13,889 matches
-
schimbare adusă în viața mea de moartea Președintelui. Spre marea mea surpriză, revăzută în rusește, scena aceea nu mai era bună de spus. Ba chiar era imposibil de spus! Cenzurată de o inexplicabilă pudoare a cuvintelor, suprimată brusc de o ciudată morală ofuscată. Spusă, în sfârșit, ezita între obscenitatea morbidă și eufemismele care transformau perechea de îndrăgostiți în personaje de roman sentimental prost tradus. „Nu, îmi spuneam, întins în iarba ce unduia în vântul cald, numai în franțuzește putea el să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndelungat. Altădată, degeaba își agitau săbiile, se cățărau pe scări de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o caleașcă ținând pe genunchi capul tăiat al iubitului - ele tot nu-și părăseau lumea lor fictivă. Exotice, strălucitoare, poate chiar ciudate, ele nu mă mișcau. Ca și parohul lui Flaubert, preotul de provincie căruia Emma își mărturisea chinurile, nici eu nu o înțelegeam pe femeia aceea: „Dar ce-și mai poate dori când are o casă frumoasă, un soț harnic și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pravda!”). Un coafor de câini care își făcea meseria pe cheiuri. Un paznic de câmp cu toba lui. Niște greviști adunați în jurul unei „supe comuniste”. Și chiar un negustor de excremente de câine. Eram foarte mândru știind că marfa aceea ciudată era folosită, pe vremuri, la înmuierea pieilor... Dar cea mai importantă inițiere a mea, din vara aceea, a fost să înțeleg cum poți să fii francez. Nenumăratele fațete ale acestei identități insesizabile se orânduiseră într-un tot plin de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, imediat, a pornit pe o stradă... Auzea răsunetul matinal al trotuarelor, respira aerul luminat de un soare palid, pieziș. Mergând prin orașul acela încă adormit, recunoștea la fiecare pas topografia lui naivă: cafeneaua gării, biserica, piața... Simțea o bucurie ciudată citind numele străzilor, privind luciul ferestrelor, frunzișul din scuarul din spatele bisericii. Cel ce mergea alături de ea i-a cerut să traducă una dintre denumirile acelea. A ghicit atunci de ce era atât de fericită plimbarea prin orașul matinal... Charlotte s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani după Victoria lor. Și ca să nu pară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prânz, se prezintă la ora cinei, surprinzând-o pe stăpâna casei pe când își ia rămas bun de la ultimii musafiri întârziați. „Probabil că îi par foarte bătrână”, s-a gândit brusc Charlotte, dar nici măcar ideea aceasta nu a putut să curme ciudata lipsă de emoție din inima ei, indiferența aceea care o lăsa perplexă. A plâns numai când i-a văzut trupul. După masă, a încălzit apă, a adus un lighean de tablă zincată, vănița de copil, pe care a pus-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amintesc de ce, atunci, nu am putut obține nici un răspuns. Scena mi-a reapărut în fața ochilor: îi arăt bunicii fotografia și, deodată, văd trecând o umbră rapidă, care mă face să-mi uit întrebarea; pe perete, acopăr cu palma un fluture ciudat, un sfinx cu două capete, cu două trupuri, cu patru aripi. Îmi spuneam că acum, după patru ani, sfinxul acela dublu nu mai avea nimic misterios pentru mine: doi fluturi împreunați, pur și simplu. M-am gândit la oamenii ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mi da timp să mă gândesc la gestul meu, m-am dus și am rugat-o să-mi povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât se poate de repede despre partenera mea cu piept frumos, să le aud comentariile, să mă asurzesc cu vorbe. Eram grăbit să revin la viață. Și, cu o bucurie răutăcioasă, am parodiat ciudata întrebare care se înfiripase în capul meu, cu o clipă mai înainte: „Unde sunt eu? Unde eram? Păi, pe o creangă, lângă prostul ăsta de Pașka. Departe de viața adevărată!” Printr-o întâmplare hazlie (știam deja că realitatea e făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Probabil că i-am făcut foarte rău cu gesturile mele grăbite. Actul acela atât de mult visat s-a împotmolit într-o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-o ciudată fixitate anatomică. Plăcerea a fost ca flacăra unui chibrit în vântul înghețat - un foc care are timp doar să-ți ardă degetele înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în primul val de muzică. A doua zi, fără să anunț pe nimeni, plecam la Saranza. 3 Mergeam prin orășelul acela somnoros, pierdut în mijlocul stepei, ca să distrug Franța. Trebuia să termin odată cu Franța Charlottei, care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca băbuțelor era goală - probabil le alungase apariția lui. Copiii se ascundeau pe după plopi. Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
evitându-mă în ultima clipă. Am simțit cum mi se freacă scurt portiera de mână. Șoferul s-a obosit să coboare geamul și mi-a trântit o înjurătură. Îl vedeam strâmbându-se, dar vorbele lui ajungeau la mine cu o ciudată încetineală pufoasă. În aceeași clipă, un gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-mi dea prin asta o amețeală megalomană, între ale lui Lermontov și Nabokov. Din partea mea, era vorba de o mistificare literară pur și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h de la waliha îl", „a dori cu ardoare, a tânji după”: All"h e dorit de inimile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
capră din cauza gustului. Motivul pentru care gustul este diferit este simplu. Unul din motive este modul în care laptele este preparat. Laptele trebuie strecurat și răcit imediat după ce ați muls capra. Răcirea laptelui este probabil secretul principal pentru evitarea gustului ciudat pe care mulți îl asociază cu laptele de capră. Este foarte gustos dacă este preparat cum trebuie. Un alt motiv pentru gustul neobișnuit ar putea fi apropierea caprei de țap. Nu țineți niciodată caprele cu iezi lângă țap. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, unul involuntar. Rememorând etapele procesului de creație finalizat cu cea dintâi variantă a piesei, cu titlul semnificativ Englezește fără profesor, autorul pretinde că acea magmă interioară de nestăvilit a produs formațiuni de nerecunoscut: " S-a petrecut un fenomen ciudat, nu știu cum textul s-a transformat sub ochii mei, pe nesimțite împotriva voinței mele. Propozitiile cu totul simple și luminoase pe care le transcrisesem cu sârguință pe caietul meu școlar, lăsate acolo, se decantaseră după o bucată de vreme, se mișcară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iluzie-realitate este menținut inversat și după clătinarea temporală în sensul corect, pentru că minciuna vieții nu tulbură, asemenea adevărului, echilibrul existențelor neautentice. Figurile triunghiului conjugal își păstrează specificul caragialesc și la Teodor Mazilu. Amoralitatea personajelor din piesa Mobilă și durere explică ciudatul lor comportament social: atât femeile, cât și bărbații se simt datori să trișeze. De fapt, afișarea unei conduite deliberat libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îmbină caragialește registrul familiar cu cel protocolar și dă la iveală, la un moment dat, adevăratul scop pentru care ar dori să descindă în capitală în calitate de artist: Drept să vă spun, nu știu ce să fac? Mi-a venit așa un gând ciudat: să las dracului Crângășanii și familia și să fug la ´mneavoastră, acolo, să mă afirm! Firește, după câțiva ani mă-ntorc aici, da' mă-ntorc călare! Și de aceea am îndrăznit să vă scriu și să vă-ntreb: ce credeți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lipsită de curenți, aflată aproape de sol, formează un soi de ecran, o suprafață pe care se reflectă dealuri ce par să plutească În aer, copaci Întregi cu rădăcinile În sus sau desprinși de pământ și o seamă de alte imagini ciudate (ibidem). 26 numai o săptămână, puii de pelican mănâncă hrană regurgitată de părinți, din ciocul acestora 36. În perioadele lungi de uscăciune, căldură toridă, lacul se evaporă rapid și devine sărat. Totul devine critic. Puii trebuie să Învețe să zboare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
50 km/h (Animale, p.99-101; vezi și Marea Enciclopedie ilustrată. Animale, p.68); Larousse.Plante și animale, Enciclopedia RAO, 1996, p. 82-83). 37 uriași, un urs marsupial de mărimea unui hipopotam și un „leu” marsupial)55. Înfățișarea cangurului este ciudată: picioarele dinapoi disproporționat de mari, coada puternică pe care o poate folosi ca sprijin pentru a sări peste tufe destul de Înalte, capul mic cu urechile ridicate ca la câinii lupi și ochii blânzi, buzele ca de iepure și nasul În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prada, de obicei păsări. Șopârlele, de la cele mici până la cele mari de peste doi metri, au o Înfățișare exotică, fantastică menită să stimuleze imaginația: diavolul-muntelui (Moloch horridus), cu spatele acoperit cu țepi foarte ascuțiți, șopârlă lătrătoare (Nephrurus asper), ce scoate sunete ciudate, asemănătoare lătratului, când este atacată, șopârle-dragon, se apără cu lovituri de coadă, șopârla cu gât plisat, care are o manta de piele În jurul gâtului, ce se ridică sub formă de guler când apare un pericol, dragonul bărbos, denumit pentru coama
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
suliță În miniatură care se aruncă noaptea În timp ce vrăjitorul rostește formule magice cântate sau murmurate, pricinuindu-i victimei o boală grea sau chiar moartea. „Dacă un băștinaș australian găsește pe neașteptate printre lucrurile sale un os de vrajă cu vârf ciudat, al cărui rost l-a priceput Îndată, aceasta Îi zdruncină Într-atâta nervii, Încât se Îmbolnăvește, nu mai mănâncă, iar uneori amenințarea Îi șubrezește Într-adevăr sănătatea, și a trupului și a sufletului. El se simte victima unor puteri ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
brelocuri de lemn sau de metal). Dorința de Împodobire la papuașii murik este și mai mare: ei Își găuresc pe deasupra pavilionul urechilor și-și Împodobesc ochii cu un cerc de puncte negre, făcute prin Împunsături, În jurul irisului. Printre ele mai ciudate «podoabe» ale feței se numără bețișoarele sau cerculețele de lemn sau fildeș, prinse fie pe buza de sus sau de jos, fie de urechi”248. Melcii kauri Împodobesc brațele, gâtul și pieptănăturile băștinașilor din Africa până În Australia. Australienii preferă pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]