14,243 matches
-
Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf. Augustin, care afirma că era cântat de toți credincioșii și consta în intonarea unei melisme vocalice. O inovație importantă a fost structurarea monodiei creștine pe scări muzicale noi, care, ulterior, vor deveni modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spirituale. Primele execuții ale creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum Amin, și versete scurte adăugate cântecelor executate de un solist. Aceste răspunsuri (responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale muzicale. Femeile au fost primele cărora le-a fost interzis accesul în jurul altarului, acestea neputând să aibă nicio funcție directivă în muzică. „Corurilor formate din laici și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
duce la amplificarea și perfecționarea repertoriului, dar în defavoarea celorlalte persoane prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta ușor pașii spre a deveni o „limbă” cultă: o limbă pe care o cunoșteau doar anumiți credincioși din biserică, aceștia identificându-se practic cu clerul și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care exercită o puternică cenzură față de orice plăcere sensibilă, Augustin își dă seama că muzica are o funcție precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși în credință. Conflictul interior, însă, rămâne nerezolvat. Autorul vorbește și de pericolul de a fi prins în vârtejul plăcerii melodiei, chiar dacă este vorba de o melodie sacră, care reprezintă ardoarea credinței și care conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
încarnat, Isus Cristos. De aceea, melodiile trebuiau să fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
avea loc decăderea spirituală a înaltului cler și a vieții liturgice în general, lua naștere o fertilă creativitate religioasă populară, alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât plăcerea să decurgă din însăși distincția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a muzicii în cadrul liturgiei. În apărarea comprehensibilității textului se adaugă „integritatea” și „sacralitatea” sa, de unde ostilitatea în fața unor teme de proveniență profană și populară. În sfârșit, este condamnată modalitatea de execuție atunci când este lascivă și când exhibiționismul îi determină pe credincioși mai mult să râdă decât să-și înalțe mintea către divin. De comportamentul ireverențios al cantorilor se vor ocupa ulterior statutele ce vor reglementa disciplina capelelor muzicale. Acest document muzical a avut un răspuns aproape nul în sânul bisericii și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
datorită faimei componenților lor și a execuțiilor pe care le realizau, au devenit și rămas adevărate instituții muzicale. Răspândirea capelelor muzicale a fost favorizată de episcopi, întrucât aceștia considerau că muzica bună putea să dea naștere emoțiilor sănătoase în sufletul credincioșilor, și, astfel, puteau să se roage mai bine în celebrările liturgice, unde se simțeau puțin solicitați din cauza limbii latine pe care nu o înțelegeau și a rolului marginal de simpli spectatori pe care îl aveau în cadrul unor ceremonii somptuoase. Între
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Lasso (+ 1594); Școala engleză, cu W. Byrd (+ 1623) și Școala venețiană, cu Giovanni Gabrieli (+ 1612). 4.5 Lauda polifonică Nașterea artei polifonice a coincis cu nașterea și afirmarea în Europa a limbilor moderne. Cele două situații au dus la excluderea credincioșilor de la orice participare activă la ceremoniile liturgice: limba latină devenea tot mai enigmatică, capabilă să fie înțeleasă numai de clerici, iar muzica, devenind polifonică, era accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și a interesat întreaga Europă catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării liturgice erau: recunoașterea tradiției și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Pius al X-lea. Principiile care stau la baza acestui motu propriu se bazează pe următoarele aspecte teologice: „Muzica sacră, ca parte integrantă a liturgiei solemne, participă la scopul general al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al acesteia, care este gloria lui Dumnezeu, sanctificarea și edificarea credincioșilor. Ea contribuie la mărirea cadrului și a splendorii ceremoniilor ecleziastice și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine dispuși să primească în ei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și, așa cum datoria sa principală este de a ornamenta cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine dispuși să primească în ei roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
înalt grad în cântul gregorian, cântul propriu al Bisericii romane, singurul cântec pe care l-a moștenit de la strămoși și pe care l-a păstrat cu fidelitate de-a lungul secolelor în codicele sale liturgice și pe care îl propune credincioșilor ... și pe care, din fericire, studiile cele mai recente l-au restituit în integritatea și puritatea sa. Din aceste motive, cântul gregorian a fost dintotdeauna considerat ca fiind modelul suprem al muzicii sacre, putându-se stabili, pe bună dreptate, următoarea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cult, toți fiind convinși că o ceremonie religioasă nu pierde nimic din solemnitatea sa atunci când nu este acompaniată de o altă muzică decât numai de aceasta. Să se facă în așa fel încât să se restituie cântul gregorian poporului, pentru ca credincioșii să participe din nou în mod mai activ la cultul divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În continuare, este considerată sacră și polifonia clasică, cea care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Este recunoscut pentru prima dată în istoria bisericii catolice primatul orgii cu tuburi; celelalte instrumente sunt admise cu consimțământul autorității bisericești teritoriale competente „în măsura în care sunt sau pot fi adaptate uzului sacru, sunt adecvate demnității templului și favorizează într-adevăr edificarea credincioșilor”. O ultimă reflecție este rezervată compozitorilor care, animați de spirit creștin, „sunt chemați să cultive muzica sacră și să-i sporească tezaurul. Ei vor compune melodii care să prezinte caracteristicile adevăratei muzici sacre și care să poată fi cântate nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tezaurul. Ei vor compune melodii care să prezinte caracteristicile adevăratei muzici sacre și care să poată fi cântate nu numai de marile coruri, ci să fie accesibile și corurilor mai mici și să favorizeze participarea activă a întregii adunări a credincioșilor”. Textele destinate cântului sacru vor fi conforme cu doctrina catolică și vor fi luate de preferință din Sfânta Scriptură și din izvoarele liturgice. Conciliul Vatican al II-lea a indicat doar directivele generale, urmând ca acestea să fie explicitate ulterior
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]