14,325 matches
-
-i dea pupăza speriată. Mai târziu, acasă le arătase și surorilor jucăria lui nouă, numai că pe-nserat, cea mai mare dintre ele, Teodora, i-a luat pupăza, a pus-o în poalele fustei, ș-a dezlegat-o întrebând: - Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului, îi dăduse drumul. A doua zi o revăzu la scorbura nucului, undeva, mai sus de capul lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl ajuta la urcat și scoarța crăpată a copacului
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
simțeau la fel, cum era și firesc, dar probabil, nici ei n-o puteau spune. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când reveni spre dormitor după plimbarea zilnică prin livada școlii, pe aleea cu castani o zări din nou pe fata de la bibliotecă. Era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fiind că va avea timp în tot restul vieții să-și rezolve singur situațiile în care soarta-l va arunca: - La ce te gândești Ionică? - La nimic, mamă. De fapt el nu știa cum să explice că nu înțelegea de ce zburau doar păsările, de ce era atât de frumos vara, de ce-i plăcea atât de mult pădurea, de ce joaca-l atrăgea ca și pe ceilalți copii. Îi plăcuse să meargă la școală să-nvețe. În primele clase avusese ca învățătoare o domnișoară
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gazda-i spori îngrijorarea, fiindcă-l informă că, mai toată noaptea, trecuseră tancuri rusești prin sat. Înainte de răsăritul soarelui, plecă împreună cu soldatul, pe un drum cunoscut doar de localnici, spre podul de peste Prut. Deja se luminase, când un avion care zbura la mică înălțime împrăștia niște foi de hârtie. Putu citi: “Soldați români, indiferent de situație, aveți grijă de armamentul din dotare. La Prut vă așteaptă un ceai cald.” - Înseamnă că n-or să fie probleme la Prut. Dar:“Aveți grijă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
PLOAIE DE VARĂ Lăstunul zboară la mică înălțime - un strop de ploaie Ploaie de vară - fetița își lipește năsucul de geam Zi ploioasă - în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară - în șopronul bunicii gureșe vrăbii Aversă - copiii își fac umbrele din foi de brustur
PLOAIE DE VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83877_a_85202]
-
un prezent? E vis sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai des o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
de impostori!... A dat-o la-ntors cum că astea sînt presupuneri diavolești! Mult mai important era că legile morale, sacrosancte, fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur avem strămoși comuni! - Noi ?! am zburat de-acolo, simțind pentru prima oară ce-nseamnă să-ți pierzi cumpătul!... Gestual, își fac cruce (un simbol al torturii și al Morții!!!) cînd trec doar pe lîngă anumite clădiri, așa-zise Case ale Domnului, de parcă Dumnezeu, Zeul sau Omphal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
m-am apropiat de Toader. „Ce facem acum?” - am Întrebat, fără să-i spun pe nume. „Amu, tu, Petrică, cu Undiță, treceți În față. Eu am să vin În urma voastră. Atenție, că moartea Îi cât capra pe noi”. Mergeam cum zboară libelula, fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon... Mi-a tresărit inima de emoție și bucurie În același timp. Mă opresc și Îl aștept pe Toader. „Ai obosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o clipă când să mă gândesc la acest vin. Nici când ni s-a născut copilul sau la vreo sărbătoare... Abia când am aflat de la Gruia că este feciorul tău și că ne vom putea revedea, abia atunci gândul a zburat glonț la damigeana cu acest vin... Și iată-l pe masă, dinaintea domniilor voastre... ― Da’ de când vorbești tu ca din cronici, dragule? - l-a Întrebat Nicu. ― Vina o purtăm amândoi, fiindcă atunci când am terminat clasa a patra, am luat-o hai-hui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne românești! „Unde ați fost ieri, domnilor, când <prieteniiă noștri defilau cu surle și trâmbițe pe șosea?... Dar chiar dacă erați prezenți - cum zburați la Înălțime, să nu vă ajungă antiaeriana - voi vedeați doar că trec mașini, dar ce transportă ele mai va” - vorbeam eu cu mine Însumi, precum latră câinele la lună... ― Supărare de om aflat În mare necaz, n-ai ce-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
har Încât ar fi mare păcat ca vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu afecțiune și, cu oarecare tremur În glas, i-a răspuns: ― Două familii... vor sta În fotolii, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și care, se comportă ca un fel de... observator. Când i s-a dat sub supraveghere primul pacient, a făcut această gafă. Pentru confirmarea faptelor, chemați-l aici - a răspuns directorul. Securistul asculta, dar se vedea bine că gândurile lui zburau În altă parte. „Cred că se gândește cum să-l salveze pe <doctorașă de confruntarea din care ar ieși Învins” - gândea profesorul Hliboceanu. ― Eu aș aduce-o aici pe țigancă, să vedem ce spune - a intervenit securistul. ― Spusele țigăncii și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu directorul la noul securist, nu știa cu cine va avea de-a face. Acest fapt l-a ținut Într-o stare tensională deosebită. Apoi... Apoi acest dialog cu Gruia l-a aruncat pe căi nebănuite... A rămas cu gândurile zburând cu cea mai mare viteză cosmică... În nesfârșitul univers uman. Și cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aminte, domnule profesor? ― Ea ne invită - pe Gruia și pe mine - la ei În șatră, ca să ne „omenească” pentru că i-am salvat bărbatul. Ce-i de făcut, fiindcă nu scăpăm de ea și pace... Nenea Mitru a lăsat privirea să zboare fără adresă, semn că prin minte Îi umblau niște gânduri... Și-a dres glasul și a Început să vorbească: ― Apoi știu și eu? Anapoda treabă, domnule profesor... ― Eu sunt sigur că te-ai gândit la ceva, dar nu ai curajul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau privirile pe aiurea. Ne rugam să vină noaptea. ― Da’ dacă trenul rămâne aici și nu mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te spăl pe spate... După vreo jumătate de ceas, Stăncuța a ieșit din cadă. Era toată numai nuri. Din nou, gândul infirmierei a zburat la bărbații care nu știu ce-i frumos... Din pachețelul adus, a scos o cămășuță de noapte frumoasă și a Îmbrăcat-o pe Afrodita... ― Ia să te vadă mama cum arăți. Ptiu, să nu fie de deochi! Altă fată mai frumoasă n-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu sunt sprinteni. Pătrunse apoi grabnic în reședința oficială și-l chemă pe ofițerul comandant al trupelor sale. - Vreau voluntari - explică el - mai ales bărbați profund credincioși, care în cea de-a doua noapte după invazie vor fi dispuși să zboare spre Linn și să aducă de acolo tot echipamentul transportabil din laboratorul meu. Planul său, așa cum îl schițase singur în final în fața a patruzeci de voluntari, era simplitatea întruchipată. În confuzia inerentă cuceririi unui mare oraș, probabil că ar dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bubuit de "Scînteia". Afirmam acolo că "reforma" din '48 a produs o ruptură în cultura română. La revistă, evitam sa propun spre tipărire poezie politico-patriotică. Mergeam pe sistemul fii dificil pentru cenzură. După tezele ceaușii, din '71, Leandru-Diță-Lerești mi-a zburat din pagină o cronică literară la poetul Gheorghe Istrate. Folosisem mult incriminatul cuvînt oniric. Peste noapte, oniricii erau tratați ca dușmani ai statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară cît colo, dar Tano e nevinovat și fraged ca otava. Tu-ți America de prost! Cîine jegos ce ești. Marș de-aici. Trebuie s-o luăm de la capăt, se îmbufnează Șichy. Unde eram? A, da! Spuneam că social-democrații cărau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de calică? Și ce frunze zdrențăroase! Mai erau și țînțari anofeli, șuierînd asasin. Și mai era uliul căzut din cer pe spinarea găinii rătăcite. Devorînd-o. I-aș fi asigurat pe Patrick și pe Bradutz că păsările ababil, distrugătoarele Sodomei, nu zburau pe-acolo. N-am mai spus nimic. Prea erau iritați că uitaseră la Iași un nécessaire de toilette. Unde să fi cumpărat de la Tîrgu-Neamț așa ceva? Am plecat cu regret dintr-unul din locurile care răsplăteau, răscumpărau opreliștile traiului ceaușiu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
citit într-un ziar că fostul prim secretar de Craiova a fost demis și exclus din partid, în urma unui accident de vînătoare. S-a sinucis. Și nu pentru că omorîse, din greșeală, pe cineva. Nu. Și-a luat viața pentru că îi zburase scaunul, pentru că nu mai era "greu" în PCR. Ucigaș virus activismul. Atipic. În fine. Șeful Tineret TV n-a mai ajuns, cum visa, mîna dreaptă a lui Ceaușescu pe probleme de cultură. Și cît se zbătuse! Chiar în seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-ar ridica de la pămînt. Ce lirem! m-a ironizat Russ. Zburînd deasupra Vitebskului, nu? Te gîndești că o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știi, Mihaela, că el exista și înainte de a se naște?... Și vorbea cu tine... - Ei! Așa a zis? - Da, ezistam și eu înainte să mă nasc... Dar atuncea eram invizibil! Atuncea eram invizibil... - Și unde erai, mami?... - În... în... în... zburam, așa, peste tot și treceam prin lucruri. Nu mă-mpiedica nici un lucru. - Și înainte să te naști, ce ai fost? Cine ai fost?... - Am fost un om invizibil. Un copilaș invizibil. - Da, mamă?... - Și ce ai spus tu că ai
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]