138,898 matches
-
folosite în epocă. Piesa de rezistență o constituie Icoana de la Ierusalim, datată la 5 iunie 1819, ce a aparținut hagiului Prodan. Principala piesă de mobilier din dormitor este patul, înconjurat de piese realizate prin intarsie de sidef. Bucătăria de iarnă păstrează un bogat inventar de obiecte de uz casnic-gospodăresc folosite în epocă. Se pot remarca farfurii din argint (gravate cu anul 1824, ce au fost lucrate în ateliere vieneze), tingiri, căldărușe, ibrice de cafea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
este un muzeu județean din Vălenii de Munte, amplasat în Str. George Enescu nr. 3. Muzeul memorial “Nicolae Iorga”, așezământ cultural ce păstrează amintirea savantului Nicolae Iorga, este situat în centrul istoric al orașului, și împreună cu Muzeul de artă religioasă și Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului formează un adevărat centru cultural. De 100 de ani, Vălenii de Munte a fost asociat cu
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
6 august 1413 într-un privilegiu acordat de voievodul Mircea cel Bătrân brașovenilor. La începutul secolului al XV-lea Târgșorul este menționat în documente sub numele de Novum Forum. Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgșor, din care se păstrează curtina, fundațiile caselor domnești și a celorlalte construcții din interiorul acesteia, precum și biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popești (1669-1672). este posesorul unei valoroase colecții de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Porumbescu”, alături de alte instituții culturale locale precum Biblioteca Centrală (astăzi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”), Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. În 1947 titulatura instituției devine Muzeul Regional al Bucovinei, însă din motive politice, această nouă titulatură este păstrată doar pentru scurt timp, deoarece, în anul 1951, numele se schimbă în Muzeul Raional Suceava. Un an mai târziu, numele instituției devine Muzeul Regional Suceava. În 1968, muzeul primește un nou nume: Muzeul Județean Suceava, care se păstrează până după
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
titulatură este păstrată doar pentru scurt timp, deoarece, în anul 1951, numele se schimbă în Muzeul Raional Suceava. Un an mai târziu, numele instituției devine Muzeul Regional Suceava. În 1968, muzeul primește un nou nume: Muzeul Județean Suceava, care se păstrează până după Revoluția din decembrie 1989. Tot în 1968 are loc o nouă relocare a muzeului. După ce timp de trei decenii și jumătate a funcționat în incinta Casei Naționale, muzeul își mută sediul în clădirea fostei Prefecturi din perioada interbelică
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
trecut la fiica lui Ludovic, Ioana a II-lea. Ioana a domnit împreună cu soțul ei, Filip al III-lea, până la moartea sa. Blanche I a domnit împreună cu soțul ei, Ioan al II-lea. După moartea ei, în 1441, Ioan a păstrat coroana Navarei pentru el până când a murit 38 de ani mai târziu, ținând-o fără să o dea fiului său și fiicei sale mai mare. Conflictul cu fiul său a dus la Războiul Civil Navarez. În 1458, Ioan a moștenit
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
mobiliar, pe patente, pe numirea funcționarilor și cel așa zis complementar. Toate acestea impozite ar fi trebuie să aducă încasări suplimentare de 18 milioane de lei într-un an mediu. Deși criticate vehement de liberalii din opoziție, acestea au fost păstrate când aceștia au ajuns la guvernare. Reducerea cheltuielilor bugetare Una din primele măsuri de austeritate bugetară luate de guvernul Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost oprirea angajării de noi lucrări publice, concomitent cu anularea procedurilor în deja în derulare care vizau
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
decembrie 2014 până în data de 18 februarie 2015 Oleg Bălan a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, după care a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova în cabinetul Gaburici, înlocuindu-l pe Dorin Recean. Și-a păstrat funcția și în noul guvern format sub conducerea lui Valeriu Streleț, până la învestirea guvernului Pavel Filip pe 20 ianuarie 2016. Oleg Bălan este căsătorit și are doi copii. Înafara de limbă română mai cunoaște limbile rusă și franceză. Oleg Bălan
Oleg Balan () [Corola-website/Science/334036_a_335365]
-
timpan și guler, sunt de un albastru-deschis (formând peruzea), gușa însă nu este niciodată albastră. Abdomenul este galben, fără pete, uneori verzui spre flancuri. Uneori zona axilară și o treime din flancuri au o culoare albastră sau albastră-cenușie. Masculii semiadulți păstrează dungile dorsale deschise, care caracterizează puii, adică pe un fond verde au cinci dungi deschise, mai mult sau mai puțin evidente. Femelele adulte au spatele vărgat de culoare verde sau brun, cu cinci dungi dorso-laterale deschise longitudinale, galbene-verzui - una mediană
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
bătrâne își pot pierde dungile dorso-laterale și au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete se pot contopi uneori într-un desen reticulat. Pileusul femelelor ca la mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un anumit grad
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele stâncoase se adăpostește în fisuri și pe sub pietre. Gușterii vărgați dobrogeni se întâlnesc de obicei izolați, indivizii păstrând distanțe suficient de mari între ei, dar fiind însă destul de numeroși în biotopul respectiv. Hibernează din octombrie până în aprilie, fiind activi din aprilie până în octombrie Gușterul vărgat dobrogean este o șopârlă destul de sperioasă, care la cea mai mică primejdie se
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
județeana de partid, să-și schimbe numele „Robert Cahuleanu”, deoarece orașul Cahul nu mai aparținea României și, deci, nu mai era un nume adecvat unui ziarist român. Prin urmare, și-a schimbat numele în Andrei Ciurunga, pe care l-a păstrat în continuare, deși după 1954 a mai semnat și cu pseudonimele Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. În 1947, cu ajutorul unui zețar cunoscut și, fără știrea cenzurii, a tipărit o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: „Poeme de dincoace
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
nordului și vestului Franței, inclusiv din cele două zone interzise. Partea de sud a Franței, cu excepția a jumătății vestice a Aquitaniei a devenit ceea ce a fost cunoscut ca "zona liberă", unde își exercita controlul guvernul de la Vichy. Aceată zonă a păstrat un statut de indendență și suveranitate, deși supusă unei puternice influențe germane datorate restricțiilor impuse de armistițiu. Astfel, zona liberă plătea o importantă contribuție financiară la efortul de război german și era dependență economic de Germania. Zona liberă avea o
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Jacques Doriot, scriitorul și ziaristul Robert Brasillach, sau lilderul RNP Marcel Déat. Una dintre pricipalele motivații a colaboraționștilor era linia ideologică anticomunismului. Până când amenințarea unei invazii terestre aliate să devină palpabilă, raidul de la Dieppe fiind semnalul de început, Wehrmachtul a păstrat în Franța un număr relativ mic de trupe. Unitățile germane care luptau pe frontul de răsărit erau retrase și trimise în Franța pentru refacere și odihnă prin rotație. Odată cu trecerea timpului, asigurarea cu efective a Zidului Atlanticului și lupta împotriva
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
satul Zaharești din comuna comuna Stroiești (județul Suceava), aflat la o distanță de 20 km vest de municipiul Suceava. O lungă perioadă de timp nu s-au știut date legate de construirea bisericii, crezându-se că pisania nu s-a păstrat. S-a presupus că biserica a început să fie construită după 1541. Prezența în naos a pietrei de mormânt a Marenei, mama pârcălabului Nicolară Hâra, decedată la 8 aprilie 1542, ceea ce a dus la concluzia că biserica era în construcție
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
și dornici de înavuțire) reprezentată de Tănase Scatiu și coana Profira, care nu are sentimentul apartenenței față de pământ și îi exploatează pe țărani pentru a obține cât mai mult profit. Scriitorul credea în rolul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc. Personajele romanului întruchipează astfel de principii morale: Dinu Murguleț este boierul vechi, dușman al reformelor sociale, în timp ce Tănase Scatiu este sluga parvenită prin lăcomie și hoție, un intrus care
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
cucerit de trupele otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt timp după aceea, soldații otomani au năvălit în catedrală și l-au ucis pe episcop și pe alți prelați prezenți. Statuile, crcuifixurile, altarele și restul mobilierului au fost aruncate afară și distruse, iar edificul a fost spălat
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă otomană formată din 250-300 de nave de război și aproximativ 75.000 de oameni în cucerirea Tunisului. A devenit agă al ienicerilor în 1575 și a păstrat această funcție până în 1578. În timpul următoarei etape a carierei sale a fost activ mult timp în lungul război otomano-persan din 1578-1590. A fost "beglerbeg" (guvernator general) de Van în 1583, și și-a asumat comanda, în același an, al marii
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
caracterul. Nu există poate o mai bună demonstrație a trufiei umane în nebunia să decât această imagine de la distanță a minusculei noastre lumi. Mie îmi subliniază responsabilitatea noastră de a ne purta mai bine unul cu altul și de a păstra și iubi minusculul nostru punct azuriu, singura noastră casă pe care am avut-o vreodată.” 1."From Earth to the Solar System, The Pale Blue Dot". NAȘĂ. Retrieved 2014-12-24. 2."Mission Overview". starbrite.jpl.nasa.gov. Retrieved 2011-07-27. 3."Voyager
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
pe parcursul a câtorva luni, din iulie până în iarnă. Încă de la începuturile activității sale literare, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat ca un susținător al literaturii românești, el afirmând în 1890 că e nevoie de „a crea o literatură națională, care să păstreze ceea ce este specific românesc, limba românului și sufletul eroilor, și a o pune totodată în legătură cu ceea ce este omenesc și deci etern” și scriindu-i lui Iacob Negruzzi că își dorește să realizeze „o puternică și sănătoasă notă a pământului nostru
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
justificată pe deplin”, aprecia Garabet Ibrăileanu, pentru că neamul său are un comportament primitiv și este dăunător evoluției societății („Tanasă Scatiul și neamul lui e rău și primejdios. E încă gorilă”). Scriitorul credea în destinul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc: iubirea față de țară, omenia, cinstea și setea de cultură. Cu toate acestea, el nu ignoră situația grea a țărănimii remarcată de Matei Damian. În opinia lui Paul Cornea, Matei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
județean din Kozlov, din octombrie 1832 "„Despre însușirea ilegală de către locotenentul Ivan, fiul lui Iacov Muratov, a moșiei aparținând locotenentului-colonel de gardă Semion, fiul lui Piotr Criucov, situată în gubernia Tambov, județul Kozlov, satul Novopansc”". Copia acestui proces s-a păstrat printre hârtiile lui Pușkin.
Dubrovski () [Corola-website/Science/334097_a_335426]
-
medalii de aur au fost câștigate la expozițiile din Chișinău în anul 1903, urmate de cele obținute la un concurs extrem de prestigios - Expoziția Internațională din Torino, Italia, unde au concurat băuturi din toată Europa. Proprietățile lui Constantin Mimi s-au păstrat și până astăzi. Cea mai importantă moștenire lăsată este Castelul de la Bulboaca, vinăria și vila din Chișinău. În 1900 Constantin Mimi construiește un castel în localitatea Bulboaca. Arhitectura castelului a fost preluată din practica franceză. Acest lucru se datorează faptului
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]