-l mai public. (marți) Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
motiva deciziile acelor naturi slabe ce nu se pot ilustra decât prin contractarea, foarte ieftină, de cele mai multe ori, a propriei lor personalități, la capriciile cuiva fără nici o ratio a lui a fi. Mai bine să fiu un egoist feroce, un dur, un bădăran, decât să ajung jucăria unei frivole. A trece netulburat pe lângă dulcile ademeniri ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]