14,279 matches
-
Pennsylvania. El prezintă o competiție senatorială fictivă între cântărețul de muzică folk conservator Bob Roberts (Tim Robbins) și senatorul democrat în exercițiu Brickley Paiste (Gore Vidal). Filmul este realizat din perspectiva lui Terry Manchester (Brian Murray), un producător de film documentar britanic, care urmărește campania lui Roberts. Prin imaginile sale îl vedem pe Roberts călătorind prin întregul stat, cântând despre consumatorii de droguri, oamenii leneși și triumful valorilor familiei tradiționale asupra atitudinii rebele din anii 1960. În timp ce campania continuă, Paiste rămâne
Bob Roberts () [Corola-website/Science/326510_a_327839]
-
Română a Univ. din București (1962-1968). Devine secretar de redacție la "Luceafărul" (1962-1968), apoi șef serviciu presă (1969-1971) la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor și inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973). A realizat peste 30 de filme documentare la Studiourile Sahia. Debut publicistic în "Lupta Ardealului" (1946). Debut literar în "Luceafărul" (1959). Debut editorial cu vol. "Ỉntâmplări din viață și sport", în 1958 (în colaborare). Volumul de reportaje "Cal bătrân cu chinga roșie" (1974) reprezintă o parabolă strecurată
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Grui, oraș Săliște, județul Sibiu, a fost construită în anul 1742. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Localitatea e atestată documentar în anul 1354 sub numele de Nogfalu, iar în secolele următoare se reîntâlnește în documente sub denumiri precum Magna Villa Valachikalis, Grosdorf, Salistasia, Zelystye, Szeleste, Sedes Selisce, Villa Magna, Seliste etc. Numele localității nu a fost lipsit de controverse. Istoricul
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
al II-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Cu ocazia săpăturilor arheologice făcute în zonă pe parcursul timpului s-a determinat existența unei așezări mult mai vechi din perioada La - Tène, așezare care a fost localizată exact pe dealul unde a fost ridicată biserica Sf. Mihail
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
ar fi fost construită în perioada 1700-1706 și reparată în 1824. Conform statisticii fiscale din 1831, pe moșia Buciumeni se aflau în slujbă preoții: Teodor, Gheorghe, Constantin, dascălul Vasile a lui Ștefan Chitic. În anul 1850, are loc prima menționare documentară a bisericii din Buciumeni, la care slujeau pe atunci doi preoți și doi dascăli. Conform unei inscripții de deasupra ușii bisericii, răzeșii localnici au reparat biserica în 1884. Noi lucrări de reparații au fost făcute în anul 1892; atunci s-
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
5. Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva” din Târgu Frumos se află pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice, având codul . El este format din 2 obiective: Localitatea Târgu Frumos este atestată documentar pentru prima dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul al XV-lea, există și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
dată într-un document din 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a dăruit Mănăstirii „Sf. Nicolae” din Probota (Poiana Siretului) ceară de la Târgu Frumos. În secolul al XV-lea, există și alte atestări documentare din anii 1449, 1450, 1453, 1454, 1466. În anul 1466, s-a înregistrat aceeași danie pentru mănăstirea din Poiana Siretului, întărită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Fiind plasat la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
A fost ridicată în anul 1778 și refăcută în 1849. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la pridvor și funia ce încinge biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi rămase în inventarul bisericii. Pisania din interior constituie un izvor documentar local ce ridică valoarea lăcașului. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
bizantine, anul 1809 ai erei noastre, fiind în fapt cu mult mai veche. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din Muscel, din satul Vultureștii de Jos, și ridicată pe locul actual înainte de anul 1865. Biserica din Merișani prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative, accentuate la intrare, pridvor și ferestre. Insripția de pe dosul ușii de la intrare
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative, accentuate la intrare, pridvor și ferestre. Insripția de pe dosul ușii de la intrare constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
omagiu adus lui Jules Verne) a fost un premiu literar care a fost acordat unor autori francezi în 1927-1933 și 1958-1963 pentru lucrări de aventură fantastică și science-fiction. Câștigătorii în ordine cronologică sunt: Dereck și Beverly Joubert, realizatori de filme documentare și exploratori pentru Național Geographic Society, au primit pe 21 aprilie 2007, premiul Jules Verne al naturii, premiu acordat anual că o recunoaștere pentru cei implicați în educarea publicului privind protecția speciilor pe cale de dispariție. Ei au primit premiul pentru
Premiul Jules Verne () [Corola-website/Science/323105_a_324434]
-
călătoare, fiind adusă din Argeș, din satul Cocu, și ridicată pe locul actual în anul 1859. Vechimea ei este mai mare, fiind formal databilă din secolul 18 sau cel mai devreme de la începutul secolului 19. Biserica din Drăcești prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor și prin elemente decorative, accentuate la
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
din comuna Dărmănești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 15 august. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Prima atestare documentară a localității datează dintr-un document din 6 aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii sale
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
Ioan Cantacuzino și al actriței Maria Filotti. A urmat studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronică cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică. Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: "Uzina de basme", "Întâlniri cu cinematograful", "Note pentru azi", "De amore", "Momente din istoria filmului românesc", "Jean Mihail", "Filmul românesc de altădată". În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei
Ion Filotti Cantacuzino () [Corola-website/Science/323222_a_324551]
-
prin grupul de experți din Quebec care au lucrat la redactarea Codului civil al Quebec-ului din 1991 - profesori, magistrați, avocați - , aportul specialiștilor canadieni constând în consiliere periodică cu privire la proiect, participare efectivă în comisiile de lucru, precum și în transmiterea de materiale documentare, studii de drept comparat.” Printre motivele pe care le putem reține pentru a justifica preluarea ca model a Codului civil din Quebec, precizăm faptul că acesta este cea mai recentă recodificare, este o operă completă de recodificare și a constituit
Influența Codului civil din Quebec asupra noului Cod civil din România () [Corola-website/Science/323237_a_324566]
-
zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un groș
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
starea de conservare actuală a structurilor de apărare la mai bine de jumătate din incintă, informația duce la ipoteza nefinalizării lucrărilor de apărare. Starea actuală a zidăriei permite, de asemenea, discuția ipoteticei distrugeri intenționate, așa cum s-a întâmplat potrivit informațiilor documentare la Landskrone. Urmele slabe de cărbune, evidente în ambele cazuri, sunt urmare a defrișării prin incendiu a vegetației și a unor focuri ocazionale în perioada de folosire a fortificației de la Tălmăcel. Există încă o notă comună, definitorie pentru cele două
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
Biserica Albă (în , în ) este o localitate din Maramureșul de Nord, raionul Rahău, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Este situată în apropierea localității Slatina. Are o populație de 3.056 de locuitori (potrivit recensământului din 2003) Prima atestare documentară despre Biserica Albă datează din 11 august 1373. Regele Ludovic cel Mare a dat poruncă ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
experiență" de care dă dovadă vor asigura conducerea aceastei instituții indispensabile într-un moment critic pentru economia globală. Ea a fost intervievată în cadrul documentarului Inside Job (2010), care a câștigat mai târziu un premiu Oscar pentru cel mai bun film documentar. Lagarde a fost interpretată de actrița americană Laila Robins în filmul "Too Big to Fall (Prea Mari pentru a Eșua)", produs în 2011 de HBO. Pelicula a fost bazată pe cartea cu același nume, scrisă de jurnalistul de la New York Times
Christine Lagarde () [Corola-website/Science/323376_a_324705]
-
cele mai vechi timpuri. Astfel, s-au găsit dovezi materiale provenind din epoca bronzului și a fierului. Teritoriul comunei a fost colonizat de către emigranții germani în secolul al XII-lea și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
înhumat la Biserica Capra din Pantelimon. Înregistrările ce au rămas posterității cu sunt din cadrul unei nunți țigănești din zona Dudești din 1971 (șapte melodii vocale și două instrumentale) realizate cu 4 reportofoane deschise în același timp, cu valoare mai degrabă documentară, decât artistică. Pe înregistrări taraful este compus din: Costel Hanțu (acordeon, la 20 de ani, pe o singură piesă), Ilie Alecu (țambal mic), Fane Negrilă (contrabas) și Marian Vișan (clarinet). Înregistrările lui Ion Nămol de la nunta de pe Dudești din 1971
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
a se încredința dacă și câți preoți mai sunt în slujbă la biserica în discuție și dacă „cei ceruți de preoți” nu fac cumva parte din rândul birnicilor. Catagrafiile bisericești păstrate din secolele 18 și 19 formează o importantă sursă documentară în istoria Țărilor Române.
Catagrafie () [Corola-website/Science/324158_a_325487]
-
fără a mai apuca să pună piciorul pe pământ românesc. În toamna anului 1934, doamna Zerlendi îi scrie naratorului, care tocmai se întorsese din India, invitându-l să cerceteze colecțiile orientale adunate de soțul ei pentru a-i continua activitatea documentară. Curios, naratorul se deplasează la casa familiei Zerlendi de pe strada S. nr. 17 (aflată în centrul Bucureștilor, foarte aproape de Calea Victoriei) și acceptă să se documenteze pentru a valorifica munca neterminată a doctorului. Timp de câteva săptămâni, naratorul a petrecut cel
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
(n. 1810 Costești, județul Vâlcea - d. 1887 Brăila) a fost un violonist vâlcean stabilit ulterior în Brăila, înzestrat purtător de folclor, împlinind (prin numărul mare de cântece dictate în sec. XIX) un mare gol documentar al repertoriului vocal-lăutăresc din acea perioadă. Este străbunicul jazzmanului Johnny Răducanu. S-a născut ca rob pe domeniul mănăstirii Bistrița în 1810, fiind fiul lui Mihail Crețul. Crețul a avut patru fii: Șerban, Petrea, Micul și Ghioca. În 1846 se
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
fost cultivată mult mai devreme la scară mai mică prin grădini, cel puțin în Transilvania. În Transilvania s-a cultivat prima oară cartoful, de aici s-a răspândit și în Țara Românească și în Principatul Moldovei.. Din punct de vedere documentar cartoful apare pe teritoriul Transilvaniei în 14 martie 1769 când oficialitățile Guberniatului Regal al Marelui Principat al Transilvaniei (Sibiu) dau o circulară privind cultura cartofului deoarece existau serioase voci din partea populației care se opuneau culturii acestei plante. Circulara a fost
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]