141,440 matches
-
pe care le poate valorifica sub forma bârfei și a zvonului. El vede potențialul fructificării acestor informații care îi oferă pentru o scurtă perioadă o poziție centrală în grupul de apartenență. Ajunge să fie “cineva”. Părerea lui contează. Folosit în cadrul războiului psihologic, zvonul are ca finalitate modificarea concepției, atitudinii, opțiunilor și comportamentului forțelor adversarului sau neutrilor, afectarea sau influențarea voinței factorilor de decizie sau a liderilor inamici de a acționa, precum și a puterii de înțelegere și percepție a lor privind o
Zvon () [Corola-website/Science/331663_a_332992]
-
o ofertă de cumpărare a echipei arădene AMEFA, club pe care îl susținea financiar, dar este refuzat. Nu renunță la proiectul de a deține o echipă de fotbal de succes, iar în anul 1945, aproape de finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, decide să-și înființeze propria echipă: Astfel, la 18 aprilie 1945 i-a ființă clubul de fotbal I.T. Arad. Unde vor fi aduși cei mai valoroși fotbaliști din zonă, inclusiv din naționala Ungariei, precum Iosif Petschovski, Gyula Lóránt și
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
la departamentul de aprovizionare al întreprinderii. Norocul „amantei” s-a sfârșit însă cu naționalizarea fabricilor în 1948, când aceasta a fost primul angajat căruia comuniștii i-au desfăcut contractul de muncă. Începând cu anul 1938, datorită celui de Al Doilea Război Mondial, membrii familiei Neuman au părăsit Aradul, Francisc Neuman fiind singurul care a rămas. În anul 1947, după preluare puterii de către comuniști, Baronul a fost arestat, petrecând opt luni în închisoare. Averea fiindu-i confiscată. După eliberare a fost dus
Francisc von Neuman, Baron de Végvár () [Corola-website/Science/331667_a_332996]
-
narațiunea. Serialul a avut premierea internațională pe data de 9 martie 2014 prin canalul National Geographic și Fox. Serialul "" al lui Carl Sagan a fost urmărit în peste 60 de țări de peste 400 lilioane de persoane și până la serialul documentar Războiul Civil din 1990 a fost emisiunea cu cea mai mare audiență din istoria televiziunii publice americane. După moartea lui Carl Sagan în 1996, văduva lui, Ann Druyan împreună cu Steven Soter și astrofizicianul Neil deGrasse Tyson au hotărât realizarea unui nou
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
(abreviere de la Sturmgewehr 44, „pușca de asalt 44”,) este o pușcă de asalt germană dezvoltată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a fost prima pușcă de asalt modernă. De asemenea, este cunoscut sub denumirile MP 43 și MP 44 (Maschinenpistole 43, respectiv Maschinenpistole 44), care denotă versiunile anterioare de dezvoltare ale aceleași arme cu unele diferențe. Dezvoltat din MKB
StG 44 () [Corola-website/Science/331676_a_333005]
-
din trei grupuri etnice majore: "bulgii" (68%) care predominant locuiesc în centru și sud, "ungarii" (29%) care locuiesc în orașele de nord, și "molvenii" (3%) care în principal pot fi găsiți în închisori." Cartea descrie națiunea ca fiind sfâșiata de războaie civile și tulburări etnice pentru o lungă perioadă din istoria sa. În cele din urmă, părțile beligerante s-au unit într-un singur regat, condus de o serie de regi despotici și cruzi. La sfârșitul secolului al 19-lea monarhia
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
s-au unit într-un singur regat, condus de o serie de regi despotici și cruzi. La sfârșitul secolului al 19-lea monarhia a fost răsturnata, dar familia regală a rămas populară în exil. Pe durata celui de-al doilea Război Mondial țară s-a aliat cu Germania Nazistă, iar ulterior a fost ocupată de către Uniunea Sovietică. După prăbușirea comunismului în Europa în anii 1990, țara devine o dictatură condusă de un guvernare coruptă cu legături strânse cu mafia. Molvanîa este
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
și ultimul portavion din această clasă, a fost lansată la data de 9 octombrie 2006. Începând cu anii 1970, portavioanele din clasa Nimitz au participat la numeroase conflicte și operațiuni militare din întreaga lume, inclusiv Operațiunea Eagle Claw în Iran, Războiul din Golf, și, mai recent, în Irak și Afganistan. Punțile de zbor cu unghi ale portavioanelor folosesc catapulte cu aburi pentru lansare și cabluri de oprire pentru frânare în timpul aterizării pe punte. Capacitatea portavionului este de aproximativ 90 de avioane
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
sub numele de Raidul de la Tokio, a fost un raid aerian care a avut loc la data de 18 aprilie 1942, de către viația Statelor Unite asupra capitalei japoneze Tokio și asupra altor locuri de pe insulă Honshu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, primul raid aerian, care a lovit insulele japoneze. Raidul a demonstrat că Japonia este vulnerabil la un atac aerian american, fiind represalii pentru atacul japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, care a ridicat semnificativ moralul americanilor, si
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
diseminările spinale ale meduloblastoamelor și ependimoamelor, drenajul extern decliv în plăgile operatorii neurochirurgicale. Gen. Dr Iacob Gr. Mircea a avut o bogată activitate socială și didactică: Din 1991 i s-a recunoscut activitatea depusă pe front în al 2-lea război mondial ca medic sublocotenent, devenind „veteran de război”. Pentru activitatea profesională deosebită a fost decorat cu înalte ordine romanesti și străine: „Meritul Militar”, „Meritul Sanitar”, „Tudor Vladimirescu” și „Drapelul Republicii Populare Democrate Coreene”. Elev apreciat al profesororilor C. Arseni și
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
decliv în plăgile operatorii neurochirurgicale. Gen. Dr Iacob Gr. Mircea a avut o bogată activitate socială și didactică: Din 1991 i s-a recunoscut activitatea depusă pe front în al 2-lea război mondial ca medic sublocotenent, devenind „veteran de război”. Pentru activitatea profesională deosebită a fost decorat cu înalte ordine romanesti și străine: „Meritul Militar”, „Meritul Sanitar”, „Tudor Vladimirescu” și „Drapelul Republicii Populare Democrate Coreene”. Elev apreciat al profesororilor C. Arseni și Jean Talairach, generalul Dr. Iacob a reușit să
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
urcat pe tronul Angliei după moartea lui William în 1702, Ducele de Marlborough și Sidney Godolphin, I Conte de Godolphin au condus guvernul, în parte datorită prieteniei soției sale cu regina. În timp ce Ducele se afla în afara țării comandând armata în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, Sarah îl ținea informat despre intrigile de la curte. Sarah a militat neobosită în favoarea partidului Whigs și în același timp și-a dedicat mare parte din timpul său proiectelor de construcții cum ar fi Palatul Blenheim. A murit în
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
înalte titluri deținute de o femeie în regat iar ducele a acceptat Ordinul Jartierei ca și pe cel de general căpitan de armată. În cea mai mare parte a domniei lui Anne, ducele de Marlborough a fost în străinătate în Războiul Succesiunii Spaniole, în timp ce Sarah a rămas în Anglia. În ciuda faptului că era cea mai puternică femeie din Anglia, în afară de regină, ea apărea la Curte numai rareori, preferând să supravegheze construirea noii ei case, Woodstock Manor, un cadou de la regina Anne
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
loc atunci când Sarah a insistat ca ginerele ei, Charles Spencer, al 3-lea conte de Sunderland, să fie admis în Consiliul Privat. Sarah s-a aliat și mai puternic cu liberalii, care l-au sprijinit pe ducele de Marlborough în război; iar liberalii sperau să se folosească de poziția de favorită regală a ducesei. Anne a refuzat să-l numească pe Sunderland: îi displăceau liberalii radicali, pe care îi vedea ca o amenințare la adresa prerogativelor ei regale. Sarah și-a folosit
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
decan al Facultății de Medicină din Iași între anii 1926-1929, perioadă în care activitatea Universității ieșene a fost perturbată de mișcările studențești antisemite promovate de A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu și față de care a fost intransigent. Amintirile din timpul războiului au fost relatate în cartea "Amintiri din război" publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, "conține în rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
anii 1926-1929, perioadă în care activitatea Universității ieșene a fost perturbată de mișcările studențești antisemite promovate de A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu și față de care a fost intransigent. Amintirile din timpul războiului au fost relatate în cartea "Amintiri din război" publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, "conține în rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
A.C. Cuza și Corneliu Zelea Codreanu și față de care a fost intransigent. Amintirile din timpul războiului au fost relatate în cartea "Amintiri din război" publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, "conține în rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și medic-șef al spitalului mobil al diviziei a IX-a. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și medic-șef al spitalului mobil al diviziei a IX-a. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii:
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
lanseze avioanele prematur, de la 1.100 km, în loc de 830 km planificați. Din cauza acestei decizii, pe drum a aparut problema lipsei de combustibil și niciuna din cele 16 avioane nu au ajuns la locul lor de aterizare planificat în Chină. După război, s-a constatat că Tokio a primit mesajul de la Nitto Maru într-o formă deformata și că nava japoneză a fost scufundata înainte de a putea trimite un mesaj clar comandamentului japonez. Horneț era pregătit să lanseze bombardierele, cu valuri de
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Cele patru portavioane japoneze mari, au luat cu ei în mormânr aproximativ 250 de avioane și un procent mare de personal de întreținere a avioanelor instruiți și cu experiență. Victoria de la Midway a fost un punct de cotitură decisivă în războiul din Pacific. Bătălia de la Insulele Santa Cruz a avut loc pe 26 octombrie 1942, fără contact între navele de suprafață ale forțelor opuse. În acea dimineață, avioanele de vânătoare ale portavionului "Enterprise" au bombardat portavionul "Zuihō", în timp ce avioanele de pe "Horneț
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
William Halsey a ordonat scufundarea portavionului Horneț, lansând și ordinul de abandonare a navei. Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile, multe dintre care nu au explodat, și peste 400 de lovituri de la tunurile de 5 țoli de pe distrugătoarele Mustin și Anderson. Distrugătoarele au plecat atunci când o
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
de pe distrugătoarele Mustin și Anderson. Distrugătoarele au plecat atunci când o formație de nave japoneze a intrat în zonă. După ce japonezii au găsit portavionul care a lansat cu câteva luni în urmă Raidul Doolittle, japonezii au considerat Horneț că trofeu de război încercând să-l tracteze, dar au decis repede, că este prea deteriorat pentru a putea fi tractat. Distrugătoarele japoneze Makigumo și Akigumo în cele din urmă au scufundat Horneț cu patru torpile de 24 de țoli. La ora 01:35
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
a întors în patrie. După standardele de la curte din timpul Restaurării, viața sa privată a fost în afara scandalulilor. A fost fiul lui Henry Spencer, I conte de Sunderland și al soției acestuia Lady Dorothy Sidney. Tatăl său a murit în timpul Războiului Civil Englez, luptând pentru cauza regalistă, astfel la vârsta de trei ani a moștenit titlurile tatălui său, devenind baron Spencer Wormleighton și conte de Sunderland. A intrat în armata britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
fost numit în această funcție, probabil în anii 1920-1921. Despre situația mănăstirii în anii 1924-1936 nu avem deocamdată înformații suficiente. Arhimandritul Ioachim Burlea din localitatea Bravicea a fost numit stareț al mănăstirii după 1940. În timpul celui de-al II-lea război mondial, aici au fost înmormântați sute de ostași căzuți pe câmpul de luptă - români, nemți și ruși. După război, autoritățile au încercat de câteva ori să închidă mănăstirea. Prima încercare de a pune capăt vieții monahale a avut loc în
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]