20,245 matches
-
Rotariu, Psalm, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7); „Sat ascuns pe culmi și văi / cu oameni buni, cu oameni răi, / mai scos în lume tainic foc / să-mi cat durere și noroc. Cu miorițe m-ai hrănit / și basme dulci din răsărit, / iar gândul harnic mi l-ai pus / la Dumnezeu și la Iisus”; „Oraș sărac, cu voevozi, / cu profesori și cu aprozi, / cu frunți trudite de poeți / și urme negre de săgeți, / mi-ai pus în cale nou izvod
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
teroarea / schimbării de-anotimp” (Daniela Rusu, ***, 5, 1998, p. 12); „Ochii tăi sunt două stele / Văd iubirea mea prin ele. Ochii tăi cireșe-amare / Mi-au dat formă și culoare. / Ochii tăi mărunte flori, / Doar speranțe și fiori. / Ochii tăi zâmbete dulci, / Dragoste, lacrimi și rugi. Ochii tăi iubire pură, / Suflet, patimă și ură. / M-am îndrăgostit de ei, / Doar de ei, de ochii tăi. / Mi-am dus sufletul departe, / Mi-am pus inima-ntr-o carte, / M-am rugat lui Dumnezeu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Mi-e dor de serile de mai Când dulce tu că o ispita La brațul meu încet pășeai Și veselă și fericită... Mi-e dor de aleea cu bujori Pe care parcă în neștire Noi ne plimba, de-atitea ori Crezând în visuri de iubire. Mi-e dor de teiul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
Noi ne plimba, de-atitea ori Crezând în visuri de iubire. Mi-e dor de teiul cel înalt Sub care ne opream anume Că numa-n ochii celuilat Să regăsim o întreagă lume... Mi-e dor de proaspătul nectar Al gurii dulci că fraga coapta Pe care-n parcul solitar Mi-l dăruiai cu-n ris, c-o șoaptă... Mi-e dor de glasul tău iubit Ce parcă și acuma îmi sună În sufletu-mi de el vrăjit Deși nu suntem împreună
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
BUNĂ Iași Bacău Adjud Onești Saline Iași Sîmbătă, 4 decembrie 2004, ora 20,30, în personalul Iași Pașcani Bacău, în stația Iași: A douăsprezecea noapte, gustul lipsei de gust, mirosul uitat al lipsei lui, atîta vreme apa de băut este dulce! fluieră și răspunde locomotiva cu sirena, procedeul călătorie, la început succesiunea de stîlpi accelerează timpul din peron, interiorul trenului sonor, sparge semințele în dinți, dimensiunea pe marginea blocurilor, intră pe benzi rutiere, kilometri de monotonie periurbană, fabrica de antibiotice noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a încăput facere de lumină, ora 20,35 Pașcani, lumina plafonierei înșelătoare în geam, am mers pe teorie, nu mișcă nimeni, mezeluri "Kosarom" cărnurile din hală arse după ce i-au inundat, intră, ești marinar, alcoolul din haină "Alexandrion", coniac prea dulce, să mai stăm de vorbă, fără să mai fie oprit, narativitatea este slăbiciunea personajelor de a interveni în acțiune, deslușire anexă, divorțat, unica fată atribuită soției, studentă la drept în Italia, am, de zece ani, o amică de suflet, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
paraverbal falsa subordonare față de verbal etc. etc., încă o sută de ani de pace și scoatem vorbele din culpa de malpraxis, subnutriție, malnutriție, linia lucirilor subțiată într-una singură, halta Piscu Rusului și vîntul martor de plăcerea stației pe pantă dulce, aleargă dinspre clădire, unelte conceptuale, mai întîi uneltele conceptuale, iese fiecare la lumină, închide limbajul, participă la pădure, siguranța paraverbal, somn vast limbaj! urmează Romanul! da, mulțumesc! de lunca semănăturii pe noapte și iarnă, instantanee în circuit electric, prezentul constanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din paharnici și tu treci pe rusește și-l mai și faci pe Orhei Orgheev! simte valea în firul local către Călărași, 60 km, pasajul deasupra cu strîmba șosea de coloană vertebrală a Republicii Rutiere Moldova, tărîm forestier aneantizat în dulcile otrăvuri serpentine, camioane, curbă în ac de păr, "Tabăra de întremarea copiilor", Ișnoveț 7 Ișnovăț, Peresecina năpădită de viile pe sîrmă, capra, vinde-ți harbujii, nepotul puță goală bestecăie la șosea, suratele pe bancă boabele de rouă gemene între pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-ți încălțămintea adaptată înălțimii, conformației corpului tău, și să nu uiți niciodată, proprie stilului tău și nu al altei persoane, pe care o “idolatrizezi”! -MUZICAMuzica care îți place îți reflectă “trăirile” profunde, și nu doar cele de suprafață. -DULCEPrea mult dulce te îngrețoșează, toate gusturile (din viață) te “adaptează”. -TELEVIZOR Multe emisiuni tv sunt ca “guma pentru ochi”, au același gust la început, apoi devin “insipide”. -PESCUITCând pescuiești un “pește” mic, dă-i drumul, deoarece nu-ți va asigura “cina”. -DIPLOMANu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
datorită iscusinței lui de a a și arăta calitatea de “gentleman”. Măcar dacă nu era o zi așteptată de femei, zi care le face să se simtă iubite și apreciate de “el”. “El” poate fi un bărbat adevărat, sensibil și dulce prin gesturile “potrivite”, specifice zilei femeii. Sau poate fi un “căpcăun” care din dorința de a-i arăta femeii cât este de puternic, smulge și un copac din rădăcină, și nu se uită la sufletul sensibil al acesteia, care doreste
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
vieții s-o păzească drept și prin fapte bune să se silească a o face ca s-o iubească și alți de religii streine; în sfârșit patriotul cel bun trebui să fie încredințat ca cerând trebuința, nimic nu este mai dulce și mai cinstit ca când moare pentru patria sa (pp. 98-99). Patriotismul se traduce, așadar, prin a fi un supus obedient, creștin devotat religiei patriei și cetățean plătitor bucuros al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin; ii) în al doilea rând, cetățenii au datoria morală și obligația civică de a-l iubi pe împărat și pe patria lor (Austria). "Cum de scumpă-ți este casa ta, și cum de dulci îți sunt ție părinții tăi; așa de scumpă și de dulce să-ți fie ție patria și Imperatul" (p. 103); iii) în al treilea rând, cetățenii trebuie să fie recunoscători și mulțumitori împăratului pentru tot binele pe care acesta îl
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu o afluență uriașă. S. B.: Unde s-au ținut toate? D. T.: Spectacolele se țineau la Casa Studenților și la Teatrul Național. Am în față programul și am să spicuiesc din el câteva informații, câteva puncte tari. Spectacolul Joia dulce, după romanul cu același nume de John Steinbeck, clasa Olga Tudorache (a fost și ea), cu distribuții precum Radu Duda, Dan Bădărău, Bogdan Gheorghiu ș.a.m.d. Apoi: Bună seara, domnule Wilde!, cu clasa prof. Sanda Manu, Suflete tari de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unor specialiști în domeniu; Atlanticul reușise să se unească cu Marea Baltică, aceasta cu Marea Nordului, formând astfel Marea Yoldias, după numele unei moluște, caracteristice acelei perioade. Baltica sau Lacul Ancyles, de asemenea purtând numele unei moluște, devenise un lac cu apă dulce. În jurul anilor 4500 î.Hr. (epoca de piatră), Baltica și țările scandinave aveau deja forma pe care o au și astăzi. A urmat Epoca de bronz, în perioada anilor 1800-500 î.Hr. Ornamente în bronz dovedesc civilizația înfloritoare de atunci; a urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aceeași mentalitate și respect pentru muncă, am colaborat într-o manieră care, astăzi, la ceas de bilanț, consider că ne face cinste. Pentru momentul de acuma ar trebui să extrag din aducerile aminte avute la îndemână scurte episoade trăite împreună, dulce amintiri. Se spune că: amintirile sunt fulgi uitați într-un cuib părăsit. Un fulg din acest cuib este și meciul de fotbal disputat la Vaduri (pe Valea Bistriței), în perioada de șantier al hidrocentralelor, când colegul nostru era portarul echipei
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
De neuitat rămân acele seri de pe litoral, la stațiune, când directorul organiza o masă cu guvizi pentru ce-i care conduceam practica de vară sau cu ocazia sesiunilor științifice. Sacul lui nu se deșerta niciodată, era o atmosferă de binecuvântare. Dulci zile și pașnice înserări de pe litoral, știu că va veni o zi când nu veți mai rămâne nici măcar în amintire. Adesea, seara, la macheta Mării Negre din curtea stațiunii, lângă bustul lui Ioan Borcea, profesorul Ghe. Mustață, prezenta conferințe legate de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pitoresc neașteptat în Szekszárd, Pecs și Kaposvár. În timp ce înghițeam distanțele fără să fiu jenat de un trafic prea dens, puteam să contemplu spațiile verzi care parcă nu se mai terminau, străbătând pădure după pădure, am întrezărit imensul lac de apă dulce Balaton și am revăzut iarăși și iarăși Dunărea care nu ne părăsea. Dar ceea ce impresionează călătorul de ocazie mai mult chiar decât generozitatea naturii este faptul că viața economică în Ungaria are pulsul puternic și că ungurii se îndreaptă cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Bineînțeles, sinagoga nu mai era, iar casa însăși a suferit schimbări. Dar nu numai din acest motiv, ci și fiindcă toată strada și-a schimbat înfățișarea. A dispărut livada jandarmeriei din fața casei noastre, unde când se coceau prunele, albastre, mari, dulci și zemoase ne aventuram pe gardul protejat de sârmă ghimpată și ne înfruptam din abundență cu fructul oprit până ce întrezăream printre arbori silueta vreunui plutonier la pândă și o luam la fugă. Mâna mea stângă păstrează și astăzi cicatricea de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cu frigul. Cei trei frați se retrag în mașină și dau drumul la încălzire. Încet, încet, somnul începe să-și facă simțită prezența și aproape că pune stăpînire pe toți cei trei profesori. Viața devine mai acceptabilă și aghioasele acestea dulci sînt lăsate de pescarii amatori să-și facă mendrele cît or vrea. După vreo două ore, cît timp somnul adevărat a tot tras la ei, Victor se trezește și observă că la mulineta lui parcă mișcă ceva. Apoi mișcarea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mare om cinu' Costică, ăsta! Satisfacție Blocuri cubice, paralelipipedice, mai înalte sau mai joase, au crescut ca ciupercile după ploaie în cartierul Iașului cu nume de rezonanță sinistră, Tătărași. Se spune că pe aici năvăleau tătarii, de tristă amintire, în dulcele tîrg moldovean. Din vechiul cartier, constituit odinioară din case mici, insalubre, colcăind de șobolani, nu a mai rămas decît pe ici, pe colo cîte una, parcă ascunzîndu-se de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lîngă mașinile parcate undeva, în pădure, își transmit bezele. Începe iarăși Marea Așteptare. Mona my love O iubeam pe Mona. Corpul ei delicat, trăsăturile fine, mersul plin de importanță și ocheadele fără perdea mă fascinau. Mona era mai delicată, mai dulce, mai nobilă decît cea mai fină "porumbiță". Încercam s-o ajut cînd era în necaz și primea ajutorul meu cu demnitate. Am încercat s-o ating, dar reacțiile ei îmi tăiau orice elan. Mă supăram puțin, nu prea tare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lipsă. Cînd vorbește, stropește abundent. Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl împinge și începe un fel de luptă. După ce a luat o mașină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
portbagaj, bidonaș, frîne. Tot ce era nichelat strălucea, tot ce era vopsea lucea de-ți lua ochii. Iar sus, în șa, trona Héctor, care mișca tacticos pedalele și privea pigmeii din jur cu măreție și simpatie. Copii se uitau la dulcea minune cu admirație și, mai ales, cu jind. Alergau după el cîtiva metri și apoi se opreau să vadă zborul acelei mașinării imaginate de un orisha (zeu) inventiv și puternic. La Habana n-are pante mari și un biciclist plutește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]