13,995 matches
-
după părerea mea, limbajul actual al tehnicii informaționale, pe lângă avantajele satisfacerii facile a interculturalității, poate simplifica atât de mult limbajul devenit universal încât acesta să nu mai slujească decât în mică măsură transmiterea emoțională a karatelor culturale. Lucrarea Silviei Popescu îndeamnă la păstrarea unui echilibru necesar între mijloacele de transmitere și receptare a culturii pentru ca acestea să nu obstrucționeze ci să maturizeze prin iluminare. TEODOR DIMA Capitolul 1 Comunicarea interculturală repere teoretico-științifice perspectivă evolutiv istorică 1.1. Introducere A vorbi despre
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
considerare rolul important al contextului (social, cultural și istoric) în relațiile intrași extraculturale, legătura multilaterală între cultură și comunicare, complexitatea și tensiunile implicate în relațiile interculturale. Toate aceste elemente ce vor fi dezvoltate în studiul de față sper să vă îndemne la reflectare, flexibilitate și sensibilitate în comunicarea interculturală. 1.2. Delimitări conceptuale Comunicarea interculturală înseamnă interacțiunea directă între oameni de diferite culturi;ea implică mult mai mult decât înțelegerea normelor unui grup; ea presupune acceptarea și tolerarea diferențelor. O definiție
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
notabilitățile de la Praga sau de la Zagreb mizează în cea mai mare parte pe o reconsiderare a spiritului federal anunțată de tînărul împărat Charles IV în aprilie 1917, la redeschiderea Parlamentului Vienei ce fusese suspendat după 1914. Desigur, exilații cehi îi îndeamnă pe tovarășii lor rămași în țară să boicoteze adunarea. Însă, majoritatea politicienilor de la Praga, reuniți în Uniunea cehă nu intenționează să-și organizeze existanța în afara domeniului Habsburgilor. Dar micul Partid progresist, care nu numără decît doi deputați, ca și Partidul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acuza pe creștini de lașitate (I, 65), însă era cu totul dimpotrivă. Oponentul ineluctabil al lui Celsus, și anume Origen, cu toate că a scris lucrarea Exortație la martiriu, recomanda totuși prudență, ocolirea persecuțiilor, ferirea de prigonitori și evitarea măsurilor hazardate. Au îndemnat la această înțeleaptă prudență și Sfântul Ciprian al Cartaginei, precum am văzut deja, și, mai târziu, Sfântul Atanasie cel Mare, în a sa Apologie despre fugă. Se poate să o fi făcut și alții. Textul scripturistic pe care se baza
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a XXI-a, 13-14, traducere și note de Prof. David Popescu, în PSB, vol.53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 118-119. footnote>. Mântuitorul nostru a insuflat în apărătorii Lui un curaj atât de mare, încât „chiar dacă nu i-ar fi îndemnat sau încurajat cineva, ei totuși nu se temeau de amenințările dușmanilor, oricât de puternici ar fi ei”<footnote Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IX, 3, în PSB, vol. 13, p. 410. footnote>. În locul lor a luptat deci harul lui
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns că la început a simțit ceva durere, apoi, însă s-a arătat cineva, care ștergea mereu sudoarea de pe fața lui cu o pânză moale și rece și care îl îndemna să aibă curaj. De aceea, când au încetat suferințele, a spus că nu s-a bucurat, ci s-a întristat, căci, zicea că (a dispărut) l-a părăsit Cel care îi aducea mângâierea sufletească<footnote Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, op. cit
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
creștinilor” O lectură mai atentă a unor scrieri bisericești din primele secole ne strecoară în suflet sângele martirilor este convingerea m secerați de voi ne facem și mai numeroși; sămânța (martirilor - n.n.) este chiar sângele creștinilor! Mulți filosofi la voi îndeamnă să îndurați durerea și moartea, precum și Cicero în Tusculane, Seneca în Simple întâmplări, apoi Diogene, Pyrrhon, Calinic; și totuși, prin cuvintele lor nu și-au putut face atâția discipoli, câți și-au făcut creștinii, care învață prin faptele lor”<footnote
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
să filosofezi despre mucenicie. Mucenicul însă, nu are împotrivitor, căci vorbește prin viața și faptele sale. După cum într-o baie, când bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar cu cuvântul unul pe altul; căci cuvântul nu înduplecă pe nimeni să se coboare; dar când unul din ei întinde mâna în apă sau pune piciorul și apoi intră cu curaj cu tot trupul, atunci el, prin tăcerea lui
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vorbesc, pe cei de pe margine să intre în apă, tot așa și cu mucenicii. Aici, în loc de bazinul cu apă, stă rugul de foc. Cei ce stau în jurul rugului nu vor fi înduplecați să se arunce în foc de-ar fi îndemnați cu mii și mii de vorbe; dar când unul dintre mucenici își bagă în foc nu numai piciorul, nici numai mâna, ci tot trupul, atunci fapta lui e mai puternică decât orice îndemn și sfat și izgonește din sufletul celor
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență inefăcătoare și astăzi, pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Diac. Asist. Cercet. Dr. Liviu PETCU
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
potrivnică sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutînd la Chicago, la 13 februarie 1930, cu românii americani emigranți din Banat, se Întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atîta vlagă și atîta voioșie? Și de ce, Îndemnînd «acasă» pe fiecare, am auzit spunînd: «Nouă ne place aici»? De ce Între băieți vorbirea aproape exclusivă a limbii engleze? De ce această fatalitate pe care mintea o Înțelege, dar Înaintea căreia inima se revoltă?”. Întors la București, el recunoștea, două luni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
civilizației europene, dar vor rămîne Încă destui care să poarte În viitor amintirea celor morți și speranța unei vieți În libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sîmbăta trecută”) sînt alte motive care o Îndeamnă pe Mimi la scris, motivul principal fiind Însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea Împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape o lună de cînd n-am mai scris În jurnal. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au petrecut atît de multe lucruri, lucruri tragice, comice, dureroase, plăcute, neplăcute. N-am scris nimic nu din lipsă de subiect, ci din lipsă de răbdare, răbdare de-a lua creionul În mînă. Dar azi trebuie să scriu; nu mă Îndeamnă muza, dar trebuie să consemnez evenimentele, căci cine știe dacă voi avea vreodată ocazia să le povestesc. Poate că le va găsi cineva și le va citi”. După această maturizare forțată, concluzia la care ajunge Mimi e că „În mine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
arde o peliculă cinematografică, evident că nu ne-ar fi fost dat să vedem la Paris Dacii... Dar ridicolul nu arde, nu ucide, mai ales la București. Așa Încît i-am văzut. Și nici măcar nu am putut rîde, după cum ne Îndemnau imaginile, din care nici una, În afara planurilor de natură salvate oarecum de aparatul de filmat a lui Costache Ciubotarul, nu evită cele mai penibile clișee ce se pot Închipui. Am avut deci dreptul la panoplia completă a imaginilor ce denaturează o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
străine, autorii n-au avut posibilitatea de a aduce materiale noi, dincolo de o bibliografie conștiincios greblată. În cazul discuției despre dansul macabru În Evul Mediu tîrziu de limbă germană (Irina Cristescu), acest dezavantaj e mai evident decît acolo unde sîntem Îndemnați să reflectăm la convergența Între disciplină și educație În universitățile Prusiei Hanovrei În veacul al XVIII-lea (Bogdan Popa). Considerațiile Adrianei Gheorghe despre reacțiile călătorului occidental față de orașele vechii Ungarii În vremea Revoluției Franceze, bazate pe textele lui Hunter, Townson
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
modernes”, „Tageblatt” (Luxemburg), „Ubu”. Pentru activitatea sa a fost distins cu o serie de premii: Grand Prix de Traduction „Cultură Latină” (1987), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995), Premiul Fundației Culturale Române (1999) ș.a. Încă din timpul anilor de liceu P. era îndemnat de mama sa să traducă din franceză „un numar de pagini direct, fără pregătire prealabilă, cu voce tare, pentru a înțelege mai bine sensul general”. Din 1971, după plecarea în Franța, începe o asidua activitate de traducător din literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
Hristos, Și nu ca ceva golit de sens. Putem încredința suferința noastră lui Dumnezeu, cu credința și nădejdea fermă că El va fi ști să o valorizeze și să-L rugăm apoi să ne ajute să-i descoperim sensul. Suntem îndemnați de Părinții sfinți să oferim suferințele lui Dumnezeu, asigurați fiind că El poate, Și le va folosi pentru a ne aduce la noi adâncimi ale credinței Și ale slujirii Lui în iubire. În creștinism, de regulă, se ia aminte la
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și atacă, în termeni demni de interes, o chestiune care s-a dovedit foarte curând nevralgică, „omul nou”: „Într-adevăr, orișice primat politic e silit să nege autonomia spiritului, libertatea de afirmare a oricărui om dintr-un stat. [...] Totul ne îndeamnă să credem că «omul nou» pe care e datoare să-l reabiliteze epoca noastră nu va veni dintr-o tabără politică. Omul nou nu se face în serie, ci prin experiențe adânci, reale. Omul nou nu se așteaptă de la cineva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest principiu (nefast), Foucault ne îndemna să ieșim, să ne eliberăm și să eliberăm lumea de conflictualitatea istoricistă modernă: dialectica. O "știință" a legilor generale care guvernează societatea și cunoașterea, dar și știință a clișeelor și mitologiilor discursive. O altă idee, pe care am s-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iluzie că fenomene, atât de complexe, ce ating viața cotidiană în profunzimea ei, pot fi controlate printr-o simplă formulare și instituire a legilor și a formelor de suveranitate (Președenția, Guvernul, Parlamentul, instituțiile din subordinea acestora). De aceea, Foucault își îndemna contemporanii: "Să gândim deopotrivă sexul fără lege și puterea fără rege"77. Însă oamenii cu o gândire de minorat, integrați unui dogmatism intelectual pe post de "umanism", asimilați de un simbolism al autorităților, nu vor putea să-și gândească puterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă niciodată să te lupți, să îți "precizezi opțiunile" această deviză totalitară. Precizarea opțiunilor ideologice este unul dintre elementele-cheie ale gândirii totalitare, care ne duce cu gândul spre acel stalinist Cine nu e cu noi este împotriva noastră! Acest dicton se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a dezvoltat. Despre raporturile lui Foucault cu filosofia și autorii care l-au influențat ne spune cel mai bine chiar istoricul francez: "Nu mă consider filosof. Ceea ce fac nu este nicio manieră de a filosofa, dar nici de a-i îndemna pe alții să nu o facă. Autorii cei mai importanți [...] au fost oameni precum Bataille, Nietzsche, Blanchot, Klossowski"204. Bineînțeles că Foucault are o anume propensitate de a face filosofie, dar revine de fiecare dată la o manieră istorică de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
o rugăciune pentru toți cei care îl vor urma după el. Scena din Ghetsemani este o mărturie ce nu poate fi contestată tocmai pentru că spaima și cuvintele lui Isus se află în tensiune cu învățătura proclamată anterior, în care îi îndemna pe ucenicii său să-și „ia crucea” și să-l urmeze (Mc 8,34). În lumina acestei învățături e greu de conceput cum o istorie precum cea care înfățișează rugăciunea din Ghetsemani putea să circule și să-și facă loc
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Marcu. Situația prezentată aici poate fi foarte bine o mărturie oculară ce amintea că Isus a fost bătut atât de crunt, încât nu mai putea să-și ducă crucea, deși mai înainte, în vremuri mai bune, el i-a îndemnat pe cei care-l urmează să fie pregătiți să procedeze așa. Probabil Simon și, în cele din urmă, și fiii săi au ajuns și ei să-l urmeze pe cel căruia Simon îi dusese crucea. Până la urmă Isus ajunge la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]