13,823 matches
-
că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar fi cu adevărat dificil să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
ce indică un autor capabil să evite excesele și să controleze efectele asupra cititorului. Formula este, în general, aceea a postmodernismului, cultivat cu nonșalanță, în orice caz fără fanatism. Paginile, vii și pline de culoare, configurate ca un puzzle, sunt străbătute de ironie, de umor burlesc sau grotesc, adică de ceea ce trimite la distanțarea de lumea contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat. Centrul totuși este originar și rămâne așa. Înălțimile pe care le urci, adâncurile în care te prăbușești, distanța pe care ai apucat să o străbați - nu sunt, toate, nimic altceva decât reflexe ale neclintitului centru. În timp cade doar clipa descoperirii lui, o pâlpâire abia perceptibilă care face vizibilă promisiunea certitudinii luminii - altceva nimic. Însoțirea mâinilor reprezintă punctul ferm ce duce spre centru, spre ceea ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sunt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea pământului cu „aerul“, constituindu-se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În 1992 îi apare primul volum, romanul Iarna, pentru cine mor vulpile. Secvențe dintr-o copilărie marcată de traume psihice și fizice vin să ilustreze în Iarna, pentru cine mor vulpile de ce fluxul conștiinței își întrerupe uneori cursul la suprafață, străbătând spațiile incerte ale unui subconștient bântuit de fantasme spăimoase. Aflat la o răscruce, un tânăr își rememorează viața pentru a se clarifica și a decide cum trebuie să meargă mai departe. Percepții dureroase ale realității, o ambianță ostilă, despărțirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
nu se găsește în stare pură, fiind un foarte bun solvent, apa se găsește sub forma unei diversități de soluții. Apa mărilor și oceanelor conține cantități variabile de săruri iar apele râurilor au compoziții variabile, în funcție de terenurile pe care le străbat sau de gazele și sărurile dizolvate. Nici apa de ploaie nu este peste tot la fel, compoziția ei depinde de apropierea de mări și oceane, de puluarea atmosferei sau de vânturile întâlnite. O mare problemă a secolului nostru va deveni
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Horeanu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1213]
-
acestei capacități abordează el faptele istorice. E. H. Carr, Ce este istoria? "Au venit iar vremurile noi... ", comenta recent scriitorul sîrb A. Beljak, adăugînd: "Pur și simplu nu avem noroc". Din 1914 pînă în zilele noastre, Balcanii (și Europa) au străbătut un ciclu complet: de la Sarajevo înapoi la Sarajevo. Scrierea istoriei nu prea poate fi considerată ca fiind statică și nu există niciodată un ultim cuvînt, chiar și acolo unde patimile naționaliste sînt mai puțin îndîrjite ca în Europa central-răsăriteană. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din urmă, în aprilie 1890, s-a celebrat la Iași căsătoria dintre Nicolae Iorga și Maria Tasu52. La puțin timp după aceea, tinerii căsătoriți au plecat în Italia. Familia Iorga a petrecut două luni de la sfîrșitul primăverii și începutul verii, străbătînd Italia în lung și-n lat. În zilele noastre, cu călătoriile cu itinerar prestabilit și plătite dinainte, poți străbate Italia într-o săptămînă sau două. Pe vremea lui Iorga, o călătorie în Italia făcea obligatoriu parte din educația oricărui intelectual
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timp după aceea, tinerii căsătoriți au plecat în Italia. Familia Iorga a petrecut două luni de la sfîrșitul primăverii și începutul verii, străbătînd Italia în lung și-n lat. În zilele noastre, cu călătoriile cu itinerar prestabilit și plătite dinainte, poți străbate Italia într-o săptămînă sau două. Pe vremea lui Iorga, o călătorie în Italia făcea obligatoriu parte din educația oricărui intelectual. Așa cum spunea bunicul autorului acestei cărți, contemporan cu Iorga: s-a dus în Italia ca să petreacă doi ani; iar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de veac a reușit să pătrundă în lumea izolată în care se retrăsese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol și al bombelor anarhiștilor explodînd în jurul lui; cea a Președintelui Saadi Carnot; cortegiul bine intenționatului și nefericitului împărat al Braziliei, Don Pedro, străbătînd Place de la Concorde; al obtuzului antirepublican Boulanger și al lui Paul Déroulède, pe care Iorga îl califica drept "naționalist"69; și al demonstrațiilor periodice la statuia Strasbourg. Era perioada Antantei Cordiale franco-ruse, cu care Iorga, ca supus al unui rege
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost primul dintre cele patru volume conținînd portretele unor oameni, lideri, personalități și contemporani în viziunea lui Iorga, inclusiv necrologuri jurnalistice și amintiri. Chestiunea Rhinului (Vălenii de Munte, 1912), scrisă în ajunul Războiului cel Mare, analiza problemele din regiunile străbătute de acest fluviu. Pentru Iorga (ca și pentru Napoleon), Rinul este linia geopolitică care domină Europa, coloana vertebrală a continentului ce separă două culturi, două concepții asupra omenirii și a națiunii. În Acțiunea militară a României în Bulgaria cu ostașii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l refuzase în 1878: "cvadrilaterul" Silistra. Lui Iorga i s-a permis să poarte o uniformă militară și a plecat în nordul Bulgariei ca să participe la ceea ce dușmanii României numeau o "paradă triumfală lașă"235, în mașina prințului Brîncoveanu. A străbătut nordul Bulgariei în compania lui Aristide Blank. Bulgarii cu care s-a întreținut concepeau Bulgaria numai în termenii tratatului de la San Stefano, adică ai Bulgariei Mari236. Noul guvern liberal al lui I. C. Brătianu a promis o reformă agrară imediată (fapt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru că guvernul nu putea guverna cu o cameră alcătuită din suporteri ai lui Maniu. Un nou guvern însemna întotdeauna în România alegeri noi, cu multiple fraude și multă violență. Alegerile dese discreditau și mai mult democrația. În timpul campaniei, Iorga a străbătut țara în cruciș și curmeziș. În centrul evreiesc de la Iași le-a vorbit evreilor despre "găsirea unei căi spre inima poporului român". La Chișinău a apelat la evrei ca să-și părăsească ghetourile, să se restructureze social și profesional și să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rost de un costum popular, după care cei doi conspiratori s-au îndreptat spre biserică, unde urma să aibă loc întrunirea legionară. Mica piață din fața bisericii era ticsită de țărani înveșmîntați în multicolorele lor haine de duminică. Mulți dintre ei străbătuseră pe jos zeci ce kilometri ca să ajungă acolo și erau mulți, prea mulți jandarmi de la Jandarmeria locală. Prefectul județului Turda, așa cum procedează adesea oficialitățile regimurilor corupte, administrase înțepătura mai mult ca să exaspereze decît să dea o lovitură zdrobitoare. Îi interzisese
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de limitele provinciei romane Dacia) în Transilvania 211. Repet, este greu de explicat cum ar fi putut românii să se strecoare într-un teritoriu bine stabilit al unei mari puteri medievale fără nici un decret oficial. Și, venind dinspre sud, au străbătut ținuturile Făgărașului și al Hunedoarei, continuîndu-și drumul de-a curmezișul Transilvaniei aproape fără să li se acorde nici o atenție și alcătuind majorități compacte în Carpații Orientali, în Maramureș, Bistrița-Năsăud (plus Bucovina și Moldova!). Și să nu uităm numărul mare de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept propagandă. Autorul nu vrea să meargă atît de departe cu aprecierile. A acoperi viața, opera și activitățile lui Iorga este imposibil. El ar vrea să repete un avertisment exprimat anterior: întrucît există ceva ținînd de o forță elementară care străbate viața și activitățile lui Iorga chiar și în timpul conflictului dintre ei, Mircea Eliade îl numea pe Iorga o "forță a naturii" autorul nu a putut decît să încerce să zugrăvească un tablou de ansamblu, punînd în lumină acțiuni și evenimente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Auschwitz. Ulterior, pe măsură ce se apropia momentul "întoarcerii armelor" de către România, întrucît era pregătită la Palatul Regal, ea a fost sufletul și supraveghetoarea, stînd alături de curajosul, dar tînărul ei fiu. După 23 August 1944, a manifestat o temeritate fără precedent, străbătînd cu mașina Bucureștiul asediat, cu un pistol în poșetă etc. 55 Lepădatu, op. cit., p. 416 1 "International Herald Tribune", 18 mai 1992 2 Tuchman, Franjo, Nationalism in Contemporary Europe ("Boulder East European Monographs", 1981), p. 13, și Bespuca povijesne zbiljnosti
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
München, dar, În afara cancelariilor est-europene, nu era Încă distrusă. În mai și iunie 1940, când marea armată franceză a clacat și s-a destrămat Înainte ca tancurile germane să treacă râul Meuse și să traverseze Picardia, unda seismică ce a străbătut Europa a fost cu atât mai zguduitoare cu cât nimeni nu se aștepta. În șase săptămâni de șoc, punctele cardinale ale relațiilor interstatale europene s-au modificat pentru totdeauna. Franța nu mai era o mare putere (pe moment, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenit În mod oficial președintele țării, Iliescu nu s-a sfiit În iunie să aducă minerii la București pentru a-i snopi În bătaie pe studenții protestatari: 21 de demonstranți au fost uciși și 650 răniți. România mai avea de străbătut drum lung. Aerul de „lovitură de palat” a fost și mai pronunțat la sud de Dunăre, unde Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar l-a eliminat fără menajamente pe Todor Jivkov la Înaintata vârstă de 78 de ani. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost Întotdeauna așa. În vremuri nu foarte Îndepărtate, celelalte extremități ale continentului erau la fel de periferice - din punct de vedere economic, lingvistic, cultural. În 1901, poetul Edwin Muir, pe atunci copil, s-a mutat de la Orkneys la Glasgow: „150 de ani străbătuți În două zile”, avea să-și amintească el, iar senzația nu ar fi fost deplasată nici o jumătate de secol mai târziu. Până În anii ’80, zonele muntoase și insulare de la marginile Europei (Sicilia, Irlanda, nordul Scoției, Lapland) au avut mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
al Legiunii. Și oricine își poate închipui că nu poate fi altă notă atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcat în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici și Corneliu Georgescu, cei care străbătând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toată greutatea mișcării naționale de cinci ani încoace. Rugăciunea La ora 10 am plecat toți în costum național, cu căciulă, cu zvastica mare în dreptul inimii, în coloană de marș, direcția Bisericii Sf. Spiridon
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]