14,579 matches
-
avanposturilor olandeze. La ivirea zorilor, au atacat două batalioane ale regimentului "Der Fuehrer". În timpul bombardamentului german, liniile de telefoane olandeze au fost distruse, iar apărătorii nu au putut să ceară sprijinul propriei artilerii. Apărarea a fost mai mult stânjenită de vegetația înaltă, care nu fusese curățată și care asigura o acoperire eficientă atacatorilor. În jurul prânzului, germanii au reușit să depășească linia avanposturilor în zona cea mai de nord, iar liniile olandeze au fost atacate în scurtă vreme din spate. Companiile olandeze
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
metamorfice că gnaisuri, șisturi sau roci sedimentare că și calcare, gips și gresie. Pe când în regiunie joase domină o climă de deșert cu precipitații rare de 50 mm/pe an, în regiunile mai înalte precipitațiile ating 400 mm/pe an. Vegetația compensează necesarul de apă din roua și ceață în regiune există numeroase Wadi (vale secata) (că Wadi Akwamtra, Wadi Aideib și Wadi Serimtai) care se transformă în perioada de ploaie în torenți. În regiune s-au dentificat până în prezent 485
Parcul Național Gebel-Elba () [Corola-website/Science/314187_a_315516]
-
vârvu muntelui, / Sub crucița bradului”; „Pă cel vârvuț de muncei / Mărgu-și trei păcurărei”. Trei păcurari, împreună cu o turmă de oi, urcă (primăvara) pe vârful unui munte, în scopul de a-și amenaja stâna de vară. De remarcat aspectul luxuriant al vegetației alpine („la iarba până-n jerunte”). Aceasta este o formulă menită să sesizeze (sau să sugereze) debutul anului pastoral, respectiv momentul imediat următor "Măsurișului" / "Ruptului Sterpelor", când are loc însâmbrirea proprietarilor de oi. Privită în ansamblu, pe toată desfășurarea epicului, versiunea-colind
Motivul urcării și coborârii oilor de la munte în „Miorița” () [Corola-website/Science/314200_a_315529]
-
incisivii sunt utilizați doar ca armă - păscutul este realizat apucând iarba cu buzele largi și dure și smucind capul cu putere. În apropierea râurilor, unde iarba este păscută intens și călcată în picioare, zone mari pot deveni complet lipsite de vegetație, ceea ce conduce la apariția eroziunii. Totuși hipopotamii mănâncă destul de puțin comparativ cu greutatea lor corporală (circa 35 kg pe noapte), deoarece nevoile lor de energie sunt scăzute ca urmare a faptului ca majoritatea timpului îl petrec stând în apa caldă
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
ca urmare a scăderii nivelului de utilizare a îngrășămintelor minerale și a pesticidelor în agricultura din Republica Moldova, situația lacului s-a îmbunătățit în mod semnificativ. Aflat în lunca Dunării, în apropiere de Delta Dunării, limanul Ialpug dispune de o bogată vegetație acvatică. Flora este reprezentată de plante subacvatice (alge filamentoase, mătasea broaștei), semiacvatice (stuf, troscot de apă, papură, țipirig, rogoz, stânjenei) și plutitoare (nuferi albi și galbeni - în special în partea de sud). Pe malurile lacului își fac cuiburi păsările migratoare
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
formă rotunjită, formată din pene rigide. Nu au glande uropigene, de aceea, după scufundări repetate, își usucă penele stând cu aripile întinse în bătaia soarelui. Cormoranii trăiesc pe coastele mărilor dar și în apropierea unor bălți sau râuri înconjurate de vegetație. Sunt păsări diurne și care consumă o cantitate mare de pește pe care-i vânează prin urmărirea lor rapidă sub apă. Nu sunt agreate de pescari din cauza consumului mare de pește care pot fi de lungimi între 5 și 60
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
nord de Sahara, în state ca Algeria sau Maroc, servalul este un animal rar, în schimb este întâlnit în cantități normale în celelalte regiuni. În total, sunt definite 14 subspecii de serval: Servalii populează teritorii cu multe tufișuri și o vegetație relativ bogată, de regulă în preajma ochiurilor de apă. Ei evită regiunile aride, podișurile uscate și pădurile tropicale. Servalii sunt niște animale semi-nocturne, fiind activi mai ales între orele 4-5 dimineața și 10-11 seara. Consumă diferite rozătoare, iepuri și antilope mici
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
din sudul Africii cu excepția regiunii de coastă din sudul Namibiei. În regiunile lipsite de îngheț este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheață apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri. Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
de 1.000 m, ca de exemplu munții Ienisei situați central cu vârful „Jenaschimski-Polkan” (1.104 m) sau lanțul muntos Wiliui (1.006 m); caz de excepție sunt munții Putorana din nord ce ating cu Norilsk, unicul oraș din regiune. Vegetația care domină pe platoul central este specifică regiunilor de taiga, cu păduri de conifere, sau și regiunilor de tundră. In partea de nord umiditatea redusă a solului este datorată înghețului permanent (permafrost), aici nu cresc copaci ci numai tufișuri, mușchi
Platoul Siberian Central () [Corola-website/Science/314454_a_315783]
-
nevoie de un plan de înaintare și de cucerire sistematică, deoarece, de la primele mișcări, cruciații și-au dat seama că selgiucizii erau mai puternici decât se așteptau, în plus, climatul arid-sute de kilometri de străbătut prin regiuni fierbinți, secetoase, fără vegetație care să asigure hrana cailor- creau noi și mari dificultăți. Idealul religios a trecut pe un plan secundar și a lăsat locul simțului practic. Ceea ce urma să fie cucerit trebuia și păstrat, de aici necesitatea creerii unor principate, în stăpânirea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
transformat în parc național în anul 2000. Parcul are o suprafață de 37.775 km și include vârful Barbeau, lacul Hazen și o serie de fiorduri și ghețari. Cea mai mare parte a insulei Ellesmere este clasificată ca deșert arctic. Vegetația este în general de tip tundră, mai rară, datorită precipitațiilor reduse și terenului acoperit în mare parte de zăpadă, gheață și pietriș grosolan. Deoarece temperaturile scăzute încetinesc descompunerea organică și chimică, s-a format doar un strat relativ subțire de
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
și ea abia 7-8 cm înălțime. În zonele de câmpie, cum sunt împrejurimile lacului Hazen, fiordul Tanquary și zona golfului Lady Franklin, unde umiditatea se păstrează pe cea mai mare parte a sezonului de creștere a plantelor, se întâlnește o vegetație tipică de luncă. În ceea ce privește mamiferele terestre, în Parcul Național Quttinirpaaq, reprezentativ pentru condițiile insulei Ellesmere, se găsesc urși polari, lupi arctici, vulpi polare, hermeline, boi moscați, reni Peary, iepuri polari și lemingi gulerați. Mamiferele marine de pe coaste și din vecinătatea
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
să fie pe alocuri majoritari. În multe locuri, cultura dispare în profitul ciobănitului extensiv, fostele orașe de coastă devin simple sate de pescari. Ciobani din Ardeal, Moldova, Țara Românească transhumează în fiecare iarnă până la mare (oile apreciind în mod deosebit vegetația puțin sărată), mulți dintre ei ("Mocanii") stabilindu-se definitiv și amestecându-se astfel cu Românii dobrogeni ("Dicienii"). În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe litoral și alte populații turcice (acângii, selgiucizi) apoi, începând cu secolul XVIII, după schisma din
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
în urma unei alunecări de teren, o platformă vulcanică nouă, botezată Nyrøysa, pe care au început să cuibărească diverse păsări marine, cum ar fi petrelii giganți, "Macronectes Halli". Datorită climatului aspru și terenului acoperit în cea mai mare parte de gheață, vegetația este limitată la licheni și mușchi, lipsind plantele superioare, astfel că insula Bouvet poate fi considerată ca aparținând zonei botanice antarctice. Fauna este limitată la foci, păsări de mare și pinguini. Bouvetøya are un climat polar moderat, cu temperaturi nu
Insula Bouvet () [Corola-website/Science/313422_a_314751]
-
fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o gamă diversă
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Pietrei Craiului. Flora parcului național este
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
subalpine", "Peșteri închise accesului public", "Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților. Parcul natural se suprapune sitului Natura 2000 - "Ceahlău", la baza desemnării
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului oriental al Carpaților. Parcul natural se suprapune sitului Natura 2000 - "Ceahlău", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
salcie albă ("Salix eleagnos"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba haynaldii" - specie endemică
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului. Fauna parcului este una diversificată
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
oscilante (nefixate de substrat), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
anului. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: turismul necontrolat (abaterea de la traseele marcate, camparea în locuri neamenajate, poluarea cu resturi menajere, poluare fonică), braconajul, pășunatul haotic, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, recoltarea excesivă a fructelor de pădure și a ciupercilor, extinderea anexelor gospodărești, practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) sau concesionarea
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice specifice nordului Dobrogei. Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]