14,128 matches
-
de la sâmbătă la duminică, doar pe baza sfintei și apostolicei biserici a lui Christos” Why we keep Sunday, pag. 28 Congregaționaliștii “E destul de limpede că oricât de strict și sincer am păzi duminică, nu ținem Sabatul ... Nu există nici o singură propoziție în Noul Testament care să sugereze că avem parte de vreo pedeapsă dacă încălcam presupusa sfințenie a duminicii.” Dr.R.W.Dale, The Ten Commandments, p. 100,101 “Sabatul creștin, duminică, nu apare în Scripturi și nu era numit Sabat de biserică
Sabat biblic () [Corola-website/Science/315435_a_316764]
-
la o nouă constituție suedeză care a intrat în funcțiune în 1975, după moartea regelui, care a înlocut vechea constituție din 1809 și care a introdus reforme în concordanță cu vremurile. Printre reformele solicitate de unii suedezi a fost înlocuirea propoziției din vechea constituție "Regele este singurul care guvernează domeniul." Calitățile personale ale lui Gustaf al VI-lea Adolf l-au făcut popular printre suedezi iar popularitatea a dus opinia publică în favoarea păstrării monarhiei. Regele a fost interesat de o gamă
Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei () [Corola-website/Science/315460_a_316789]
-
totdeauna ea însăși. Pot fi nenumărați indivizi asemenea lui, dar niciuna nu este exact ca unitatea aceea.) Această unicitate a individualității este cel mai probabil ideea subliniată prin termenul ebraic "nephesh". "Nephesh" se aplică nu numai oamenilor, ci și animalelor. Propoziția: „Să mișune apele de viețuitoare” (Geneza 1:20) este literală, „să mișune mulțimi de suflete (ființe individuale)”. Astfel, animalele la fel ca și ființele umane sunt suflete. Această idee de bază că sufletul reprezintă individul mai degrabă decât o parte
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
serie de opțiuni de semne kanji, japoneza având multe cuvinte omofone. Utilizatorul alege semnul kanji de care are nevoie (de obicei prin apăsarea repetată a tastei „spațiu”) și repetă operațiunea de la început pentru alt cuvânt. Aici este un exemplu de propoziție dintr-un ziar ("Asahi Shimbun" din 19 aprilie 2004) ce folosește toate cele 4 sisteme de scriere: kanji (roșu), hiragana (albastru), katakana (verde), și alfabet latin/numerale arabe (negru): Aceeași propoziție transliterată în rōmaji: Aceeași propoziție tradusă: Mai jos sunt
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
început pentru alt cuvânt. Aici este un exemplu de propoziție dintr-un ziar ("Asahi Shimbun" din 19 aprilie 2004) ce folosește toate cele 4 sisteme de scriere: kanji (roșu), hiragana (albastru), katakana (verde), și alfabet latin/numerale arabe (negru): Aceeași propoziție transliterată în rōmaji: Aceeași propoziție tradusă: Mai jos sunt exemple de cuvinte scrise în limba japoneză, transliterate în toate modalitățile de scriere: Ordinea cuvintelor în dicționarele japoneze, sau a numelor în cărțile de telefon este stabilită conform tabelului celor 50
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
este un exemplu de propoziție dintr-un ziar ("Asahi Shimbun" din 19 aprilie 2004) ce folosește toate cele 4 sisteme de scriere: kanji (roșu), hiragana (albastru), katakana (verde), și alfabet latin/numerale arabe (negru): Aceeași propoziție transliterată în rōmaji: Aceeași propoziție tradusă: Mai jos sunt exemple de cuvinte scrise în limba japoneză, transliterate în toate modalitățile de scriere: Ordinea cuvintelor în dicționarele japoneze, sau a numelor în cărțile de telefon este stabilită conform tabelului celor 50 de sunete, numit în japoneză
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
în limba slavonă cu următorul text: ""a făcut-o pan Dumitrache prea iubitului său frate mai mare ... înmormântat aici în Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie; veșnică lui pomenire, în anul 7103 (=1595). A fost de față Carichitsi, servul lui Dumnezeu"". Ultima propoziție este în limba greacă. Pe a doua piatră se poate citi că ""a făcut-o și a împodobit-o Draga domnului ei Kîrste, care a plecat la lăcașul de veci și a fost înmormântat în anul 7172 (=1664)."" O a
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
cazurilor în care informația are valoare factuală și nu este disponibilă de la nici o sursă citabilă, folosim sursele anonime numai în materiale informative, niciodată în cele de opinie și comentariu. Claritatea limbajului se referă la respectarea sintaxei, la folosirea predominantă a propozițiilor scurte, un text pentru a avea dinamica alternează fraze mai scurte cu fraze mai lungi, se recomandă cuvintelor cu sensul lor propriu. ""Dacă puțin e bine, mult poate fi prea mult"" - face referire la excesul retoric, la verbiaj; "Detașarea excesivă
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
a pune la încercare acesta neavând nicio aplicație practică. Forme populare de cenzurare fiind brainf***, brainf*ck, brainfsck, b****fuck sau BF. Numele limbajului nu este în general scris cu literă mare, exceptând situația când acesta se afla la începutul propoziției, deși este un substantiv propriu. Urban Müller, inspirat de compilatorul limbajului FALSE, care avea 1024 biți lungime, a creat brainfuck în 1993 cu intenția de a face un limbaj de programare ce putea fi implementat cu cel mai mic compilator
Brainfuck () [Corola-website/Science/321991_a_323320]
-
În lingvistică, negația este un proces sau o construcție care exprimă în mod tipic contrazicerea înțelesului total sau parțial al unei propoziții. „Negație” are și sensul de cuvânt cu care se realizează negația, numit „cuvânt negativ”. Negația gramaticală poate fi totală, realizându-se prin negarea predicatului și exprimându-se astfel o judecată care poate fi parafrazată prin „este fals că” + judecata pozitivă
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ "ne-" (neștiind", nefăcut", "de necrezut"), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii lui "nu" cu aceleași forme verbale: Nu muncind s-a îmbolnăvit" (= s-a îmbolnăvit din altă cauză decât munca) vs. Nemuncind s-a îmbolnăvit" (= s-a îmbolnăvit din cauză că nu a
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
adverbul "nici" poate fi numai negație auxiliară. Celelalte cuvinte de negație sunt de obicei auxiliare, dar pot fi suficiente în câteva situații: Uneori combinarea negațiilor duce la anularea uneia de către cealaltă, rezultând o afirmație: Alte situații de falsă negație: O propoziție pozitivă din punct de vedere formal poate avea sens negativ, în următoarele cazuri:
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
fiind prezentată că terminată, cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii. Complinirile și funcțiile sintactice ale participiului țin atât de natură să verbală, cât și de cea adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comercianta”, "passant, passante" „trecător, trecătoare”. Participiul prezent are valoare verbală în limba scrisă. Poate avea același subiect că verbul căruia i se subordonează, și în acest caz există construcții participiale echivalente cu două tipuri de propoziții subordonate: Există și construcții în care participiul prezent are propriul său subiect, fiind atunci echivalent cu gerunziul românesc: "La neige n’arrêtant pas de tomber, la circulation était très difficile" „Zăpadă neîncetând să cadă, circulația era foarte dificilă”. În acest
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
prezent are propriul său subiect, fiind atunci echivalent cu gerunziul românesc: "La neige n’arrêtant pas de tomber, la circulation était très difficile" „Zăpadă neîncetând să cadă, circulația era foarte dificilă”. În acest caz este considerat predicatul unei așa-numite „propoziții participiale”. Participiul prezent participa la formarea altei forme considerate mod, numit "gérondif", care nu poate avea subiect propriu, fiind echivalent cu gerunziul românesc fără subiect propriu. Diferă formal de participiul prezent numai prin cuvântul "en" care îl precede: "Elle aime
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Cu toate
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
larg dat mai sus noțiunii de particulă. În sensul restrâns pe care i-l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de vorbire tradiționale, dar care în anumite contexte nu au funcție sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da" sau "nu": "- Géza eltalálta a célt? - Biztosan" „- Géza a
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
delimitat ca particulă. Kugler delimitează modalizatorul de particulă prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan eltalálta a célt" „Cu siguranță, Géza a nimerit ținta”), poate constitui și singur o propoziție neanalizabilă răspunzând la o întrebare totală, așa cum răspunde la o asemenea întrebare "da" sau "nu": "- Géza eltalálta a célt? - Biztosan" „- Géza a nimerit ținta? - Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
nimerit ținta? - Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare. Și alți autori disting particulele de cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
la niciun fel de întrebare. Și alți autori disting particulele de cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale lingviștilor. În gramatici ale limbii germane se găsesc ca subclase: În gramatici ale
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
și, păi, n-am văzut nimic”. Čirgić 2010 tratează ca parte de vorbire aparte conectorii, dar Klajn 2005 îi include printre particule: "Lekovi treba uzimati uz jelo. Naime, lekari kažu..." „Medicamentele trebuie luate în timpul meselor. Adică medicii spun...” (conector între propoziții independente), "Zbilja, šta je bilo s tvojom diplomom?" „Apropo, ce a fost cu diploma ta?” (cuvânt introductiv al unei teme noi în conversație). Čirgić include printre particule și sintagme: "bez sumnje" „fără îndoială”, "na svu sreću" „din fericire”. Barić face
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
s tvojom diplomom?" „Apropo, ce a fost cu diploma ta?” (cuvânt introductiv al unei teme noi în conversație). Čirgić include printre particule și sintagme: "bez sumnje" „fără îndoială”, "na svu sreću" „din fericire”. Barić face la fel cu sintagme și propoziții: "Vi to, na sreću, niste osjetili, ali ja, kažem vam, i te kako jesam" „Voi, din fericire, n-ați simțit asta, dar eu am simțit-o, v-o spun eu”. După Moldovan, și o propoziție neanalizabilă contează ca particulă dacă
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
la fel cu sintagme și propoziții: "Vi to, na sreću, niste osjetili, ali ja, kažem vam, i te kako jesam" „Voi, din fericire, n-ați simțit asta, dar eu am simțit-o, v-o spun eu”. După Moldovan, și o propoziție neanalizabilă contează ca particulă dacă este un răspuns afirmativ la o întrebare negativă: "- Zar ti ne dolaziš na utakmicu? - Kako da ne! Dolazim" „- Tu nu vii la meci? - Cum să nu! Vin”. În literatura de specialitate referitoare la limba maghiară
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot apărea în propoziții interogative, nu pot răspunde la nicio întrebare și nu pot fi negate. Una dintre categoriile de particule modal-pragmatice este cea a indicatoarelor de valori modale de bază. Acestea sunt: Această categorie de particule poate apărea numai în anumite tipuri de
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]