138,178 matches
-
de o culminând cu lungul și dificilul . Conform din 1582, care a pus capăt războiului între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană, Rusia și-a pierdut toate fostele posesiuni din Livonia și Poloțk în favoarea Poloniei-Lituaniei. În anul următor, Suedia și Rusia au semnat , prin care Suedia dobândea mare parte din Ingria și nordul Livoniei, păstrând și Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise o regiune organizată în , o structură descentralizată și divizată religios. Teritoriul să consta din ramura
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat Tratatul de la Pozvol, prin care se stabilea o alianță reciprocă atât defensivă cât și ofensivă, împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu ca fiind un "casus
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
stabilea o alianță reciprocă atât defensivă cât și ofensivă, împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu ca fiind un "casus belli". În 1554, Livonia și Rusia semnaseră un armistițiu valabil cincisprezece ani în care Livonia accepta să nu intre in nicio alianță cu Polonia-Lituania. În ianuarie 1558, Ivan a reacționat invadând Livonia. Rușii erau considerați de țăranii locali a fi eliberatori de sub dominația germană asupra Livoniei. Multe
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
vreme erau mai mult pedestrași. Ivan a câștigat și mai mult teren în campaniile din anii 1559 si 1560. În ianuarie 1559, forțele rusești au invadat din nou Livonia. Un armistițiu de șase luni, între mai și noiembrie, a fost semnat între Rusia și Livonia, Rusia folosind timpul pentru a se concentra pe . În urma invaziei rusești, Livonia a cerut mai întâi ajutorul împăratului Ferdinand I și, după refuzul acestuia, s-a îndreptat spre Polonia-Lituania. "Landmeisterul" von Fürstenburg a fugit în Polonia-Lituania
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
să-și întărească trupele din Livonia. De-a lungul lui 1561, un armistițiu ruso-lituanian (convenit a dura până în 1562) a fost respectat de ambele părți. În schimbul unui împrumut și a unei garanții a protecției daneze, episcopul Johann von Münchhausen a semnat la 26 septembrie 1559 un tratat prin care îi acorda lui Frederick al II-lea al Danemarcei dreptul de a numi episcopul de , act ce însemna practic vânzarea acestor teritorii în schimbul a 30.000 de taleri. Frederick al II-lea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fost apoi oprite și ostilitățile reluate după întoarcerea solilor în Lituania. În 1569, tratatul de la Lublin a consfințit unirea Poloniei cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. , unificat cu Lituania prin din 1566, a intrat sub polono-lituaniană. În iunie 1570, s-a semnat un armistițiu de trei ani cu Rusia. Sigimund al II-lea, primul rege al Uniunii, a murit în 1572 lăsând tronul Poloniei fără succesor clar pentru prima oară din 1382 și astfel au început primele alegeri deschise din istoria Poloniei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fratele regelui Carol al IX-lea al Franței. În 1564, Suedia și Rusia au convenit asupra , prin care Rusia recunoștea dreptul Suediei asupra Revalului și altor castele, iar Suedia accepta dominația Rusiei asupra restului Livoniei. În anul următor, s-a semnat un armistițiu de șapte ani între Rusia și Suedia. Eric al XIV-lea al Suediei a fost detronat în 1568 după ce ucisese câțiva nobili () în 1567, și a fost înlocuit de fratele său vitreg Ioan al III-lea. Atât Rusia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
armata a plecat în noiembrie 1573 cu Klas Åkesson Tott la comanda generală și cu comandant de campanie. Au existat și raiduri rusești în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat un armistițiu pe doi ani în 1575. Controfensiva lui Ioan s-a împotmolit la în 1574 când unități germane și scoțiene ale armatei suedeze s-au îndreptat unele împotriva celorlalte. Acest eșec a fost pus și pe seama dificultăților de a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și masiv apărată. Susținerea financiară din partea parlamentului polon a fost însă retrasă, iar Bathory nu a reușit să momească forțele rusești în câmp deschis în Livonia înainte de venirea iernii. Neînțelegând că înaintarea polono-lituaniană era în pierdere de elan, Ivan a semnat . Eșecul asediului suedez al Narvei în 1579 a condus la numirea lui în funcția de comandant suprem. Orașele și Padis au fost cucerite de forțele suedeze în 1580 după care în 1581, concomitent cu căderea Wesenbergului, o armată de mercenari
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
populație de circa 140.000 de locuitori. De-a lungul anilor 1920, Lituania și Germania au întreținut relații relativ normale, ele având în comun o dușmănie față de Polonia. În ianuarie 1928, după lungi și grele negocieri, Germania și Lituania au semnat o convenție de frontieră, prin care Germania recunoștea Klaipėda ca teritoriu lituanian. Tensiunile au început însă să crească în anii 1930, după ce Republica de la Weimar a fost înlocuită cu Germania Nazistă. O perioadă deosebit de tensionată a fost luna februarie 1934
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
Diplomația lituaniană a caracterizat această concesiune ca un „rău necesar” care va permite Lituaniei să-și păstreze independența și a întreținut speranța că este doar o retragere temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
o retragere temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele ', ' și ', două escadrile de distrugătoare, trei flotile
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
la naștere, la o cetățenie. România este din 1994 stat parte la "Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" și se supune jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care conține "Carta Drepturilor Fundamentale". Un sondaj efectuat de WIN/Gallup International Association în 2014 arată că 49% dintre români consideră că alegerile în România nu sunt libere și corecte. Alegerile prezidențiale din 2014
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
rivalitatea cu Casa de Guise. În 1570, el a avut sarcina foarte dificilă de a face ca pacea de la Saint-Germain să fie acceptată la Paris. În 1572 a fost trimis la regina Elisabeta I a Angliei pentru a obține o să semneze o alianță cu Franța. Cu această ocazie a fost creat cavaler onorific al Ordinului Jartierei. În Franța, François era mai nepopular ca niciodată. Incapacitatea lui de a controla parizienii răzvrătiți a dus la renunțarea sa din postul de guvernator al
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
descrie viața grea de familie pe care a avut-o din cauza șicanelor permanente ale organele de securitate. Winkel își dă seama astfel că revendicările protestatarilor sunt juste și decide să nu-și mai realizeze reportajul. În final, o delegație guvernamentală semnează un acord cu Comitetul de Grevă, pe care intenționează să nu-l respecte.
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
religioase necatolice permit finanțarea de stat a unor salarii și pensii pentru funcționarii religioși, prin fondurile de pensii și de sănătate gestionate de guvern. Concordatul și acordurile reglementează, de asemenea, catehismul din școlile publice și activitatea capelanilor militari. În conformitate cu concordatul semnat cu Biserica Romano-Catolică și într-un efort de a defini în continuare drepturile și privilegiile lor într-un cadru legal, guvernul are acorduri adiționale cu următoarele 14 comunități religioase: Legea cu privire la statutul juridic al comunităților religioase, elaborată în 2002, definește
Religia în Croația () [Corola-website/Science/335917_a_337246]
-
profesioniste, precum Cremonese sau Pordenone, erau interesate de serviciile albanezului, însă statutul său de jucător străin a stat în calea realizării vreunei mutări. După 6 ani petrecuți în Italia, la 24 iulie 2012, după o perioadă de teste, Llullaku a semnat cu echipa de Liga I, Gaz Metan Mediaș. Și-a făcut debutul pe 24 august 2012, împotriva celor de la Turnu Severin, intrând în minutul 39, înlocuindu-l pe Radu Zaharia, într-un meci încheiat cu victoria echipei sale, cu scorul
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
ajuns la un consens cu conducerea celor de la Gaz Metan Mediaș, reziliându-și contractul. După despărțirea de medieșeni, Llullaku a rămas în România, revenind în Liga I după turul de campionat petrecut în Liga a II-a la Gaz Metan Mediaș, semnând cu echipa antrenată de italianul Nicolò Napoli, CSMS Iași, unde juca și prietenul său, italian de asemenea, Alessandro Caparco, dar și un alt italian, Gianmarco Piccioni. În aprilie 2013, FSHF a anunțat un posibil interes pentru Llullaku, în sensul de
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele Ștefan Báthory și țarul Ivan al IV-leaau semnat în cele din urmă Tratatul de la Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești armatelor care le-au capturat. La 4 februarie 1582
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
mai puternic om din Cehoslovacia. La data de 9 mai, Adunarea Națională a aprobat așa-numita Constituție de la 9 Mai. Deși nu era un document complet comunist, amprenta comunistă a fost suficient de puternică așa că Beneš a refuzat să-l semneze. El a demisionat la 2 iunie. În conformitate cu Constituția din 1920, Gottwald a preluat majoritatea funcțiilor prezidențiale până la 14 iunie, când a fost ales în mod oficial în calitate de președinte. Gottwald a încercat inițial să adopte o linie semiindependentă față de Moscova, care
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
cu 93% din voturi. Ca rector a administrat un patrimoniu de 100 milioane de euro și a dat bun de plată pentru 60 milioane de euro. Nu au fost semnalate nereguli în gestiunea acestui patrimoniu. Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat în 28 ianuarie decretul privind trecerea în rezervă a contraamiralului de flotilă cu o stea, Vergil Chițac, începând cu 1 februarie 2016. Vergil Chițac a renunțat la funcția de Rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” și a devenit președintele
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
de Cervantes și “Max et Moritz” de Wilhelm Busch. Neobosit în pregătirea de proiecte desfășurate pe toate palierele artei teatrale, îmbogățit după întâlnirea în Israel cu Itsak Peker care îl învăța cum să realizeze și să mânuiască marionete, Radu Dinulescu semnează o colaborare cu “Compagnie de Dans Modern a Kibuțurilor”, în calitate de scenograf pentru spectacolele: „Sweto” - corgraf Mats Eck și „Agenda unui rezervist” - coregraf Râmi Beer. Astfel, între 1985 și 1999, Radu Dinulescu desfășoară o amplă activitate de profesorat, regizor, scenograf dar
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
Compagnie de Dans Modern a Kibuțurilor”, în calitate de scenograf pentru spectacolele: „Sweto” - corgraf Mats Eck și „Agenda unui rezervist” - coregraf Râmi Beer. Astfel, între 1985 și 1999, Radu Dinulescu desfășoară o amplă activitate de profesorat, regizor, scenograf dar și de scenarist, semnând că scenariul, decorul și păpușile din filmul „ Vecinul meu din lumea cealaltă”, coproducție israeliano - americană. În anul 1990, la nici doi ani după Revoluția din 1989, se întoarce în țară și i se propune postul de regizor artistic principal la
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
care au fost supuși de poliția secretă a partidului. Unii autori de scrieri de tip samizdat, inclusiv Vaculík, au fost publicați, de asemenea, în Occident. Nucleul autorilor de literatură samizdat s-a dezvoltat în cele din urmă și a fost semnat actul de constituire al Cartei 77; Vaculík a participat la cea de-a doua întâlnire planificată în decembrie 1976. Pe 6 ianuarie 1977, Vaculík, împreună cu Havel și cu actorul Pavel Landovský, a încercat să depună o copie a cartei la
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
prea multe conflicte de interese. Ultimul conte venețian a plecat, se pare, în grabă. În prima jumătate a secolului al XV-lea, în Dubrovnik a activat cardinalul ("Johannes de Carvatia") ca reformator al Bisericii și scriitor. În 1458, Republica a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, prin care s-a angajat să plătească tribut sultanului, pe care urma să-l trimită la Constantinopol în fiecare an până la 1 noiembrie cu un sol. În 1481, când orașul a trecut sub „protecție” otomană
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]