15,564 matches
-
alungarea lui Napoleon din Egipt a fost și un ofițer născut în Macedonia, Muhammad Ali. Poarta l-a desemnat pașă în Egipt în anul 1805, subordonându-se doar formal puterii otomane. A rămas în istorie ca primul suveran din lumea arabă care a încercat o naționalizare, acesta confiscând terenurile aflate în proprietatea personală a supușilor săi. Totodată, a creat un monopol asupra principalelor produse ale țării, devenind singurul producător și contractor. A îmbunătățit sistemul de irigații, de care agricultura era dependentă
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
meșteșugurile. De altfel, armata egipteană a fost reorganizată și modernizată de către un colonel francez. Similar, marina egipteană. Printre delegații trimiși la Paris se numără și Rifa'a at-Tahtawi, scriitor, traducător și egiptolog, a reprezentat una dintre figurile proeminente ale renașterii arabe în Egipt. Prezentarea sistemului de guvernare francez în cărțile sale a făcut impresie în dezbaterile și scrierile vremii asupra sistemului egiptean. Și-a subordonat întreaga structură administrativă, în scopul controlării întregii economii.I-a anihilat pe mameluci, dinastia anterioară conducătoare
Muhammad Ali al Egiptului () [Corola-website/Science/325301_a_326630]
-
Deir Yassin a fost un sat arab în apropiere de Ierusalim, pe drumul dinspre Țel Aviv. La 9 aprilie 1948 satul a fost cucerit în lupta de organizațiile militare eveiești extremiste și între 81 - 120 bărbați, femei și copii arabi au fost omorâți. 4 dintre evrei au
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
Deir Yassin a fost un sat arab în apropiere de Ierusalim, pe drumul dinspre Țel Aviv. La 9 aprilie 1948 satul a fost cucerit în lupta de organizațiile militare eveiești extremiste și între 81 - 120 bărbați, femei și copii arabi au fost omorâți. 4 dintre evrei au murit în lupta și zeci evrei au fost răniți. Liderii evrei din Țară Israel l-au etichetat ca fiind o aberație a extremiștilor. Atacul asupra satului Deir Yassin a reprezentat o acțiune combinată
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de refugiați "pur și simplu, nu există", dar și de lideri arabi, pe care prezenta refugiaților palestinieni pe teritoriul țării lor mai mult îi încurcă (și îi costă). După măcel, evreii au făcut intenționat publicitate evenimentului, pentru a-i determina pe oameni să fugă în panică din casele și de la muncile lor
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
și a izbutit să obțină de la papă Ioan al XV-lea transformarea Amalfi în sediu arhiepiscopal (din 987). Atunci când a murit, Manșo a fost succedat de către fiul său Ioan I. Scriind în anul 977 în timpul guvernării lui Manșo I, călătorul arab Ibn Hawqal descria Amalfi cu aceste cuvinte:
Manso I de Amalfi () [Corola-website/Science/324593_a_325922]
-
a constituit un stat de scurtă durată, întemeiată de către sarazini centrat în jurul orașului Bari din sudul Italiei, între anii 847 și 871. Orașul Bari a devenit prima dată țintă a raidurilor arabilor sau berberilor la sfârșitul anului 840 sau începutul lui 841, când a fost ocupat pentru scurtă vreme. Potrivit cronicarului arab Al-Baladhuri, Bari a fost cucerit de la Imperiul Bizantin de către Kalfün. Episodul cuceririi a fost privit de către contemporanii musulmani ca lipsit
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
în jurul orașului Bari din sudul Italiei, între anii 847 și 871. Orașul Bari a devenit prima dată țintă a raidurilor arabilor sau berberilor la sfârșitul anului 840 sau începutul lui 841, când a fost ocupat pentru scurtă vreme. Potrivit cronicarului arab Al-Baladhuri, Bari a fost cucerit de la Imperiul Bizantin de către Kalfün. Episodul cuceririi a fost privit de către contemporanii musulmani ca lipsit de importanță, el avându-l în centru pe un personaj lipsit de sprijinul oricărui stat musulman. Cu toate acestea, succesorul
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
(în arabă: عبد الوهاب المدب, n.1946 Tunis - d.5 noiembrie 2012 Paris) a fost un eseist, scriitor și animator de radio francez de origine arabă tunisiana, director al revistei internaționale și transdisciplinare "Dédale", profesor de literatură comparată la Universitatea Paris -X, a condus, de asemenea, emisiunea săptâmânală „Culturi ale islamului” ("Cultures d'islam") la canalul de radio „France Culture”. Din partea maternă, Meddeb era originar dintr-
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
islamul și istoria artei. Între 1973-1974 a devenit lector la editură Seuil. În continuare între anii 1974-1988 a fost consilier literar și director de colecție la editură Sindbad și a contribuit la cunoașterea în Franța a clasicilor literaturilor de limbă arabă și persana , precum și a marilor voci ale sufismului. În anul 1983 a tradus în franceză românul „Sezonul migrării spre nord” de Tayeb Salih. Între anii 1987 - 1995 a predat ca profesor oaspete și conferențiar la universitățile Geneva, Yale, Florența și
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
sufismului. În anul 1983 a tradus în franceză românul „Sezonul migrării spre nord” de Tayeb Salih. Între anii 1987 - 1995 a predat ca profesor oaspete și conferențiar la universitățile Geneva, Yale, Florența și Paris-Descartes că specialist în literatura comparată, literatura arabă francofona și istoria sufismului. În 1991 și-a susținut lucrarea de doctorat la Universitatea Aix-Marsilia cu subiectul „Scris și dublă genealogie”, dublă genealogie fiind cea a Europei luminilor și cea a lumii arabo-islamice. De asemenea a ținut cursuri la Școală
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
d'islam”. Apoi, a participat, ca autor și ca cercetător, la numeroase dezbateri și seminare consacrate raporturilor dintre islam și Europa, si a colaborat la numeroase reviste că „Esprit” sau „Communication”. De asemenea Meddeb a colaborat la două filme - „Caligrafia arabă” 1986, al lui Mohamed Charbagi, și „Oglinzi din Tunis” (1993) . De asemenea a tradus mai multe opere a unor sufiști, ca de exemplu Sohrevardi sau Abû Yazid al Bistami. Abdelwahab Meddeb a trait ultima perioadă a vieții la Paris și
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
proiect literar unde genurile literare se îmbină și se transcend. Textele sale arată a fi ale unui polimat, marcat de ceea ce el numește "dublă să genealogie": gânditor occidental și în acelaș timp de cultură musulmană, francez și în acelaș timp arab. Mișcările și ritmurile frazelor sale în franceză se potrivesc cu meditațiile unui povestitor flâneur, plimbând prin cetate, și ale unui poet fără granițe, Imaginații asociative permit narațiunii sale să pribegească peste spațiu și timp, să dialogheze cu scriitori că Dante
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
ritmurile frazelor sale în franceză se potrivesc cu meditațiile unui povestitor flâneur, plimbând prin cetate, și ale unui poet fără granițe, Imaginații asociative permit narațiunii sale să pribegească peste spațiu și timp, să dialogheze cu scriitori că Dante și Ibn Arabi ,cu filosofii presocratici, cu poeții sufiști, si cu Mallarmé, Spinoza, Aristotel, si Ibn Rushd, și totodată cu poeții clasici ai Chinei și Japoniei. În mod formal, Meddeb „practică ceea ce el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Mallarmé, Spinoza, Aristotel, si Ibn Rushd, și totodată cu poeții clasici ai Chinei și Japoniei. În mod formal, Meddeb „practică ceea ce el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din mai multe tradiții, precum românul modernist european, poezia arabă preislamica, poeții mistici ai islamului, haiku japonez, etc.” Deși el scrie numai în franceză, munca să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin textul francez contemporan” marchează scrisul sau cu urmele enigmatice ale „alterității”. Privilegierea acestor precursori literări arabi și persani explorează resursele culturale arhaice din forme post moderne, accentuând aspectele estetice, spirituale și etice ale Islamului. Opera lui Meddeb, tradusă în peste 12 limbi, deschide și îmbogățește dialogul cu literatura mondială contemporană. Într-o dezbatere care îl opunea
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
republicana și Maroc ar putea da speranțe în sensul unei posibile evoluții a ancorării unor societăți islamice în modernitate. Din acest motiv el a sustinut necesitatea aderării Turciei la Uniunea Europeană. El a criticat cu asprime Israelul și conducătorii și media arabă, inclusiv cei ai mișcării Hamas în legătură cu evenimentele din timpul Operației Plumb turnat în fâșia Gază în deembrie 2008. analiza a originilor violenței islamiste; sublinierea contrastului între tradiția poetica a unor liberi cugetători și mistici medievali și tradiția militanta a unor
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
i (în limba arabă:الأغالبة ) au fost o dinastie de emiri, membri ai tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
i (în limba arabă:الأغالبة ) au fost o dinastie de emiri, membri ai tribului arab Bani Tamim, care a guvernat Ifriqiya, nominal ca reprezentanți ai califului abbasid, vreme de circa un secol, până la venirea la putere a fatimizilor. În anul 800, califul abbasid Harun al-Rashid a numit pe Ibrahim I ibn al-Aghlab ca emir ereditar
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
în Sousse and Monastir. De asemenea, aglabizii au mai pus la punct un sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și o încercare a a ține trupele neregulate sub control. Sicilia a fost
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
a fost achiziționată într-un ritm lent și abia în 902 ultimul avanpost bizantin (Taormina) a fost cucerit. Raiduri devastatoare în Italia continentală au avut loc pe tot parcursul secolului al X-lea. Treptat, aghlabizii au pierdut controlul asupra forțelor arabe din Sicilia, unde o nouă dinastie, cea a kalbizilor, a sfârșit prin a se impune. Statul aghlabid și-a atins apogeul în timpul emirului Ahmad ibn Muhammad (856-863). Ifriqiya a constituit o puternică forță economică datorită agriculturii sale fertile, alături de extinderea
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
s-a desfășurat în timpul iernii dintre anii 827 și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a condus la căderea Siracusei
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
(limba arabă:زيادة الله الأول}}) (d. 10 iunie 838) a fost cel de al treilea emir aghlabid din Ifriqiya de la anul 817 până la moarte. Abu Muhammand a succedat fratelui său Abdullah I ibn Ibrahim în emiratul de Ifriqiya. Pe parcursul domniei sale, relațiile dintre
Ziyadat Allah I () [Corola-website/Science/324631_a_325960]
-
de al treilea emir aghlabid din Ifriqiya de la anul 817 până la moarte. Abu Muhammand a succedat fratelui său Abdullah I ibn Ibrahim în emiratul de Ifriqiya. Pe parcursul domniei sale, relațiile dintre dinastia conducătoare, pe de o parte, și juriștii și trupele arabe pe de alta s-a menținut încordată. Atunci când el a încercat să desființeze unitățile arabe în 824, încercarea a condus la o mare răscoală la Tunis, care a fost reprimată abia în 836, cu sprijinul berberilor. Ziyadat deja începuse campanii
Ziyadat Allah I () [Corola-website/Science/324631_a_325960]