15,959 matches
-
pogromuri. În acest sens, sunt interesante cronicile ebraice scrise imediat după sălbaticele masacre Înfăptuite În centrul Europei În timpul primei cruciade, din 1096. Termenul „biserică” era desemnat prin sintagme precum „casa impurității” sau „loc necurat”, „creștinii” erau numiți „necircumcișii impuri”, iar verbul „a boteza” era redat prin „a murdări” sau „a stropi cu apă murdară” <endnote id="(455, I, pp. 84 și 281)"/>. Zicala poloneză „Îi este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mentale prezentate mai sus s-au dovedit atât de puternice, Încât au intrat și În limbă, În special În jargon. În limba engleză, de exemplu, substantivul Jew Înseamnă, pe lângă „evreu”, și „cămătar sau negustor care se tocmește din greu”, iar verbul to jew (down) Înseamnă, mai ales În engleza americană, „a te târgui la sânge” sau „a Înșela la preț”. În celebrul lor Dicționar german (1852), frații Jacob și Wilhelm Grimm susțin că de la rădăcina Jude au derivat unele verbe (de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iar verbul to jew (down) Înseamnă, mai ales În engleza americană, „a te târgui la sânge” sau „a Înșela la preț”. În celebrul lor Dicționar german (1852), frații Jacob și Wilhelm Grimm susțin că de la rădăcina Jude au derivat unele verbe (de exemplu, jüdeln) care Înseamnă „a face camătă, a Înșela, a da cu Împrumut, a te târgui ca un evreu etc.”. În Dicționarul comercial (1723) al lui Savary, cuvântul juif are următoarea definiție scurtă și clară, care ne scutește de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comerț, dar aproape toate În sens negativ”. Peste un secol, aceleași accepții figurate și negative („cămătar”, „avid de câștig” etc.) definesc termenul juif și În Dicționarul Academiei Franceze <endnote id="(455, III, p. 369)"/>. În limba română - arhaică și populară -, verbul a iudi (de la Iuda, iudeu) Înseamnă „a păcăli, a Înșela” <endnote id="(259, pp. 407 și 421)"/>, iar a fi jidan sau a te jidăni Înseamnă „a te târgui mult”, „a te calici”. Pentru boierii români - spune Ion Ghica -, chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii hasizi din estul Galiției (de la granița cu Bucovina), care practicau cărăușia de generații. Căruțele lor mergeau atât de Încet și se opreau atât de des, Încât bataguta ajunsese să Însemne În zonă, În limba huțulă, „un molâu leneș”, iar verbul batagulilic - „a amâna la nesfârșit” <endnote id="(682, p. 302)"/>. Interdicția de sabat Multe bâlciuri se desfășurau duminica, ceea ce Îi obliga pe oameni să călătorească sâmbăta. Pentru un evreu practicant, un asemenea act era de neimaginat. Țăranul român avea o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cîteva zile. Am fost la Viișoara, în trei, dar timpul nu ne-a permis, la întoarcere, să facem o oprire în Bacău. Și apoi nici nu anunțasem! De acum două luni și ceva cînd ai fost la Iași, am acceptat (verbul este nepotrivit, dar!) să fim nași feciorului vostru . Tu credeai mult că o să fie băiat și eu am crezut la fel. Deci sîntem nași[!] Așteptăm însă un răspuns urgent: cînd va fi fixată ceremonia tradițională. Pînă (și inclusiv) sîmbăta din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care a fost dezbătut planul de măsuri luat de comitetul de partid>>. Reformulările: <<...plenara a elaborat un plan de măsuri>> și <<...adunării În care a fost dezbătut planul de măsuri elaborat de comitetul de măsuri>>”. Care este, deci, diferența dintre verbele „a lua măsuri” și „a elabora măsuri”? Poate doar o anumită prețiozitate În expresie și de un pic de megalomanie. Motivarea pigulitorului de firimituri lingvistice neadecvate realismului socialist a fost aceea citită, cel mai sigur, În „Statutul de organizare a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer. „Monstrul este ceea ce se arată - cu degetul, la bâlciuri etc. Și, deci, cu cât o ființă este mai monstruoasă, cu atât trebuie mai mult expusă”, completează Michel Tournier. Prin urmare, de monstruos se leagă faptul de a expune, de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
decisiv, preferând însă o mărturie pasageră, un memento, lui monumentum reprezentat de activitatea istoricului pro- priu-zis. Etimologia latină este comună, monumentum este „tot ce amintește de ăceva, cuivaă”, „semn amintitor”, „amin tire”. La rândul său, termenul latinesc monumentum provine din verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a atrage atenția”, „a aminti”, „a avertiza”. Acest reglaj al discursului este esențial, consemnarea mărturiei ține de istoria orală, însă naratorul o încredințează unui potențial istoric ca document, de aici și adoptarea unui stil care mimează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un vers precum poeta gorestnîe griozî - traductibil și etichetat drept „reveriile melancolice ale poetului“ - ducea În mod fatal la un vers rimat terminat În rozî
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că aș avea unul). Eu chiar asta sunt, propriu-zis : un om de non-știință. Statutul meu e neștiința, întrucât mă plasez sub deviza lui Montaigne : (nu invoc și acel „știu că nu știu nimic” al lui Socrate, deoarece în acest dicton verbul regent e totuși cuvântul „știu” și fiindcă, pe de altă parte, orice negație universală lasă practic totul în picioare). Când un filozof afirmă „nimic nu este”, el ̀ și poate vedea mai departe de treabă în mijlocul universalei iluzii, dar, dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
être vécue, qui justifie aussi bien la vie que la mort” (s.n.). Am subliniat cuvântul enviable. E termenul exact, matematic exact, pentru a exprima sentimentul pe care-l poate inspira un act divin de supremă iubire, un act prin care verbul a se devota ̀ și capătă sensul absolut. E ultimul cuvânt al autorului lui Nu. Statornicit pe veci Nu știu dacă auzisem de Petre Țuțea înainte de 1950 ; probabil că da, însă nu intrase în repertoriul meu de nume. Abia la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de unicate frumoase, chiar „geniale” să zicem, cum sunt altele, splendide desigur și în veci admirabile, ci e toată o singură mare alcătuire, la facerea căreia artistul, întocmai ca inima în alternanța sistolei și diastolei, alternează în acțiunea sa creatoare verbele perficio și neglego, acesta din urmă nefiind de fapt neglijență, ci adecvata tratare dezinvoltă și sumară cuvenită planurilor secundare, tratare ce echilibrează și menține economia corectă a compoziției. E interesant și revelatoriu faptul că poetul și-a intitulat ultimele două
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din voluptatea de a fi cauză plăcerii altora. Histrionismul înalt e, de aceea, o formă - nobil disimulată - a jertfei de sine” (p. 229 ș.a.). Cuvântul ce revine cel mai des în scrisul lui Pleșu este metabolism. Metabolism, gr. metabolhV, de la verbul meta-bav/llw, înseamnă schimbare, întoarcere, răsucire, răsturnare, modificare. Adică acțiunea atribuită de autor histrionismului „înalt”. Ca și G. Călinescu, ca și Nae Ionescu, Andrei Pleșu este un histrion superior. De aici efectul de șoc al textelor și tuturor intervențiilor lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
niciodată dat oamenilor, dar totuși semănat ca impuls vital (ca dor de cunoaștere, pur și simplu) în întreaga ființă psihofizică și spirituală. Nu degeaba în limba ebraică „Abraham a cunoscut-o pe Sara” înseamnă a iubit-o, în toată plinătatea verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul cel mai greu dat oamenilor ca să se piardă sau să se înalțe prin el. Iulie E frumos, peste tot numai lumină și verdeața cântată în toate psalmurile suedeze. E anotimpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care trăiesc acum. Dar totul este limba visului și a filozofiei. Există diferențe mari între cele două limbi pe care eu încerc disperat să le apropii, să le fac prietene. În suedeză, adjectivele nu spun mare lucru, în schimb verbele sunt „specializate”, se spune exact cum stai, de exemplu, un verb special dacă stai în picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea în spațiu și în timp. În limba română și, în general, în limbile romanice domină incertitudinile, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
filozofiei. Există diferențe mari între cele două limbi pe care eu încerc disperat să le apropii, să le fac prietene. În suedeză, adjectivele nu spun mare lucru, în schimb verbele sunt „specializate”, se spune exact cum stai, de exemplu, un verb special dacă stai în picioare sau așezat, limba este exactă în ceea ce privește situarea în spațiu și în timp. În limba română și, în general, în limbile romanice domină incertitudinile, și atunci adjectivele au un rol special, ele sunt precum umbrele în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vagon? - Fiindcă sunt și eu, ca și dumneavoastră, ofițer. Lupt și încă mai am de luptat pe front. - Împotriva noastră. - Am luptat pentru o cauză care, desigur nu s-a nimerit să fie și a dumneavoastră. Vreți să conjugăm împreună verbul “a-ți face datoria”? - Dar unde ați învățat atât de bine rusește? - În satele din sudul Basarabiei. Sunt învățător. - Aaaaa. Dobrâi celavec. Veți primi vagonul acoperit de care aveți nevoie. Noi știm să respectăm dascălii. Cele opt sute de mii de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era nici locul, nici momentul potrivit pentru reverii matinale, așadar, atenția trecătorilor s-a fixat spre mine. Un domn, foarte binevoitor de felul lui, cu o sacoșă de zarzavat, a fost primul care m-a "atenționat". (Nu-mi place acest verb, dar așa mi-a spus el, "vă atenționez" că frunza este suspectă. Prea a fost fixată, ca să fie văzută, această frunză; chiar în fața șoferului, când va porni motorul, se va vedea cu siguranță... nu a fost lipită undeva, la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu creionul de Silvia Marinescu-Bîlcu, care cu siguranță a fost făcută în intervalul 1984-1986, se suprapune corectura cu cerneală a lui Vladimir Dumitrescu, dovedește că ultima corectură datează din această perioadă. Cu ocazia corecturii finale, autorul modifică timpul unora dintre verbe de la prezent la trecut (e.g. „sunt” devine „au fost”). Manuscrisul este însoțit de o filă, semnată și datată 1 februarie 1945, în care autorul își exprimă dorința ca textul să fie eventual publicat doar la cinci ani după moartea sa
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
totodată triste pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început. Dacă verbul său înfioară prin frumusețe, armonie și ritm, odată mai mult deșteaptă regretul că soarta n-a vrut ca Labiș să fie ceea ce se anunța: un martor complet al istoriei contemporane. Tânărul nu s-a izolat într-un turn de fildeș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
știrbise din reputație anii făcuseră goluri în părul său buclat, iar d'Annunzio părăsise solul italian pentru Franța. Revenea, ca un Tyrteu dezlănțuit, iar vocea sa nazală sonoră atrăgea mulțimile la mitinguri în aer liber pretutindeni în Italia, electrizate de verbul său grandilocvent. Precautul Salandra, care era pentru intervenția armată, dar care lua zilnic pulsul armatei și al progreselor făcute de Cadorna, calma nerăbdarea intervenționștilor cu lozinci comerciale. Adăugînd, dintr-odată, în ultimele săptămîni ale neutralității, la strigătul de raliere "Trento
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o amintire înduioșată despre sejurului de acolo, cu o urmă de nostalgie, de care la mulți din ei grația româncelor nu era străină. Robert de Flers, care în plin război debarcase din avion la Iași, ne susținea cu pana și verbul său spiritual și convingător, iar contele de Saint Aulaire, care împărțise cu populația din Moldova grijile și pîinea mucegăită, era un prieten, apărător înflăcărat al revendicărilor noastre. Curentul care adusese încă de la începutul secolului al XIX-lea elita din Principatele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Recunosc, cu cât îmbătrânesc, cu atât devin mai prudent; evit numele proprii, caut epitetele cele mai palide și expresiile cele mai benigne, fie ele, uneori, și ambigui; nu mai spun lucrurilor pe nume - Doamne ferește! - și încerc să mă fofilez printre verbe... — Mai bine te lași de scris... îmi șuieră la ureche alter-egoul meu. Citirea acestor câtorva 22 mi-a lăsat un sentiment ciudat. Și nu mă îndur să-l numesc, de teamă că voi fi înțeles greșit. Ori chiar pe dos
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de ramuri din copacul clasei I A, de la Școala “N. Iorga” din Iași. Doamna a știut a le asculta și a le scrie frumos, chiar didactic si artistic, adevărate poeme in proză. Doamna redă vacanței unul din sensurile originare, căci verbul latin din care “se trage” cuvântul “vacanță”, înseamnă nu numai “a fi liber, a nu avea ocupație, a se odihni, a avea răgaz”, ci și “a-și întrebuința timpul, a se ocupa cu...”. Dacă adultul rememorează, copilul acumulează, evoluează, exersează
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]