14,671 matches
-
el este prezentat ca unul dintre Ierarhii cosmici, care influențează procesele evolutive. Acest lanț ierarhic - "Învățător - discipol" - se compune din numeroase verigi, care trec din una în alta și se duc (pleacă) în Infinit, însă lanțul are și partea lui terestră - Învățători pământeni și discipoli pământeni. Iar omul este inclus în lanțul Ierarhiei cosmice, fără de a cărei creație spirituală nu ar fi posibilă nici evoluția Cosmosului, nici dezvoltarea omenirii. VI Dând o mare importanță religiei în istoria societății umane, la etapa
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre, unde nemaiexistănd aer, obiectele zburătoare nu mai întâmpină prin frecare rezistența lui. Limita dintre zboruri aeriene și zboruri spațiale este situată, conform Federației Internaționale de Aeronautică (FIA) la o înălțime de aproximativ 100 Km deasupra Pământului. Abia în secolul 20
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
să lanseze o rachetă cu combustibil lichid. Pentru a ajunge pe o orbită (cale) spațială, un corp pământesc trebuie să realizeze, raportat Pământului, o mare viteză pentru a învinge rezistența (de frecare) aerului și forța de atracție gravitațională a globului terestru. Această viteză, numită "prima viteză cosmică" este de 7,9 km/sec. sau 28.476 km/ora. Prin această viteză, se egalizează (compensează) forța centrifugă a corpului zburător cu forța gravitațională (de atracție) a Pământului. Sateliții zboară la o înălțime
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
9 km/sec. sau 28.476 km/ora. Prin această viteză, se egalizează (compensează) forța centrifugă a corpului zburător cu forța gravitațională (de atracție) a Pământului. Sateliții zboară la o înălțime de cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre. Un satelit meteorologic geostaționar rămâne "parcat" pe o orbită terestră, deasupra unui punct al Pământului (cu abateri foarte mici), fiindcă în 24 de ore acesta face și el o rotație în jurul axei sale. Bineînțeles că nu toți sateliții sunt geostaționari
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
viteză, se egalizează (compensează) forța centrifugă a corpului zburător cu forța gravitațională (de atracție) a Pământului. Sateliții zboară la o înălțime de cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre. Un satelit meteorologic geostaționar rămâne "parcat" pe o orbită terestră, deasupra unui punct al Pământului (cu abateri foarte mici), fiindcă în 24 de ore acesta face și el o rotație în jurul axei sale. Bineînțeles că nu toți sateliții sunt geostaționari ("fixați"), ei putând și să baleieze (cutreiere) pe traiectorii spațiale
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
al Pământului (cu abateri foarte mici), fiindcă în 24 de ore acesta face și el o rotație în jurul axei sale. Bineînțeles că nu toți sateliții sunt geostaționari ("fixați"), ei putând și să baleieze (cutreiere) pe traiectorii spațiale variabile deasupra suprafaței terestre în diferite scopuri. Dacă viteza unui corp lansat (satelit etc.) devine mai mare decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
de o viteză față de Pământ de 11,2 km/sec. sau 40.000 km/oră. Puțin sub „a doua viteză” este situată așa-zisa viteză „de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor pe o orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
care se găsește aparatură de comandă, control și de măsură (inclusiv datele de zbor și cercetare înregistrate) și astronauți, în cazul navelor cosmice cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în atmosfera terestră. Propulsia (forța) necesară atingerii vitezelor cosmice de lansare este realizat prin motoare de rachetă, de tip reactiv, adică motoare în care combustibilul (lichid sau solid) arde cu viteză impresionantă cu ajutorul unor oxidanți, realizăndu-se la constantă presiune de 20÷40 atm
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă paleocenă. Muntele Șes prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta dispune de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri medioeuropene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
atacului există un număr redus de drumuri și de localități montane, ceea ce era un avantaj pentru defensivă sârbă. După încheierea războaielor balcanice, forțele armate ale Șerbiei fuseseră complet reorganizate. Numărul de divizii fusese mărit de la 5 la 10. În armată terestră, diviziile nu erau numerotate, ci primeau numele regiunii de origine. Cele cinci divizii vechi purtau numele Moravia, Šumadija, Dunav, Timok și Drina. După victoria din Războaiele balcanice, teritoriile nou alipite la Șerbia a dat numele a cinci regimente: Kosovo, Vardar
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Infanteria austro-ungară era dotată cu puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni, austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară, care a asigurat o blocada totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorala. În afară de flotă maritimă, austro-ungarii aveau o flotila militară care acționa pe Dunăre. Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne, cu excepția tunurilor montane, care erau modele depășite. Industria militară austriacă era bine dezvoltată, ceea ce a făcut
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
dovedit că era practic imposibilă crearea unui sistem viabil de control al temperaturii în respectivele constrângeri de timp”. După 2570 de rotații orbitale si 163 de zile, Sputnik 2 - împreună cu rămășițele cățelușei Laika - s-a dezintegrat la reintrarea în atmosfera terestră, la 14 aprilie 1958. Misiunea Sputnik 2 și a trimiterii unui câine viu în spațiu au reprezentat un capitol din cursa spațială dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică astfel că, inițial, problemele etice nu au fost dezbătute, presa vremii și opinia
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
Frontiera terestră între România și Republica Moldova este o frontieră internațională, lungă de 681,3 kilometri, care delimitează teritoriile României și Republicii Moldova. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
Frontiera terestră între Republica Moldova și Ucraina este o frontieră internațională care delimitează teritoriile Republicii Moldova și Ucrainei. În prezent, ea are o lungime de 1222 km. Până în anul 1812, provincia istorică Basarabia corespundea numai cu regiunea denumită de Turci: Bugeac, iar cea mai
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
transferat în 1992 Ucrainei, anume orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și Ucraina vechea
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
Frontiera terestră între România și Ucraina este o frontieră internațională, lungă de 649,4 kilometri, care delimitează teritoriile României și Ucrainei. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
649,4 kilometri, care delimitează teritoriile României și Ucrainei. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de 649,4 km, dintre care 273,8 km este frontieră terestră, 343,9 km frontieră fluvială și 31,7 km frontieră maritimă. Frontiera româno-ucraineană este discontinuă: ea este formată din două segmente separate între ele de Republica Moldova. Lungă de 362 kilometri, prima parte are ca extremitate un colț unde se întâlnesc
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic (anexare decisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939), până la un colț pe care îl formează cu frontiera trasată de aceeași comisie între România și Moldova sovietică și Frontiera terestră între Republica Moldova și Ucraina trasată în august 1940 de către sovietici. A doua parte are o lungime de 169 km. Ea începe de la un alt colț format de Republica Moldova, România și Ucraina, pe malul stâng al Dunării, la 570 m în
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
altul (bulgar până în 1913, română din 1913 în 1940). În cele din urmă, Cadrilaterul a fost atribuit Bulgariei prin Tratatul de la Craiova (1940). În prezent, ea are o lungime de 631,3 km, dintre care 139,1 km este frontieră terestră, 470,0 km frontieră fluvială și 22,2 km frontieră maritimă. Frontiera româno-bulgară datează din anul 1878, ca urmare a deciziilor luate la Congresul de la Berlin. În acel an, România și-a obținut independența și a primit partea de nord
Frontiera între Bulgaria și România () [Corola-website/Science/319128_a_320457]
-
de 448,0 kilometri, care delimitează teritoriile României și Ungariei. Ea urmează o direcție sud-vest - nord-est, care separă vestul României (Transilvania) de Ungaria. În prezent, ea are o lungime de 448,0 km, dintre care 415,9 km este frontieră terestră și 32,1 km frontieră fluvială. Frontiera româno-ungară a fost trasată, succesiv, începând cu sfârșitul anului 1918, după terminarea Primului Război Mondial, și definitivată pe teren între anii 1920 - 1923, după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) de o comisie internațională
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
cursul Dunării în sus de la gurile Timokului la cele ale Nerei, după care traversează regiunea istorică Banat, împărțind-o între cele două țări. În prezent, ea are o lungime de 546,4 km, dintre care 256,8 km este frontieră terestră și 289,6 km frontieră fluviala. Frontieră actuala a fost trasata pentru prima oară pe Dunăre în anul 1739, cănd Imperiul Habsburgic a trebui sa retrocedeze Șerbia către Imperiul Otoman și Oltenia către Țara Românească, iar fluviul Dunărea a redevenit
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
anexat de opistosomă, apoi este ascuns în locuri dosite. Primăvara juvenilii eclozează, devin maturi la sfârșitul verii. este răspândit în Europa și America de Nord. În România este una dintre cele mai mari specii de păianjeni țesători. Este găsit în toate ecosistemele terestre, inclusiv în localități, rar în munții înalți.
Araneus diadematus () [Corola-website/Science/319179_a_320508]
-
au fost neutre în concluziile lor, dar au susținut că principalele cazuri inexplicabile trebuiesc studiate științific în continuare. Cu toate acestea, "marea majoritate a OZN-uri care au fost examinate de către anchetatori calificați se dovedesc a avea mai degrabă explicații terestre" Conform Dicționarului englez Oxford, una din primele utilizări ale cuvântului ufologie poate fi găsită în suplimentul literar al ziarului Times din 23 ianuarie 1959, în care se spune: "articolele, rapoartele și studiile birocratice care au fost scrise despre acestă vizită
Ufologie () [Corola-website/Science/319225_a_320554]
-
nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul dispune de 15 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Tufărișuri
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]