137,849 matches
-
analogie cu alte unelte de acest gen, descoperite prin săpături sistematice, aflate acum în inventarul Muzeului de Istorie din Bacău, s-a stabilit că sunt din secolele XII-XIV. Pe această bază, considerăm că și uneltele de la Umbrărești sunt din această vreme. Una din securi a fost găsită în apropiere de locul numit Dealul Bisericii din satul Tămășeni, la o adâncime de circa 0,50 m, iar cealaltă, într-un punct neprecizat, de către intermediarul care m-a pus în posesia obiectului, elev
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
măsură folosite de romani și apoi de români până în epoca modernă precum: pasul, palma, parmacul, pentru lungimea ori curmezișul terenurilor, cotul, șchioapa, pentru lungimea țesăturilor sau pentru dimensiunea lemnului, folosit în construcții de case și biserici, toate sunt moșteniri din vremuri îndepărtate și se constituie în dovezi elocvente ale continuității și permanenței adaptate, cu timpul, unor noi cerințe și condiții din diferite locuri și perioade. De pildă, dacă pasul (ca unitate de măsură) a fost la început, după definiția dată în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pasul dublu, așa cum am apucat să vedem că măsurau părinții noștri în perioada interbelică, pe locurile ce fuseseră și se păstraseră răzeșești. În felul acesta, pasul a ajuns să echivaleze cu stânjenul, instrument și unitate de măsură ulterioară pasului, multă vreme coexistând. Dovada că toate acestea au fost unități de măsură vechi și că au evoluat cu timpul, o găsim în faptul că documentele explică mărimile diferite și echivalența dintre ele prin mențiunea: palmă, pas sau stânjen prost, adică mic, de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la o hotărnicie efectuată anterior de către spătarul Săndulache Stamatin, pentru niște părți de moșie ale vornicului Ștefan Catargiul, se menționează că într-un loc „din sus a satului Cracul, unde zic răzeșii că, iarăși, au fost piatră și că, în vremea muscalilor di pi urmă, o au luat-o niște soldați și o au întrebuințat-o la feredeul lor, au aflat 313 stânjeni gospod, iar cu stânjen prost - 318”, reieșind o diferență de 5 unități între cele două unitți de măsură
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
semnalat: „colțul moșiei Durăștilor, unde rămâne în gios Trohăneștii, în care colț de moșie au fost piatră hotar vechi”, numit și „cheutoare”, cu sensul de încheietură între hotarele vecine, un fel de piatră unghiulară de la construcții, căci hotărnicia, în mentalitatea vremii vechi, era comparabilă cu un edificiu ce se dorea a fi de mare importanță și durabilitate. Iată și un exemplu dintr-o altă hotarnică din partea nordică a Moldovei. Într-o carte domnească, dată de Alexandru Constantin Moruzi vv., privind o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lucrările specifice, anume fenomenul numit însorărire. Îl aflăm pus în atenția celor interesați de problema hotarelor și a hotărniciilor de către boierul poet de la Țigăneștii Tecuciului, marele logofăt Costache Conachi, binecunoscut contemporanilor săi nu doar ca om de vastă cultură pentru vremea sa, ci și ca expert în înfăptuirea lucrărilor hotarnice și a cărților de hotărnicie, prin adânca pătrundere a sensurilor unor termeni din vechi documente sau păstrați prin tradiție, din generație în generație, și adecvați diverselor situații. În scurtele și densele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sud până la iezerul cel mare al Covurluiului, așa cum am mai arătat. Desigur că obștile sătești devălmașe, care alcătuiau larga formațiune obștească de aici, nu erau toate de aceeași mărime și importanță. Așa se și explică de ce unele au rezistat multă vreme cu statut de obște devălmașă, cazul Umbrăreștilor, în timp ce altele au devenit stăpâniri boierești sau mănăstirești, după întemeierea statului etc. Pentru vechimea mai mare a satelor citate mai sus, datând dinainte de apariția statului medieval, pledează și existența pe hotarul estic al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sigur după statornicirea organizării statale, sate mici, care nu au avut forma hotarelor definită riguros în mărturiile hotarnice și alte acte ale lor și care, deci, nu au cunoscut și aplicat procedeul însorăririlor. Iată numele acestor sate, dispărute de multă vreme ca entități și anume: Curmezișeni, Oncani, Țigănei, Neguri, Zăscani, Lăturișeni, toate situate și localizate documentar „pe apa Gerului”, la sud de Cudalbi, dar aparținând de hotarul ținutului Tecuci. Înregistrarea lor ca mici comunități în documentele vremii, durata scurtă, neprecizarea în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sate, dispărute de multă vreme ca entități și anume: Curmezișeni, Oncani, Țigănei, Neguri, Zăscani, Lăturișeni, toate situate și localizate documentar „pe apa Gerului”, la sud de Cudalbi, dar aparținând de hotarul ținutului Tecuci. Înregistrarea lor ca mici comunități în documentele vremii, durata scurtă, neprecizarea în acte și în mărturii a limitelor naturale, de genul celor localizate pe Bârlad sau Siret, constituie argumente în plus privind deosebirea ca vechime și organizare dintre cele două categorii de sate. Se mai poate remarca faptul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Noi credem că nu. Comparația dintre ele nu ne arată decât că vechile comunități devălmașe, prin însăși natura lor de întemeiere și de ființare ancestrală, n-au avut nevoie de acte scrise, deoarece acest lucru nu intrase încă în practica vremii respective și că satele cu documentație mai bogată atestă realități târzii, întemeierea lor pe locuri domnești, printre hotare vechi, implicând și impunând elaborarea actelor scrise, corespunzător situațiilor din timpul dat. În consecință, considerăm că teritoriul actual al comunei Umbrărești a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
doritoare de îmbogățire, pe de alta. Oamenii acestor locuri deschise, expuse prin natura împrejurărilor numeroaselor invazii prădalnice, au avut și au folosit codrii din luncile Bârladului și Siretului, cât și de pe interfluviul dintre aceste ape, drept pavăză și adăpost în vremuri de pericole, pădurea constituind, pentru trăitorii meleagurilor noastre, principalul element de existență și de supraviețuire din cele mai vechi timpuri și până în epoca modernă. E aici o mică parte din ținutul poetic „plin de urmele trecutului”. Geograful George Vâlsan definea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu soția și fiii săi dau zapis prin care „să se știe că am vândut via noastră din Condrea... cu pomii și cu pădurea care se află întrânsa (subl. I. S.). Trebuie știut că viile și pomii erau situate în vremea respectivă pe lângă casă. Mai târziu, în 1861, Florea Bulai din Umbrărești primea de la socrul său „un loc de casă care se găsește îngrădit la un loc cu pădure” unde își va alcătui apoi gospodăria, ce s-a păstrat până în secolul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
doar în plan local, în obște. În afara obștii și în actele oficiale scrise, identificarea se realiza pentru toți locuitorii, indiferent de vatra pe care trăiau, după numele de obârșie, de început, adică Umbrărești. Iar aceasta pentru că satele Condrea, Salcia (multă vreme ambele având un singur nume, Condrea), Siliștea, Bozieștii și Tămășenii, Torceștii și Slobozia-Torcești — acesta identificându-se prin numele de familie purtate de locuitorii săi cu Cătunașii de mai târziu — toate au format, secole de-a rândul, o singură comunitate social-economică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sătești o găsim explicit prezentată într-o însemnare din 16 octombrie 1774, deci în același an cu catagrafia, când, pe un manuscris vechi, micul dregător Năstase Scorțescu nota pentru posteritate, după obiceiul timpului, producerea unui cutremur de pământ chiar în vremea când se afla cu strângerea dării vădrăritului în ținutul Tecuciului, precizând: “Și eram în satul Umbrărești, în deal la Condrea, șăzând la masă când s-au cutremurat”. Celelalte nume de sate apar scrise prima dată abia la începutul primei jumătăți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prima dată abia la începutul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, unele în statistica din 1803, altele cu prilejul succesivelor organizări și reorganizări administrativ-fiscale produse în epoca modernă, menținându-se toate în limitele vechilor hotare, așa cum fuseseră trasate din vremuri imemoriale. Este acesta un aspect prin care se particularizează obștea Umbrăreștilor de alte sate vechi din împrejurimi precum Buceștii, Lieștii, Cudalbii, Corodul etc., sate care au fost și au rămas cu casele grupate pe o singură vatră, compactă teritorial, și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
stăpânirea boierească și cea răzeșească, anul 1704. Prin urmare, satul de pe vatra străveche va deveni stăpânire boierească, în timp ce partea sudică rămâne obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de „Umbrăreștii-răzeși, partea din gios”. Din 1704 sau puțin timp după această dată, cele două entități, cea răzeșească și cea boierească, apar cu identități distincte din punct de vedere social și cu interese divergente. Satul și moșia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
informații despre evoluția obștii până la data respectivă, nu se găsește decât menționat într-o anafora din anul 1835 și într-o detaliată mărturie din 1841 cu titlul de Socotință, în care se arată că la 1799 „se găsea în acea vreme prăpădită”. Într-o altă pricină, din 1815, este mențiunea: „să vedi că proprietariul Umbrăreștilor de sus n-au păzit tăcere, ieșind la iveală acea hotarnică”. Este vorba despre documentul referitor la înjumătățirea efectuată de C. Zberea în 1704, despre care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
folosit, au trăit”. Mărturiile hotarnice de mai târziu, în care le găsim astfel menționate, îndrituiesc părerea că erau destul de întinse și înconjurau un teritoriu cu mult mai extins, ca suprafață, decât cel în care se va afla obștea umbrăreșteană, în vremea succesivelor reorganizări administrativ-teritoriale din perioada modernă. Am exprimat deja opinia că, la începutul trasării limitelor teritoriale în zonă, făcea parte din comunitatea familială a Umbrăreștilor și satul Torcești, și satul atestat documentar în secolul al XVII-lea sub nume de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că și comunitatea noastră se va fi aflat integrată inițial în rigoarea respectivă, căci, așa cum scrie istoricul P. P. Panaitescu, „cursul apelor reprezenta o folosință, nu un hotar”; -fenomenul de însorărire, descris mai sus, implica hotar unic pentru Umbrărești-Boziești pe vremurile vechi; -la o judecată pornită înainte de anul 1835 de către Elenco Manu, proprietară a Umbrăreștilor și a Bozieștilor la vremea respectivă, împotriva lui Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, proprietar la Torcești, prima cerea autorității judecătorești să hotărască în favoarea sa, să i se „înapoieze locul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Panaitescu, „cursul apelor reprezenta o folosință, nu un hotar”; -fenomenul de însorărire, descris mai sus, implica hotar unic pentru Umbrărești-Boziești pe vremurile vechi; -la o judecată pornită înainte de anul 1835 de către Elenco Manu, proprietară a Umbrăreștilor și a Bozieștilor la vremea respectivă, împotriva lui Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, proprietar la Torcești, prima cerea autorității judecătorești să hotărască în favoarea sa, să i se „înapoieze locul care cu sâlnicie cearcă a să folosî posesorul moșiei Torceștii, din moșia mea Bozieștii, ci să zîci și Umbrăreștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de la răsărit spre apus, în timp ce acum traseul merge invers, de la apus spre răsărit, drept hotar vestic rămânând același pârâu al Dimaciului. Iată infirmată documentar aprecierea reținută de tradiție, conform căreia hotarul de apus al Umbrăreștilor ar fi fost fixat din vremea lui Ștefan cel Mare pe apa Siretului și a Bârladului. Dacă această referire avea în vedere vechiul curs al Siretului, Sirețelul amintit, ceea ce e foarte posibil, ar însemna că vechiul hotar de apus pe acolo trebuie să fi fost la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
curs al Siretului, Sirețelul amintit, ceea ce e foarte posibil, ar însemna că vechiul hotar de apus pe acolo trebuie să fi fost la începuturile sale. Iar Sirețelul în zona aceasta, cursul său inferior, reprezenta hotarul dintre Moldova și Muntenia în vremea respectivă. Abia mai târziu se va fixa hotarul nostru pe apa Siretului cel Mare, unde se găsește și în prezent, urmare a faptului că mulți răzeși de Umbrărești își aveau locuințele pe malul drept al râului respectiv, așa cum rezultă din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
un alt document, încheindu-se astfel și hotarul dinspre nord al moșiei și satului Umbrărești. Hotarul dinspre sud este tot unul convențional, dar între unități alăturate ca viețuire umană și, poate din această cauză, mai puțin stabil de-a lungul vremii, comparativ cu hotarul de nord. La extremitatea de răsărit, hotarul pornește din aceeași Vale a Herătăului, traversează către apus teritoriul până în apa Bârladului, urmând o linie mai puțin dreaptă, separând larga obște a Umbrăreștilor de moșia și satul Blăjerilor, se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
luați doar Umbrăreștii la hotărnicie ne sugerează ideea de autoritate în domeniu, pe care o aveau față de satele vecine, autoritate ce decurgea dintr-o bună cunoaștere a locurilor, iar aceasta ca urmare a dăinuirii locuitorilor umbrăreșteni pe aceleași meleaguri din vremuri foarte îndepărtate. Spre o asemenea interpretare ne îndrumă și un alt document, din 1555 septembrie 24, ale cărui informații se corelează cu cele din actul discutat anterior. În 1555, domnitorul Alexandru Lăpușneanu miluia pe slujitorii săi, 34 la număr, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de genul acelora ce domină, din punct de vedere juridic și social-economic, epoca medievală, constând în numeroasele pricini cu privire la îndreptări, reconstituiri, fixarea și păstrarea hotarelor dintre moșii și sate, așa cum fuseseră la început trasate, rolul de hotarnici colectivi rămânând o vreme îndelungată un atribut al vechilor sate, ca un vestigiu păstrat cu multă grijă de către oamenii locurilor. În anul 1664, aflându-se într-o situație bănească dificilă, satul Umbrăreștii este nevoit să facă zapis de danie pe un vad de moară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]