14,928 matches
-
externe sovietic Eduard Șevardnadze. Acesta din urmă afirmase că sovieticii recunosc altor țări dreptul de alegere a propriului drum de dezvoltare, printre aceste state fiind enumeraț și membrii Pactului de la Varșovia. Gherasimov a spus în acel interviu: "Noi avem acum doctrina Frank Sinatra. El a avut un cântec, "I Did It My Way." Așa că fiecare țară decide asupra propriului drum pe care să se îndrepte." El a mai fost întrebat dacă asta va implica acceptarea de către Moscova a respingerii comunismului în
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
descrierea memorabilă a lui Gherasimov a noii politici externe sovietice au dus și la răspunsul dur la cererile de ajutor ale lui Honecker, care ar putea fi rezumat în: "nu ne mai supărați cu problemele voastre, rezolvați-le singuri." Proclamarea "Doctrinei Sinatra" a avut un efect dramatic în blocul sovietic. Guvernul est-german izolat de propria populație a sperat că sovieticii vor interveni în apărarea comunismului în RDG sau în alte țări. Proclamarea noii doctrine de politică externă a semnalizat faptul că
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
cu problemele voastre, rezolvați-le singuri." Proclamarea "Doctrinei Sinatra" a avut un efect dramatic în blocul sovietic. Guvernul est-german izolat de propria populație a sperat că sovieticii vor interveni în apărarea comunismului în RDG sau în alte țări. Proclamarea noii doctrine de politică externă a semnalizat faptul că Uniunea Sovietică nu mai este dispusă să intervină în favoarea comuniștilor germani. Numai câtva luni mai târziu, guvernele comuniste din RDG, Cehoslovacia și Bulgaria erau înlocuite de la cârma țărilor lor, ceea ce a echivalat cu
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
să fie "zdrobiți de tancurile sovietice". Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia (cu excepția României), într-o acțiune coordonată de URSS. Ca justificare pentru această invazie, Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev, prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism. Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit, aflate în
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
acțiune coordonată de URSS. Ca justificare pentru această invazie, Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev, prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism. Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit, aflate în sfera sa de influență. Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor, încât afirmația
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
sovietică. În 1987, președintele Ronald Reagan, într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului, nu l-a provocat pe liderul est-german, ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "...dărâme acel zid". Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev, numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra", (referire la cântecul "My Way"), datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne. În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice, regimurile
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
ținut în fața Zidului Berlinului, nu l-a provocat pe liderul est-german, ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "...dărâme acel zid". Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev, numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra", (referire la cântecul "My Way"), datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne. În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice, regimurile est-europene au căzut, statele respective orientându-se către integrarea
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
austro-ungară și a dezvălui starea de mizerie în care se aflau muncitorii și țăranii din Bucovina; a fost cel dintâi care a folosit limba română în Parlamentul austriac. Va fi reales deputat în 1911. Social-democrații bucovineni, respingând exclusivismul naționalist și doctrina șovinistă, militau totodată pentru eliberarea românilor de sub stăpânirea străină. La Congresul de la Basel al Internaționalei a II-a (1912), al cărui manifest reafirma poziția social-democrației internaționale în problema războaielor (datoria muncitorimii de a împiedica războiul prin toate mijloacele), delegatul bucovinean
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
Arad și Timișoara prin propagarea naționalismului românesc. De asemenea, relația apropiată a lui Țichindeal cu episcopul greco-catolic Samuil Micu i-a facilitat ierarhiei sârbe să creeze nedumeriri în rândul românilor ortodocși. A fost acuzat că la un examen „lunar din doctrina religiunii”, pe vremea când activa la Preparandie, a susținut că papa Romei este și trebuie să fie capul văzut al întregii biserici creștine. Se retrage în satul său natal, iar în toamna anului 1817 se îmbolnăvește grav. La 20 ianuarie
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
a raliat monarhiei, văzând în aceasta mijlocul de a obține unitatea italiană. Garibaldi i-a reproșat lui Mazzini punerea în aplicare a unor acțiuni slab pregătite care prea adesea duceau la eșecuri și la moartea autorilor lor, precum și a sa „doctrină de martir”. Îi reproșa și că vorbea mereu de popor fără să-l cunoască cu adevărat, Mazzini excluzându-i pe țărani și Garibaldi asociindu-i pe aceștia muncitorilor contra absolutismului politic, și îi dezaproba viziunea religioasă asupra politicii. Relațiile lor
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și teologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului, în timp ce Glait, Fischer și alții au scris în apărarea Sabatului.
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
cercuri teologice în care răspunsul la chemarea lui Dumnezeu e considerat necesar pentru convertire (prin credință, pocăință și rugăciune), botezul adulților e uneori clasificat ca o faptă bună și nu ca un răspuns al credinței. Botezul adulților este una dintre doctrinele specifice tradițiilor baptistă și anabaptistă, cât și a celorlalte culte înrudite teologic, printre acestea aflându-se și bisericile restoraționiste. Multe biserici asociate cu penticostalismul practică și ele botezul adulților, deși unele oferă și botezul copiilor. În Bisericile Sfințeniei și în
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
cuvântul radical provine din latinescul radius - rădăcină]. Mișcarea radicală era constituită din multe grupări distincte, între care existau vaste diferențe și puțină cooperare. Aceste grupări au fost considerate a fi parte din aceeași mișcare, din , datorită unor elemente comune de doctrină sau practică. Ceea ce le separa, însă, era mult mai pertinent decât ceea ce le asemăna. Întregii Reforme radicale i-a fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Menno Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali, între care, de altfel, exista o mare
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali, între care, de altfel, exista o mare varietate de doctrine și practici și totodată puțină cooperare. Primul punct consta într-o aversiune față de implicarea autorităților seculare în probleme de religie. Al doilea punct consta în opoziția față de botezul pruncilor, pe care radicalii îl considerau ca nefiind nici necesar mântuirii, nici
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
au înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate religioasă pentru
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală a acestor canoane este că Dumnezeu îi poate mântui pe fiecare din cei de care are milă și că eforturile sale nu pot fi zădărnicite de
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
comuniune cu sine prin Cristos vor continua în credință și vor crește în ea și în alte daruri, până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele cinci puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele cinci puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele cinci puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
unul sau altul din cele cinci puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
puncte. Doctrina alegerii necondiționate stă uneori pentru întreaga doctrină reformată, uneori chiar de aderenții săi; totuși, potrivit declarațiilor doctrinale ale acestor biserici, a singulariza această doctrină nu constituie o viziune echilibrată. Potrivit unor calviniști, doctrina alegerii necondiționate și corolarul său, doctrina predestinării, nu pot fi prezentate corect decât ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire intențiile sale de a îi mântui
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
ca o asigurare celor care caută iertare și mântuire în Cristos că credința lor nu e în zadar, Dumnezeu fiind în stare să-și aducă la îndeplinire intențiile sale de a îi mântui. Cu toate acestea, non-calviniștii obiectează la aceste doctrine pe temeiul că îi descurajează pe cei din lume de la a-și căuta în mod activ mântuirea.
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
Hoffman care, după întemnițarea lui Hoffman la Strasbourg, a câștigat la rându-i numeroși adepți în Țările de Jos, printre care și pe Bockelson. Bockelson și Gerard Boekbinder vizitaseră Münsterul și se întorseseră cu știrea că Bernhard Rothmann învăța acolo doctrine similare cu ale lor. Matthys identifică Münsterul cu „Noul Ierusalim” și, pe 5 ianuarie 1534, un număr de discipoli ai săi au intrat în oraș și au început botezul adulților. Rothmann se pare că a acceptat „’’re’’botezarea” în acea
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]