14,079 matches
-
fost o variantă mai ușoară a avionului de vânătoare Yak-7, fiind dotat cu același armament. Avionul a sosit pe front la sfârșitul anului 1942, structura mai ușoară ca la predecesorii săi îi conferea o flexibilitate mai mare. Piloții care au zburat cu acest model îl comparau cu Messerschmitt Bf 109G sau cu Focke-Wulf Fw 190A-3/A-4 considerându-l echivalent, sau chiar mai bun decât acestea. Yak-9 a fost avionul de vânătoare sovietic produs în cea mai mare cantitate în toate
Yakovlev Yak-9 () [Corola-website/Science/329032_a_330361]
-
mai mare. Yakovlev s-a născut la Moscova, tatăl lui fiind angajat al companiei petroliere Nobel Brothers. În 1922 și-a construit primul său avion ca parte al unui proiect școlar. În 1924 a construit un planor, AVF-10, care a zburat pentru prima oară la 24 septembrie 1924. Cu acest proiect a câștigat un premiu și i-a asigurat un post la Academia de Inginerie a Forțelor Aeriene Jukovski. Cu toate că a încercat de mai multe ori să fie admis la Academie
Aleksandr Sergheevici Yakovlev () [Corola-website/Science/329050_a_330379]
-
cele mai formidabile avioane de vânătoare în război. LaGG-1 a fost proiectat în anul 1938 ca avion de vânătoare ușor și construit în jurul motorului Klimov M-105. Fuzelajul era din lemn laminat în scopul economisirii materialelor strategice. Primul prototip a zburat în 30 martie 1940 și cu toate că problemele inițiale de proiectare au fost depășite, avionul nu confirma așteptările proiectanților. În acest stadiu, din cauza necesității de a dezvolta Forțele Aeriene Sovietice și pierderilor suferite în Războiul de Iarnă, s-a dat ordin
Lavocikin LaGG-1 () [Corola-website/Science/329045_a_330374]
-
ca și celelalte trei aviatoare, ca pilot stagiar bugetar și primea soldă și prime de zbor echivalente gradului de sublocotenent aviator. În 1938 își cumpără un avion personal de tip Messerschmitt Me 35B, înmatriculat YR-MAR la 21 decembrie, cu care zboară un an de zile, participând la mai multe compatiții, între care Cupa Aurel Vlaicu. Jumătate din costul avionului a fost suportat, conform obiceiului timpului, de Ministerul Aerului și Marinei, iar pentru cealaltă jumătate apelează la un împrumut de la Marina Știrbey
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic din Moldova. La 7 februarie 1948 activitatea ei a fost recunoscută de ministrul Sănătății din acea perioadă, Florica Bagdasar, cu care ocazie i s-a repartizat un aparat Fieseler Storch. Cu acest aparat a zburat mai multe luni, însoțind-o pe Ulla Lindenwald, care, în calitate de reprezentantă a Crucii Roșii suedeze distribuia ajutoare pentru nou-născuți și copii săraci. Autoritățile vremii, neavând încredere în vechii piloți, dar având totuși nevoie de ei, apelează și la Mariana Dăgescu
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
de la Galați din 1938 câteva aviatoare brevetate, pentru demonstrație. Au fost invitate Marina Știrbei, în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roșii Române, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia. Acolo au avut ocazia să zboare cu un avion echipat sanitar. Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas au primit certificate ca fiind apte pentru a servi într-o unitate de aviație militară. Ca urmare, Marina Știrbei a înaintat un memoriu către Ministerul Transporturilor, Navale și Aeriene
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
sanitar), refugiate din Polonia în România în anul 1939, în urma invadării Poloniei. Aceste avioane puteau transporta, în afară de pilot, o targă și încă o persoană (rănit sau infirmier) pe un scaun, în spatele pilotului. Avioanele transportau și medici și medicamente. Avioanele puteau zbura cu o viteză de 210 km/h, având o autonomie de 900 km. Aceste trei avioane au fost repartizate în ordine: Nadiei Russo (nr. 1), Marianei Drăgescu (nr. 2) și Virginiei Thomas (nr. 3). Din totalul de 28 de aparate
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Malaparte, aflat în 1941 în documentare pe Frontul de Răsărit, le-a spus "Escadrila Albă", denumire preluată imediat și de alți scriitori, ca George Acsinteanu. Pe front, misiunile erau executate fără protecția aviației de vânătoare. Pentru a se proteja, avioanele zburau foarte jos, la înălțimea de 50 m, la care vânătoarea adversă nu cobora, dar le ataca la sol. Ca urmare, în august 1941 ele au fost vopsite în culori de camuflaj, verde închis deasupra și albastru deschis dedesubt, iar crucile
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
de pilot nr. 99/1935, fiind a opta aviatoare brevetată. Între 1936-1941 a fost funcționară la Legația Germaniei din București. În 1942, la Serbarea Aviației a făcut o demonstrație de acrobație aeriană. În război a activat ca pilot de legătură, zburând cu avionul personal, un Bücker Bü 131 „Jungmann” cu două locuri în tandem, cu care a participat la campaniile de la Stalingrad (având baza la Stalino) și la cea din Crimeea (având baza la București). Nadia (Nadejda) Russo (n. 17 iunie
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
București și a făcut practică la Roșiorii de Vede și la Școala de la Ziliștea-Buzău, obținând brevetul de pilot nr. 1687/1942. În 1943 a activat în Escadrila 108 Transport Ușor. A demisionat din aviația militară în 1944, dar a mai zburat până în 1953 ca voluntar în cadrul Aeroclubului Aviației. A lucrat la telefoane până la pensionare. A fost cea mai tânără și ultima aviatoare care a venit la Escadrila Albă. În 1942 George Acsinteanu a publicat cartea "Escadrila albă - Biruitorii, oameni cu suflete
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
și Chug se antrenează pentru calificarea la Cursa Wings Around the World. În noaptea de dinaintea calificărilor, Dusty îl roagă pe un avion bătrân și izolat de marină din Al Doilea Război Mondial, Șefu' Riley (Stacy Keach) să îl învețe să zboare pentru cursă, dar acesta refuză, consternat. Stropi se califică în cursa cea mare, și deși mulțimea îl ridiculizează pentru faptul că este un simplu avion de stropit recolte, acesta reușește să lase cu gura căscată audiența, cu prizele sale bine
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
acesta crede că se alfă în competiție: locul lui este la udatul recoltelor.Dusty, de asemenea se îndrăgostește nebunește de Ishani (Priyanka Chopra), care îl sprijină necontenit. După prima manșă a cursei, din New York spre Islanda, refuzul acestuia de a zbura la înălțimi mari, îi aduc ultimul loc, colectând gheață pe aripi, din pricina ceței fine, de deasupra oceanului înghețat, nivelul său de rezistență, nefăcând față acestei temperaturi. Cu pași repezi, în cea de-a doua parte a cursei, spre Germania ,Dusty
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
împroșcați cu ulei, provenit din una din elice ,din pricina motorului supraîncălzit; acest act de curaj îi câștigă respectul lui Bulldog pentru novicele nostru, dar îl subclasează pe locul perdant. În India,Ishani îi oferă lui Dusty sfaturi, despre cum să zboare la viteză joasă sub Munții Himalaya , luându-se după căile ferate.Odată ce el se vede în situația de a trece prin tunel, și chiar fiind capabil să o facă, Dusty realizează că Ishani i-a oferit sfaturi proaste, pentru a
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
sale despre Șefu' sfârșește prin a fi spulberat în ocean, dar ulterior, printr-un miracol, este salvat. Este apoi transportat în zbor spre Mexic, la prietenii lui, dar este grav accidentat, și nu se știe, dacă v-a mai putea zbura vreodată. Șefu' i se confesează apoi lui Dusty, mărturisindu-i că a zburat într-o singură misiune în timpul teatrului celui de-al doilea război mondial, în Cercul de foc al Pacificului , unde toții stagiarii din întregul lui pluton au fost
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
un miracol, este salvat. Este apoi transportat în zbor spre Mexic, la prietenii lui, dar este grav accidentat, și nu se știe, dacă v-a mai putea zbura vreodată. Șefu' i se confesează apoi lui Dusty, mărturisindu-i că a zburat într-o singură misiune în timpul teatrului celui de-al doilea război mondial, în Cercul de foc al Pacificului , unde toții stagiarii din întregul lui pluton au fost uciși, într-o ambuscadă din apropierea marinei japoneze. Șefu' a fost singurul supraviețuitor, dar
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
exact în momentul în care, părea că nimic nu îi va sta în cale lui Rip pentru a trece linia de sosire, egocentrismul lui își face iar simțită prezență, încetinindu-l ,și de dragul ultimei poze ca nou câștigător, pierde. Stropi zboară deasupra lui, și câștigă cursa, în timp ce Ripslinger, cade, prăbușindu-se în niște toalete publice.Stropi este felicitat de prietenii săi,iar Șefu' îi mulțumește pentru că i-a redat încrederea în sine, și forța de a o lua de la început în
Avioane (film) () [Corola-website/Science/329206_a_330535]
-
ce anume a dus la schimbarea sa de opinie, Hynek a răspuns, " Două lucruri, de fapt. Unul a fost atitudinea complet negativă și inflexibilă a Forțelor Aeriene. Acestea nu ar da OZN-urilor nicio șansă de a exista, chiar dacă ar zbura ziua în sus și jos de-a lungul unei străzi pline [de oameni]. Totul trebuia să aibă o explicație. Nu se poate presupune că totul este negru, indiferent despre ce este vorba. În al doilea rând, calibrul unor martori a
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
brun-ruginii. Incubația durează 21-23 de zile. Clocitul începe o dată cu depunerea ultimului ou, fiind asigurat de femele. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidifugi (acoperiți cu puf, imediat după ieșirea din ou) și sunt conduși de femele; pot zbura la 5-6 săptămâni. Puii sunt acoperiți cu un puf cafeniu închis, cu pată galben deschisă între aripi; cenușiu pe abdomen și au ciocul brun-cenușiu; tarsurile și picioarele gri-galbene. În România este răspândită în toată țara; în timpul migrărilor se întâlnește până
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
ascuțite către capătul îngustat Incubația durează 12-18 zile, de obicei, 16 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli; rămân în cuib 19-25 de zile, de obicei, 22 de zile și sunt îngrijiți de ambii părinți. Înainte de a fi capabili să zboare, puii pot înota și se pot scufunda. Pe cap și pe spate au puf lung, des, de culoare gri închis; gâtlejul este galben-portocaliu; umflătura marginală a ciocului este galben-albicioasă. Sunt, de obicei, păsări monogame, rar poligame. Nu este o specie
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
dar cu preponderență pești, dintre care preferă țiparii. Localizează vizual prada, înhățând hrana cu o lovitură înainte a capului. Umbrește apa cu aripile întinse în timp ce vânează. Barza neagra este mai solitară decât alte berze. Este o pasăre zburătoare agilă, poate zbura prin coronamentul pădurii. Clămpănește din cioc, emițând diverse semnale: șuieraturi și fluierături. Sunt păsări monogame Cuibul este construit în copaci înalți, mai rar pe stânci abrupte. Același cuib este adesea folosit în mai multe sezoane. Cuibul nou este destul de mic
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
Alți djinni călătoresc și se opresc din cînd în cînd pentru a se odihni. Abu Tha’labah al-Khushani a relatat: “ Trimisul lui Allah (Salla Allahu alaihi wa sallam) a spus: ‘Djinii sînt de trei feluri: cei care au aripi și zboară prin văzduh; alții care arata ca șerpii sau cîinii; și unii care se opresc pentru a se ohihni și apoi își reiau călătoria”. (Relatat de al-Tahhaawi în Mushkil al-Athaar, 4/95, si de al-Tabaraani în al-Kabeer, 22/214. Shaykh al-Albaani
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
considerate rezervoare naturale și vectori pentru aceste larve. Speciile de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul clădirilor, mai ales în lunile de vară. Muștele sarcofage și califoride sunt folosite pentru calcularea
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul clădirilor, mai ales în lunile de vară. Muștele sarcofage și califoride sunt folosite pentru calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor; deoarece ciclul lor de dezvoltare este scurt, ele
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
capabil), „"Workforse of the Fleet"” (Calul de povară al Flotei), sau după numele oficial, Skyraider, există puține semne de întrebare cum că avionul Douglas AD/A-1 nu a fost unul dintre cele mai versatile aeronave de luptă care au zburat vreodată pentru "UȘ Navy" și faptul că a rămas în serviciu din prima linie până spre sfârșitul anilor 1960 este un clar indicator al adaptabilității lui. Dacă nu ar fi existat Războiul din Coreea, povestea ar fi stat cu totul
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
echipa de proiectare nu a putut să anticipeze rezultatul muncii depuse. Avionul, cunoscut ca BT2D Dauntless ÎI în timpul fazelor de dezvoltare, a primit ulterior numele de "Skyraider" în efortul de a merge pe urma altor proiecte Douglas din seria „Sky”. Zburând pentru prima dată pe 18 martie 1945 de la bază Mines Field, California, avionul AD-1 Skyraider a intrat în serviciu doi ani mai târziu în cadrul a două unități "UȘ Navy" de pe Coasta de Est. Ulterior, în iunie 1947, escadrilele "VA-3
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]