141,440 matches
-
provincia nou creată a Transdurianei. Cu toate acestea, măsurile dure elaborate de către Augustus și puse în aplicare de către generalul lui, Marcus Agrippa Vispanius, de a pacifica provinciea a contribuit doar la instabilitatea continuă în Cantabria. Revoltele tribale aproape constante și războiul de gherilă, au continuat să afecteze terenurile Cantabrilor până la începutul primului secol după Hristos, când regiunii i s-a acordat o formă de auto-guvernare, înainte ca aceaștia să fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși romanii au fondat colonii
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
fost un nobil francez, diplomat și comandant militar, mareșal al Franței. A fost fiul lui Roger d'Hostun de la Baume și al lui Marie de Neufville Villeroy. A intrat în cadrul armatei la 15 ani. În 1672 a luat parte la războiul franco-olandez sub comanda prințului de Condé. S-a distins în mod particular în Alsacia, în 1673, pe când servea sub ordinele lui Turenne, în bătălia de la Senefe. A participat la campaniile din 1675 și 1676. A luat parte la asediul de la
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
Turenne, în bătălia de la Senefe. A participat la campaniile din 1675 și 1676. A luat parte la asediul de la Courtrai în 1683 și la Asediul Luxembourgului anul următor. A fost promovat "marechal de camp" în 1688 și a servit în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Prietenia sa cu Ludovic al XIV-lea i-a asigurat o poziție de autoritate. După sfârșitul războiului a fost ambasador la curtea Angliei. După moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
în 1683 și la Asediul Luxembourgului anul următor. A fost promovat "marechal de camp" în 1688 și a servit în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Prietenia sa cu Ludovic al XIV-lea i-a asigurat o poziție de autoritate. După sfârșitul războiului a fost ambasador la curtea Angliei. După moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor pe fiul lui Iacob, James Francis Edward Stuart. Drept consecvență, Tallard este expulzat de William al III-lea al Angliei
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
Angliei. După moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor pe fiul lui Iacob, James Francis Edward Stuart. Drept consecvență, Tallard este expulzat de William al III-lea al Angliei. Cariera lui Tallard înflorește în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. Pe 14 ianuarie 1703 devine mareșal al Franței. În 1703, sub comanda Ducelui de Burgundia, Tallard cucerește orașele Breisach am Rhein și Landau, iar pe 15 noiembrie câștigă bătălia de la Speyerbach împotriva lui Charles I de Hesse Cassel
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
d'Estrées. Mama sa a fost Laura Mancini, sora Olimpiei Mancini, mama Prințului Eugen de Savoia, viitorul său adversar. Orfan la 15 ani, moștenește o avere imensă și la 18 ani începe cariera militară. Este promovat general-locotenent în 1688. În timpul războiului Marii Alianțe se face remarcat în bătăliile de la Steinkerque și Marsaglia. În 1695 este plasat la comanda armatei care operează în Catalonia, unde în 1697 cucerește Barcelona. La scurt timp este făcut Mareșal al Franței. În 1702 în Războiul Succesiunii
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
În timpul războiului Marii Alianțe se face remarcat în bătăliile de la Steinkerque și Marsaglia. În 1695 este plasat la comanda armatei care operează în Catalonia, unde în 1697 cucerește Barcelona. La scurt timp este făcut Mareșal al Franței. În 1702 în Războiul Succesiunii Spaniole, preia comanda armatei franco-spaniole în Italia. Pe parcursul a trei campanii se dovedește un demn adversar al Prințului Eugen de Savoia (verișorul său), pe care în cele din urmă îl învinge la Cassano, într-un magnific spectacol de curaj
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
rasă locală de cai de munte foarte renumiți în antichitate, asturconii, care încă există și astăzi. În conformitate cu Pliniu cel Bătrân, acești cai erau mici de statură, cu foarte puțin mai mari decât poneii, erau rapizi și antrenați pentru vânătoare și războaiele de munte. În mare parte a anului, ei foloseau ghindele ca sursă de aliment de bază, uscându-le și pulverizându-le, folosind făina pentru un tip de pâine ușor de conservat. Din domeniile lor semanate din perioada preromană, ei recoltau
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Vaccaei, care aveau o agricultură mult mai dezvoltată. Asturii au intrat în înregistrările istorice în secolul al III-lea î.Hr., fiind listați printre mercenarii spanioli ai armatei Hasdrubal Barca, în bătălia de la râul Metaurus, în 207 î.Hr. După al doilea război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î.Hr, asturii au reapărut dintr-o obscuritate relativă chiar înainte de izbucnirea primului război Astur-Cantabric de la sfârșitul
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
al III-lea î.Hr., fiind listați printre mercenarii spanioli ai armatei Hasdrubal Barca, în bătălia de la râul Metaurus, în 207 î.Hr. După al doilea război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î.Hr, asturii au reapărut dintr-o obscuritate relativă chiar înainte de izbucnirea primului război Astur-Cantabric de la sfârșitul secolului I. Conduși de ex - mercenarul general Gausón, asturii și-au unit forțele cu Cantabrii într-
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
După al doilea război Punic, istoria lor este mai puțin clară. Menționați rareori în sursele Iustinienilor, Celtiberianilor sau a războaielor romane civile din secolele I și II î.Hr, asturii au reapărut dintr-o obscuritate relativă chiar înainte de izbucnirea primului război Astur-Cantabric de la sfârșitul secolului I. Conduși de ex - mercenarul general Gausón, asturii și-au unit forțele cu Cantabrii într-un efort de a-l preveni pe împăratul Augustus de a cuceri întregul domeniu nord-vest Iberic, susținând o revoltă de succes
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
instabilă, supusă la revolte sporadice, de multe ori efectuate în complicitate cu cantabrii, iar activitățile persistente de gherilă au ținut forțele de ocupație romană ocupate, până la mijlocul secolului I d.Hr. Au avut loc noi răscoale în 24-22 î.Hr. (Al doilea război Astur-Cantabria), în 20-18 î.Hr. (Al treilea război Astur-Cantabria), declanșate de sclavii fugari din Cantabria care s-au întors din Galiția. Alăturați în provincia Hispania Tarraconensis, asimilarea asturilor în lumea romană a fost un proces lent și periculos, cu oamenii săi
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
ori efectuate în complicitate cu cantabrii, iar activitățile persistente de gherilă au ținut forțele de ocupație romană ocupate, până la mijlocul secolului I d.Hr. Au avut loc noi răscoale în 24-22 î.Hr. (Al doilea război Astur-Cantabria), în 20-18 î.Hr. (Al treilea război Astur-Cantabria), declanșate de sclavii fugari din Cantabria care s-au întors din Galiția. Alăturați în provincia Hispania Tarraconensis, asimilarea asturilor în lumea romană a fost un proces lent și periculos, cu oamenii săi parțial romanizați care au păstrat limba celtică
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
înscrise cu "Centurio Primpilus de Legio VI Victrix", arătau că acestea erau decorații acordate pentru curaj și acțiune și confirma faptul că asturii au organizat o revoltă în 54 d.Hr, fapt care i-a determinat să poarte un alt război de gherilă victorios, neînsemnat în sursele vechi, care a durat timp de 14 ani, însă situația în cele din urmă s-a calmat în jurul anului 68 d.Hr. Asturii s-au bucurat de o scurtă renaștere în timpul invaziilor germanice de la
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
a întâmpinat Legiunea în timpul drumului de la Praga, au reprezentat unul dintre motivele pentru care Consiliul Național Român Central a adresat un memoriu ministrului pentru afaceri externe al Frantei. În acest memoriu, Consiliul a cerut să se intervină la Consiliul de război al Antantei în scopul modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu. În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României, doctorul "Gheorghe Repede", autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga, cu următorul text: Dupa Primul Război Mondial, voluntari români - inclusiv dintre cei aflați l-a Praga, s-au organizat într-o "Uniune a foștilor voluntari din Războiul pentru întregirea neamului" și au editat "Gazeta voluntarilor" între anii 1923 si 1937. În perioada 29-30 septembrie 1923, la
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga, cu următorul text: Dupa Primul Război Mondial, voluntari români - inclusiv dintre cei aflați l-a Praga, s-au organizat într-o "Uniune a foștilor voluntari din Războiul pentru întregirea neamului" și au editat "Gazeta voluntarilor" între anii 1923 si 1937. În perioada 29-30 septembrie 1923, la Bratislava a avut loc un "Congres al foștilor voluntari din România, Cehoslovacia și Iugoslavia", unde s-a hotărât crearea unei "Federații
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
se confrunta societatea românească la final de secol, se poate înțelege de ce opera caricaturistului Petrescu a fost atât de apreciată în presa vremii. Astfel, a publicat desene și caricaturi în Ziarul „"Pagini Literare"”, „"Adevărul de joi"”, „"Zeflemeaua"” și „"Furnica"”, „"Adevărul"”, „"Războiul"”, „"Drapelul"” și „"Țivil-Cazon"”. Pe lângă satirizarea oamenilor politici ai timpului său și a personalităților culturale de atunci, , fervent antirăzboinic și filofrancez convins, a realizat o bogată operă în care a satirizat militarismul german și ororile războiului. Ca urmare a poziției sale
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
joi"”, „"Zeflemeaua"” și „"Furnica"”, „"Adevărul"”, „"Războiul"”, „"Drapelul"” și „"Țivil-Cazon"”. Pe lângă satirizarea oamenilor politici ai timpului său și a personalităților culturale de atunci, , fervent antirăzboinic și filofrancez convins, a realizat o bogată operă în care a satirizat militarismul german și ororile războiului. Ca urmare a poziției sale contrară tendințelor politice ale vremii, a fost deportat în lagărul de la Folosire: , Bulgaria, pentru o perioadă de un an și jumătate. Salonul Internațional de Caricatură „"Nicolae Petrescu-Găină"” organizat anual sub patronajul Muzeului de Artă din
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
deosebite pentru acele vremuri. A urmat o lungă perioadă în care caricaturistul Petrescu s-a angrenat în executarea de desene și caricaturi, unele cu tematică politică sau militară în cotidienele și periodicele "Pagini literare", "Adevărul de joi", "Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". Ștefan Luchian a fost un bun prieten al lui Nicolae Petrescu-Găină. Cei doi au organizat în anul 1904 o expoziție la Ateneul Român: Nicolae Petrescu cu ocazia expoziției din 1904 a reușit să expună doar 25 de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
din care-și extrăgea subiectele și personajele caricaturilor pe care le făcea. Pe lângă portretele caricaturizate pe diverse tematici cotidiene, Petrescu a făcut și caricaturi pe subiecte politice internaționale și militare. Astfel a făcut desene cu tematică inspirată din Al Doilea Război Balcanic și a satirizat militarismul german reprezentat de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și de Împăratul Franz Joseph al Austriei. Asemenea a satirizat pe Raymond Poincaré, George al V-lea al Regatului Unit, Nicolae al II-lea al
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
șapcă, Comandorul" și câteva autoportrete aflate la Biblioteca Academiei Române la Cabinetul de stampe (mapa. 151, nr. 51-53). În data de 12 iunie 1918, el se afla în Bucureștiul ocupat de trupele germane fără a avea surse de trai. După primul război mondial, ținându-se cont de apartenența sa filofranceză și caricaturile antirăzboinice pe care le-a realizat, a fost decorat de către guvernul francez cu ordinul "Ofițer al Instrucțiunii Publice". La această decorație privind în urmă la câte a pătimit din cauza unor
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
pe care Tudor Arghezi le-a făcut în anul 1913: Nicolae S. Petrescu-Găină a demonstrat că este un excelent desenator mai ales prin portretele pe care le-a făcut în primul deceniu al secolului al XX-lea până aproape de primul război mondial. Acestea au fost compoziții realizate pe seama intelectualilor, scriitorilor, pictorilor și sculptorilor. Exemplu în acest sens stau portretele primarului Craiovei Nicolae Romanescu, cel puțin o duzină, în care artistul îl surprinde în fel și fel de ipostaze care au legătură
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Brezeanu etc. Caricaturistul Nicolae Petrescu a avut și o intensă activitate publicistică în mai multe ziare, reviste și gazete ale vremii sale. Astfel, el a publicat desene și caricaturi în Ziarul „Pagini Literare”, „Adevărul de joi”, „Zeflemeaua” și „Furnica”, „Adevărul”, „Războiul”, „Drapelul” și „Țivil-Cazon”. Nicolae S. Petrescu a publicat în anul 1898 albumul de caricaturi intitulat „"Contimporani"”. Acest album a fost unul dintre primele albume de caricaturi care au fost publicate în România. Albumul conține 26 de reproduceri color, impresionante ca
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
aluzie la faptul că el s-a împotrivit legii încorporării evreilor în armata română; Iacob Lahovary ("Comandant de Cottillion") - în costumație militară de gală aflat în bătălia balurilor și cel al saloanelor protipendadei Bucureștiului ; Constantin Budișteanu ("Generalul Ciomag") - ministru de război în acel moment, înfățișat cu o pușcă în mână, aluzie la declarația pe care a făcut-o în Parlamentul României, cum că pușca Mauser era un ciomag și ca urmare a cerut aprobarea achiziționării unora noi. Absolut remarcabile sunt caricaturile
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]