13,872 matches
-
gramatică elaborată pe baze logice, care să descrie organizarea logică a structurii limbajului. Într-o gramatică descriptivă de tip tradițional, însă (ca de altfel și într-una de tip structural), unde se pornește de la enunț și se analizează structura, organizarea formală a enunțului, ea nu-și poate găsi locul. Relația dintre subiect și predicat a fost interpretată și ca o relație de subordonare în cadrul căreia predicatul ar fi termenul regent, iar subiectul elementul subordonat, determinantul lui. Pornind de la propozițiile fără subiect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este deductibil: (4') Să fie(Faceți) liniște! și (5') E noapte., iar în enunțul 16 subiectul este inclus: Seara (eu) citesc romane de aventuri. Pentru identificarea tipului de raport sintactic dintre subiect și predicat se poate apela la criteriul restricțiilor formale, deci de acord, care acționează de la subiect spre predicat sau de recțiunea cazuală care acționează cu direcția predicat-subiect. Un alt criteriu ar putea fi criteriul omisibilității termenilor relației (sau criteriul substituției cu zero), care, după părerea noastră, poate fi adoptat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
diferențiază însă de relația predicatului cu complementul direct și nici de relația verbului cu numele predicativ (în structura predicatului nominal), pentru că nici complementele respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cauzale de la verb la nume, dar numai în cazul relației subiect predicat apare o marcă formală în plus, și anume
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicatului nominal), pentru că nici complementele respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cauzale de la verb la nume, dar numai în cazul relației subiect predicat apare o marcă formală în plus, și anume acordul în număr (și persoană), care se manifestă obligatoriu cu direcția nume (subiect)→verb (predicat). Deci, „diferența dintre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cauzale de la verb la nume, dar numai în cazul relației subiect predicat apare o marcă formală în plus, și anume acordul în număr (și persoană), care se manifestă obligatoriu cu direcția nume (subiect)→verb (predicat). Deci, „diferența dintre subiect și ceilalți determinanți obligatorii ar fi aceea că numai în cazul interdependenței subiect-predicat restricțiile formale sunt bilaterale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o marcă formală în plus, și anume acordul în număr (și persoană), care se manifestă obligatoriu cu direcția nume (subiect)→verb (predicat). Deci, „diferența dintre subiect și ceilalți determinanți obligatorii ar fi aceea că numai în cazul interdependenței subiect-predicat restricțiile formale sunt bilaterale”, mai precis numai termenul subiect (subiectivă) impune și el o restricție formală termenului predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației de interdependență dintre ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
manifestă obligatoriu cu direcția nume (subiect)→verb (predicat). Deci, „diferența dintre subiect și ceilalți determinanți obligatorii ar fi aceea că numai în cazul interdependenței subiect-predicat restricțiile formale sunt bilaterale”, mai precis numai termenul subiect (subiectivă) impune și el o restricție formală termenului predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației de interdependență dintre ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
interdependenței subiect-predicat restricțiile formale sunt bilaterale”, mai precis numai termenul subiect (subiectivă) impune și el o restricție formală termenului predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației de interdependență dintre ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ, numele predicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea „dublei subordonări” a numelui predicativ. În relațiile de interdependență cu verbul copulativ, numele predicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum nici complementele (completivele) neomisibile nu impun restricții formale verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă, impune numelui predicativ - prin recțiune cazul nominativ, iar când numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulativ „selectează” verbe la infinitiv sau la supin, de exemplu: Asta nu e
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pronume relative, de exemplu: Vei deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de interdependență, restricțiile formale au caracter unilateral. În concluzie, pentru a diferenția și prin denumire cele trei tipuri de interdependență discutate mai sus, „credem că ele s-ar putea numi: (1) relație de interdependență subiectivă, (2) relație de interdependență predicativă, (3) relație de interdependență
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mai sus, „credem că ele s-ar putea numi: (1) relație de interdependență subiectivă, (2) relație de interdependență predicativă, (3) relație de interdependență completivă”. „Relația de interdependență subiectivă se caracterizează prin caracterul nonomisibil al celor doi termeni și prin restricții formale reciproce”. Relația de interdependență completivă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin restricții formale unilaterale, numai cu direcția predicat (regentă) → complement (completivă). Relația de interdependență predicativă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de interdependență predicativă, (3) relație de interdependență completivă”. „Relația de interdependență subiectivă se caracterizează prin caracterul nonomisibil al celor doi termeni și prin restricții formale reciproce”. Relația de interdependență completivă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin restricții formale unilaterale, numai cu direcția predicat (regentă) → complement (completivă). Relația de interdependență predicativă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unilaterale, numai cu direcția predicat (regentă) → complement (completivă). Relația de interdependență predicativă se caracterizează prin nonomisibilitatea celor doi termeni și prin faptul că ea apare numai dacă în enunț mai există o relație de interdependență, și anume relația subiect-predicat; restricțiile formale caracteristice acestei relații sunt unilaterale, ele se manifestă numai cu direcția verb copulativ → nume predicativ (predicativă). Schematic, cele spuse mai sus s-ar putea prezenta astfel: | ↓ (1) Relația de interdependență subiectivă: S ↔ P ↑ | (2) Relația de interdependență completivă: S ↔ C
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
s-ar putea prezenta astfel: | ↓ (1) Relația de interdependență subiectivă: S ↔ P ↑ | (2) Relația de interdependență completivă: S ↔ C | ↑ | ↓ (3) Relația de interdependență predicativă: S ↔ P ↔ N pred. | ↑ ( săgeata dublă indică relația de interdependență, iar săgețile simple indică direcția restricțiilor formale). Față de cele arătate până acum, credem că este impropriu ca, la nivelul frazei, să numim „regente” propozițiile cu care stabilesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform criteriului c. complexă restricțiilor formale Considerăm că înlocuirea termenului de «subordonare», generic în gramatica tradițională pentru toate aceste tipuri de relații, cu termenul de «dependență» (sau «determinare») este recomandabilă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform criteriului c. complexă restricțiilor formale Considerăm că înlocuirea termenului de «subordonare», generic în gramatica tradițională pentru toate aceste tipuri de relații, cu termenul de «dependență» (sau «determinare») este recomandabilă, pentru a se evita o serie de echivocuri și exprimări contradictorii. Termenul «subordonare» rămâne, astfel, să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dependența unilaterală, caracteristică determinanților omisibili, care sunt într adevăr subordonați unui regent. După cum s-a constatat, în definirea tipurilor de relații sintactice s-a folosit două criterii: (I) criteriul omisibilității termenilor (sau proba substituției cu zero) și (II) criteriul restricțiilor formale (lărgind sfera lor). Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu zero trebuie aplicată în primul rând (ea primează întrucât s-a dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se opereze o ierarhizare a acestor criterii, în sensul că proba substituție cu zero trebuie aplicată în primul rând (ea primează întrucât s-a dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale, într-o formă îmbunătățită, trebuie aplicat abia după aceea, pentru delimitări mai nuanțate. I. 6 Relația de incidență „Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se mișcă... cel dintâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Exprimând starea pe care o are un obiect în timpul săvârșirii unei acțiuni, numele predicativ circumstanțial apare în același timp ca determinant al acțiunii verbului și ca determinant al obiectului (substantivului). Această dublă funcțiune este marcată și prin elemente de ordin formal: acordul și topica. Acordul. În privința acordului, am văzut mai sus că numele predicativ circumstanțial exprimat printr-un adjectiv sau un adjectival se acordă în gen, număr și caz cu substantivul la care se referă. Topica. Locul obișnuit al numele predicativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
altă parte de propoziție, care să neutralizeze legătura directă cu substantivul: Solzi de pește ... în lumina piezișă a soarelui verzi sticleau. Adjectivul predicat circumstanțial poate sta lângă substantivul la care se referă, dar numai înaintea lui și numai când elemente formale indică clar negruparea cu el în unitatea substantiv + atribut. Astfel, din motive stilistice sau cerută de necesitatea versificației, e posibilă topica: De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin. Coșbuc, B. I. 6. Adjectivul zgomotoși, folosit nearticulat în fața unui substantiv cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
formelor neaccentuate de dativ ale pronumelui personal (pentru toate persoanele). De obicei, verbele impersonale au ca marcă distinctivă pronumele reflexiv se (pers. III). Fac excepție unele verbe intrinsec impersonale: a trebui, a merita, a urma, care nu dispun de mărci formale pentru redarea acestei valori. „Un comportament aparte au structurile impersonale atunci când dublul subordonat simultan este actualizat printr-un adverb de loc. Specificul acestor construcții constă în prezența unui a fi existențial în subordonată. Spre exemplu: 1) S-a nimerit / ca
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]